11,805 matches
-
privea direct către pictor. O undă aproape insesizabilă de mirare se putea citi în ochii ei... Majordomul își privi ceasul pe care îl scoase dintr-un buzunar al vestei. Promit, Lady Esmeralda. Promit... Finalul Dispariția celor doi hoți nu a mirat, bineînțeles, pe nimeni. Mulți anticipaseră de foarte multă vreme un astfel de final nefericit, plecând de la premisa că o viață supusă riscurilor de tot felul nu putea să ducă, inevitabil, decât spre închisoare sau spre cimitir. Cum zvonurile despre o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lătratul lui semăna puțin cu râsul doamnei Geta, CURVA!, dar atunci eram prea mic și doamna Geta era departe de mine, și adolescentă, poate nici nu avea nevoie să se fardeze strident. Lord avea o limbă lungă, m-am și mirat cât de lungă era, trăgeam de ea, era moale la atingere, dar o moliciune respingătoare, ieșea din gâtul lui și - pur și simplu asta credeam atunci avea să nu se mai termine niciodată. O limbă nesfârșită. Eram naiv, firește, ca
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
tip acolo, îmbrăcat în uniformă de camuflaj, cu o șapcă în cap, scria pe ea Jesus, I love you, n-am înțeles prea bine alăturarea dintre Iisus și uniforma de camuflaj, însă în zilele noastre nu trebuie să te mai miri de nimic, totul trebuie luat ca atare, la prima mână, fără explicații. Dacă ajungi să cauți prea multe explicații, nu mai ieși niciodată la liman. Și te doare capul. Iar durerile de cap, în cazul meu, sunt semnalul clar că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
atât. Și mi-a făcut un semn, cu degetul arătător, către casa de marcat. Am plătit și m am uitat în ochii ei. Albaștri. Spălăciți. Ochi de curvă cu ecuson, plină de tupeu, dornică de tăvăleală printre rafturi, cu te miri cine. O și vedeam transpirată, gâfâind sub un zdrahon în salopetă, în timp de pachete cu făină cădeau peste ei și se rupeau, albindu-i... Creioanele n-au fost scumpe. Mi-am spus, trecând pe lângă curva aia - pe ecuson scria
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sări repejor În ajutor, salvându-l de la Înec. Într-o zi se prinsese un iepuraș În cursa vânătorilor și ea Îl elibera. La Început celelalte vrăjitoare o priveau pe Zâna ca pe o ciudata, Însă cu timpul nu le mai mira nimic În comportamentul ei. Simțeau că ea este altfel decît ele și că nu este În stare să facă rău nici unei furnici. Când aveau nevoie de ceva, apelau la Zână: să stea cu copiii când plecau de acasă, să le
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
păsări bentița cea roșie.Pasărea, se vede, era tare bucuroasă de cadoul primit, căci era mai veselă. Împăratul avea obiceiul ca la masă să mănânce cu o furculiță de argint pe care o avea de la bunicul lui.Acest lucru nu miră pe nimeni și toți știau de furculița Împăratului.Dar...! Să vedeți: Într-o dimineață, ia furculița de argint de unde nu-i! Au căutat-o În tot palatul.Bucătarii au fost pedepsiți, dar degeaba.Furculița parca o Înghițise pământul, nu era
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Păsările veneau de-și luau firimiturile din palma ei, iar florile din grădina se legănau ușor când o vedeau dimineața și o Îmbălsămau cu parfumul lor când și le punea pe fruntea-i brăzdată de ani. Cel mai mult se mira moș Nicolae de câte făcea nevasta lui și se străduia, de cincizeci de ani de când erau Împreună, să fie la Înălțimea ei.În casa lor (am uitat să vă spun că Își aveau casa deasupra norilor) dăinuia liniștea, răbdarea și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
dar cel mai mult se bucurau copii care aruncau cu bulgări, se dădeau pe derdeluș ori făceau oameni de zăpadă. Și azi, când ninge, cei doi bătrâni stau și privesc cum copiii merg pe deal cu schiurile ori săniuțele.Se miră ei că și oamenii știu să inventeze lucruri.Femeia cea bună și bătrâna Își freaca mâinele de mulțumire văzând că a adus pe pământ atâta bucurie și veselie, iar moș Nicolae râde ținânduse cu mâinile de burtă, când vreun copil
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Încercări.Ca să vadă cât este de puternic, Îl lasă Închis Într-un țarc Împreuna cu un armăsar Pegas, cu aripi puternice, coama deasă și copite aurite.Omul se așeză calm, ca pe un scaun,neluând În seamă animalul.Armăsarul se miră,căci de obicei vedea figuri speriate și fricoase.Se apropie câte puțin de om, fornăi,dar omul sta liniștit, văzându-și de treaba: vântura niște ovăs, apoi mesteca câteva boabe, stârnind pofta Pegasului.Calul bătea din copite și din aripi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
stat mult pe gânduri, ci plecă să se Întâlnească cu ursul. Și era ursul acela o namilă nemaivăzută, cu dinții ascuțiți ca pumnalele. Când apăru În zmeuriș mormăind fioros, Anul Nou se scobea În dinți cu un pai. Ursul se miră.El știa că toată lumea se teme de el. -Uite, ce e, ursule, zise flăcăul. Am venit pentru că Împaratul mi-a cerut-o. I s-a făcut poftă de zmeură dintrasta. Vezi, puteam să fur și s-o iau la fugă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
