1,659 matches
-
Nu ai aceeași senzație că nu mai există eleganța discursului polemic? Că între a arunca roșii stricate și a clădi statui nu există prea mari diferențe de substanță? Să fie o situație universală, ori fâlfâie doar pe aici, pe plaiurile mioritice? Haide să trec și la al doilea motiv al antractului meu: îmi declaram, cu o imbecilitate extremă, acum câteva epistole, disprețul și indiferența Ăda, acestea pot conlocui, m-am convins, sub mantaua prostiei) față de Hagi-Murad, micul roman al lui Tolstoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
în finala Campionatului Mondial de handbal feminin, așa că m-am supărat și m-am așezat la scris. Mănâncă bătaie nu pentru că ar fi mai slabe tehnic decât adversarele lor, ci pentru că s-au resemnat, atitudine atât de dragă acestui popor mioritic. S-au resemnat și s-au pus pe rumegat. DECI m-a amuzat și întristat, în egală măsură, cartolina primită de la Predeal. Deci (observi că am revenit la normal, folosesc deci-ul nostru național): - (1) nu te lega de Madonnica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
se adresează populației urbane-branșate. Însă există și o finalitate: ,,sunt convins că începând cu 2007 aceste eforturi vor fi răsplătite pe măsură“. Fix, începând cu 2007, laptele și mierea se vor pogorî, ca în Țiganiada lui Budai Deleanu, peste meleagurile mioritice. Mă enervează faptul că un gest pe care-l credeam rezolut a devenit cutumă: a-ți face reclamă personală pe banii publici, ce altă dovadă de nesimțire mai clară a clasei politice mai vrei? Avea mare dreptate Llosa, când scria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
timp și în timp statutul social și cultural al unui mare Ansamblu artistic Trandafir de la Moldova. Fruct al unei intensive colaborări cu numeroase cadre de specialitate, cartea își propune să stabilească o corespondență biunivocă între valorile etern românești și spațiul mioritic care le-a zămislit, precum și să alăture numeroaselor trofee pe cel mai râvnit, acela de brand al României. Cu credința nețărmurită în valorile eterne ale neamului și cu admirația profundă pentru acest nesecat izvor de inspirație - folclorul românesc de la care
LUMINIŢA SĂNDULACHE ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA. In: ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
luni de zile după ce ele au fost lansate pe piața internațională. Din păcate, e un paradox că ei nu au aproape deloc box-office în România, sunt bătuți la audiență de tot felul de regizori care aplică în continuare, în spațiul mioritic, niște rețete valabile acum 25 de ani, și ele funcționează. Ar fi fost mai inspirată lansarea pe marile ecrane a filmului premiat cu Palme D’Or imediat după triumful de la Cannes? Și dacă era lansat acum, imediat după Palme D
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
prin literatură sau muzică pentru a stabili că UK-ul a fost întotdeauna spațiul care a dat tonul în ambele domenii... Will Self a pornit prin a scrie jurnalism (tare mă întreb ce ar face un asemenea jurnalist pe plaiurile mioritice - probabil l-ar trimite la cultură), după o adolescență petrecută copios în lumea alcoolului și a drogurilor. Lume pe care a părăsit-o când și-a dat seama, ca și Anthony Hopkins, că are o vocație: literatura. A apărut în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
cu atît mai mult, cu cît în ultimul timp este privită de pe poziții nefericite: ca să fim europeni, trebuie să uităm că sîntem români. Nu lipsesc chiar cazurile cînd ideea de național este luată în derîdere și chiar în zeflemea, spațiul mioritic fiind privit cu superioritatea unora ce, întîmplător, își duc viața aici, fără să aibă vreo legătură cu el. S-ar putea ca unii chiar să aibă dreptate; se cunosc cazuri de oameni care toată viața s-au considerat altceva decît
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Enescu nu participă și Rapsodia română, ca și poemul simfonic Ungaria sau cele 19 rapsodii ungare pentru pian, în cazul lui Franz Liszt. Lucian Blaga vorbea despre „orizontul spațial al inconștientului“ <footnote Lucian Blaga, Trilogia culturii: Orizont și stil; Spațiul mioritic; Geneza culturii și sensul culturii, ELU, București, 1969, p. 125. footnote> și „solidaritatea sufletului românesc cu spațiul mioritic“ <footnote Ibidem, p. 126. footnote> . Astăzi calificativul mioritic, folosit mai ales în discursurile de bășcălie, are cele mai nefericite conotații (a fi
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
în cazul lui Franz Liszt. Lucian Blaga vorbea despre „orizontul spațial al inconștientului“ <footnote Lucian Blaga, Trilogia culturii: Orizont și stil; Spațiul mioritic; Geneza culturii și sensul culturii, ELU, București, 1969, p. 125. footnote> și „solidaritatea sufletului românesc cu spațiul mioritic“ <footnote Ibidem, p. 126. footnote> . Astăzi calificativul mioritic, folosit mai ales în discursurile de bășcălie, are cele mai nefericite conotații (a fi mioritic pare a fi sinonim cu „a fi purtător al unei grave maladii infecțioase“), așa încît mai nimeni
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
despre „orizontul spațial al inconștientului“ <footnote Lucian Blaga, Trilogia culturii: Orizont și stil; Spațiul mioritic; Geneza culturii și sensul culturii, ELU, București, 1969, p. 125. footnote> și „solidaritatea sufletului românesc cu spațiul mioritic“ <footnote Ibidem, p. 126. footnote> . Astăzi calificativul mioritic, folosit mai ales în discursurile de bășcălie, are cele mai nefericite conotații (a fi mioritic pare a fi sinonim cu „a fi purtător al unei grave maladii infecțioase“), așa încît mai nimeni nu cutează a-l folosi la modul serios
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Geneza culturii și sensul culturii, ELU, București, 1969, p. 125. footnote> și „solidaritatea sufletului românesc cu spațiul mioritic“ <footnote Ibidem, p. 126. footnote> . Astăzi calificativul mioritic, folosit mai ales în discursurile de bășcălie, are cele mai nefericite conotații (a fi mioritic pare a fi sinonim cu „a fi purtător al unei grave maladii infecțioase“), așa încît mai nimeni nu cutează a-l folosi la modul serios. Desconsiderarea valorilor românești, deloc nouă ca atitudine, nu-i caracterizează pe adevărații reprezentanți ai culturii
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Frobenius, Lucian Blaga a dezvoltat o estetică proprie, sinteză de teorie a cunoașterii și înaltă poezie lirică. Pentru ceea ce ne interesează aici reținem Filozofia stilului (București, 1924) și Trilogia culturii (București, 1944) alcătuită din volumele Orizont și stil (1936), Spațiul mioritic (1936) și Geneza metaforei și sensul culturii (1937). "Stilul e tocmai ceea ce arta unei epoci are comun cu celelalte ramuri ale culturii. Iată pentru ce stilul nu e o emanație sau o formă a esteticului în sine, ci o invazie
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
culturi, factorul ei dominant, produs al unei națiuni în ceea ce are ea mai esențial, existent în adîncimile subconștientului oricărui individ și creator. Această matrice stilistică acționează obligatoriu asupra unui creator prin 5 factori : orizontul spațial (în cazul românilor, celebrul "spațiu mioritic", analizat într-un volum separat), orizontul temporal, accentul axiologic (solidaritate sau nonsolidaritate cu cele două orizonturi), sensul mișcării înăuntrul lor (anabazie sau catabazic - înaintare sau retragere) și năzuința formativă (individual, tipizant, stihial). Viziunea lui Blaga, rod al meditației lirice, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
conceput Eminescu, avea tocmai menirea de a conserva acele energii arheale ale poporului român care, de n-ar fi fost urgiile istoriei, "l-ar fi situat printre națiunile cele mai importante ale Europei" (p. 82). Aflat mereu sub zodia mesajului mioritic, al bunătății neprevenite și al omeniei generoase, poporul român a trebuit să suporte toate consecințele acestor derivate, vai! "defecte naționale" și "maladii ontologice". Aceste calități originare, în loc să ne asigure o istorie normală, ne-a deviat în subistorie și în discordie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a dus, bunăoară, la "teribilul, fenomen al mancurtizării din Basarabia stalinistă și brejnevistă" (p. 88). Un popor care nu are conștiința arheității, adică a trecutului, se poate trezi cu un gol etnic, care se poate forma și din cauza discordiilor inter-etnice, "mioritice". Invidia are rădăcini ontologice: cazul mitic al lui Cain sau cel baladesc al Păstorului moldovean care are oi mai multe. "Ion Druță, subliniază Th. Codreanu, l-a văzut pe ciobanul moldovean când nu mai are oi, când nu le are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
societatea românească asupra cărora Eminescu și-a spus punctul de vedere cu o claritate specifică unui gânditor cu "sistem". Observațiile sunt de mare interes, fie că e vorba despre "Arheitatea popoarelor" sau a românilor, de "teoria golului etnic" și "omenia mioritică", de statul "demagogic", "natural" sau "organic", Theodor Codreanu reiterează o seamă de "momente" interpretabile din istoria poporului nostru, analizându-le potrivit conceptelor eminesciene. Bibliografia și trimiterile de ordin istoric se amplifică. Firea românească este analizată prin motivul mioritic, prin invocarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și "omenia mioritică", de statul "demagogic", "natural" sau "organic", Theodor Codreanu reiterează o seamă de "momente" interpretabile din istoria poporului nostru, analizându-le potrivit conceptelor eminesciene. Bibliografia și trimiterile de ordin istoric se amplifică. Firea românească este analizată prin motivul mioritic, prin invocarea numelor unor domnitori ca Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, D. Cantemir, Tudor Vladimirescu, Al.I. Cuza, a unor oameni politici precum, I.C. Brătianu cărora Codreanu îi adaugă pe Eliade, Noica, Cioran. Eminescu a avut o forță magnifică a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
putea altfel cultivă o poetică a obiectivității: " Am observat deja că poetica obiectivității s-a născut pe una din laturile esențiale ale spiritualității românești înclinația spre sinteză și pluralism. Vom vedea că spațiul ontic caragialesc stă sub semnul ondulațiunii, dorul mioritic fiind de esență muzicală. Unda este "muzica" prin excelență, plânsul neauzit al lui Demiurgos. Ea străbate până la consonantismul lui Odobleja și ontologia "muzicală" a lui Alexandru Bogza. Să nu uităm că Orfeu era trac de origine. (...). Iar propoziția-cheie a poeticii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trec în transindividual, în "matricea stilistică românească" (Blaga). În viziunea sa, poetul Cezar Ivănescu repetă, cu toată individualitatea-i nedezmințită, drama ființei românești supusă "terorii istoriei", cum a numit-o Mircea Eliade. În semnificația religioasă a "terorii istoriei" din mitul mioritic este găsită cheia hermeneutică pentru înțelegerea poeziei lui Cezar Ivănescu: "De aceea, ne aflăm în fața unuia dintre cei mai naționali poeți ai jumătății noastre de veac", se entuziasmează exegetul. La nici unul dintre poeții noilor generații teroarea istoriei n-a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
linia arheului jignit, scos din istorie, ca și neamul românesc. Fertilitatea modelului eminescian e dovedită fără drept de apel, contrazicând cohorta detractorilor. Sunt deslușite, totodată, coordonatele "ființei abisale a neamului românesc", între care la loc de frunte se situează "omenia mioritică". Demonstrația este de o rară abnegație. Impulsul polemic nu mai are nici un fel de opreliște. Sunt denunțate răstălmăcirile de ordin politic, care cată a dovedi anacronismul istoric al "românismului", al ființei naționale, contestând rădăcinile în numele "democrației" și al unui "europenism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creator "pe terenul limbii și al spiritualității românești" (p. 124). În acest fel, despărțirea de eminescianism devine complementară întoarcerii la eminescianism. Exemplificând teroarea istoriei prin conflictul din Miorița și prin soluția ciobanului moldovean, Cezar Ivănescu se situează de partea omeniei mioritice pe care și-o asumă cristologic. Ca intelectual ce și-a asumat escaladarea Golgotei, poetul se consideră, astfel, păzitorul ființei neamului său, alături de "un Bălcescu, un Eminescu, un Iorga, un Vasile Voiculescu, un Mircea Eliade..." (p. 126), mereu și mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Aitmatov a numit acest fenomen mancurtizare, un produs prin excelență al Cancerului roșu. Splendidă e la Cezar Ivănescu lectura Mioriței printr-o grilă sau în cheie zodiacală, în plin plan fiind aduse simbolurile Berbecului, Racului, Cumpenei și Capricornului. Pilda ciobanului mioritic e retragerea în omenie și iubire. La Blaga soluția era retragerea în somn (Laudă somnului), iar la Ion Barbu în increat (După melci). Încremeniri în proiect sunt multe la români, ca și blestemul de a o lua mereu de la capăt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în siguranță nici aici. Mai mult, este privit cu o anume condescendență (ce-i drept, de către indivizi plătiți ori instruiți să o facă, iar uneori de către nefericiți aflați în afara culturii române). Un rătăcit cu ifose elitiste, căruia-i pute spațiul mioritic (în care, de altfel, huzurește) susținea că este imposibil ca România să intre în Europa care Europă? cultivând poeme xenofobe, zice el, precum Doina. Aceeași cenzură democratică a înlăturat dimensiunea istorică a creației eminesciene, radiind Scrisoarea III din școală. Cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moment dat criticul, primul descoperind inconsistența semantică a oricărui enunț "poetic", cel de al doilea complăcându-se de prea multe ori în logoree, în vorbărie, în limbuție bahică. În concluzie, în poezia românească ar ființa câteva universuri lirice absolute: universul mioritic, universul eminescian, universul bacovian, bineînțeles, cu interferențe. Ce se întâmplă cu ceilalți "mari"? Arghezi ar fi printre primii și cel mai important, până azi, "bacovian", Blaga se împarte între universurile mioritic și bacovian. În concluzie, toți poeții români ai secolului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poezia românească ar ființa câteva universuri lirice absolute: universul mioritic, universul eminescian, universul bacovian, bineînțeles, cu interferențe. Ce se întâmplă cu ceilalți "mari"? Arghezi ar fi printre primii și cel mai important, până azi, "bacovian", Blaga se împarte între universurile mioritic și bacovian. În concluzie, toți poeții români ai secolului XX sunt bacovieni, indiferent de nume, tendințe și încercări de evadare 6. Marele merit al cărții lui Theodor Codreanu constă în demonstrația cu argumente filozofice, psihologice, estetice, de teorie literară a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]