curățau penele În apa bălților ori În praful drumului. Veni și ziua mult așteptată. Tot pasăretul se adună Înca de dimineață În poiana mare, Înghesuindu-se unele În altele pe toate ramurile și crengile copacilor. Ciripeau și ciripeau de se mira și soarele de ce se Întâmplă. Se agitau, băteau din aripi, săreau, zburau, se opreau. Și tare se mai lăudau cu penele lor, care de mai care mai frumoase, mai colorate și mai lucitoare. Și toate păsările, mari și mici se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Și mama i-a arătat ușa micului meu atelier. A bătut la ușă și a intrat. Eu lucram. S-a prezentat și a început să-mi pună întrebări. Cum eu niciodată n-am fost vorbăreț și mofluz cum eram și mirat totodată, răspundeam în doi peri. Vorba lui devenise încetul cu încetul tăioasă, întrebările precise: de unde am instrumentele, metalele, pietrele, de ce mă ocup, nu am voie să fac bijuterii, ajungând până la amenințări. În final, mi-a spus că la data de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bisat. Fusese prezentat ca un strălucit pianist român, urmaș al lui Dinu Lipatti. La bis a interpretat o piesă de Enescu. La sfârșit, ne-am îmbrățișat în lacrimi de bucurie. Mihai ne-a prezentat tânăra domnișoara Didier. Didier, m-am mirat eu? Am primit o invitație de la casa de bijuterii Didier din Paris. Aveți cunoștință de așa ceva? Într-o română cu accent francez delicios, mi-a răspuns surâzând: Eu sunt Casa de bijuterii Didier. Ce coincidență! mi-am spus. Camelia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
curând. Puse toate, una lângă alta, nu cred că-mi vor ajunge trei luni. Ieși pe poartă, păși pe podul Alma, intră pe bulevardul Montaigne, ajunse pe Champs Elysées și, fără să-și dea seama, intră în Grădina Tuileries. Se miră cum de ajunsese aici, când își programase să ajungă la Dom. Grădina era minunată, încărcată de flori. Se opri în colțul pictorilor, care de altfel puteau fi întâlniți peste tot în Paris. Își luase aparatul de filmat și urmări silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
zarzavat..., usturoi și ceapă verde, ulei... Trebuie s-o văd pe Carmen, își zise, să-mi aducă borș și verdeață. Și hribi pentru o ciorbă și o ciulama, ceva zacuscă și ceva de salată. Cum Carmen primise cadou de la viitorul mire un "celular", o sună și a doua zi dimineață cererea a fost onorată. Trată cu ea și comanda de pască și cozonac și de câteva pâini de casă. La ultima deplasare la Văleni își notase toate numerele de telefon "utile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mele, ce bucurie mi-ați făcut! Chiar îmi doream, de casă nouă, o icoană! Haideți să vă arăt casa. Unde ați lăsat mașina? În fața porții, spuse Camelia. Dă-mi mie cheile, să o bag în garaj. Ai și garaj, se miră Camelia? Da, am făcut și un garaj aici, în spatele casei. Se uitau una la cealaltă și nu le venea să creadă. Petre coborî sprinten, lăsându-le să se bucure de casă. De jos auzea strigătele lor de mirare, surpriză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
bun să vă răsfețe Până la adânci bătrânețe. Dar și voi, adunare, Ziceți a voastră urare Să trăiască-n fericire Ziceți: «AMIN să le fie!» Și-acum voi primi De la cinstita mireasă O basma frumoasă, Un ștergar frumos. Iar de la cinstitul mire Un pahar de vin. Iar de la nuni și socri mari Voi primi și gologani. Iar de la Dumnezeu: AMIN!” Mirii sărută mâna socrilor mari și mici, mâna nașilor. Se aduce o farfurie cu patru bucăți de cozonac sau pâine. Vornicul spune
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
atentă pe viitor. S-ar putea să fiți de viță nobilă, că așa am auzit, dar am urmărit cu sufletul la gură modul în care vă duceți viața. Parcă ați fi niște copii care se joacă de-a casa. Mă mir că n-ați mai dat foc la nimic până acum, după cât de nesocotit trăiți. Vă rog să fiți foarte atentă de acum înainte. Dacă bătea un vânt puternic astă-noapte, lua foc tot satul. Doamna Nishiyama avea dreptate. De ce să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
probabil o boală a spiritului. L-am lăudat pe Uehara și am luat de la fratele meu câteva romane scrise de el. După ce le-am citit, i-am spus lui Naoji că-l consider un romancier minunat. Fratele meu s-a mirat că sunt capabilă să-l înțeleg, dar i-a făcut plăcere și mi-a mai dat să citesc și alte opere. Fără să-mi dau seama, am început să-i citesc romanele cu toată seriozitatea. Le discutam apoi cu Naoji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
aristocrat reușit, însă se mai fandosește și el. Eu sunt băiat de țăran și nu trec niciodată pe lângă un râuleț ca acesta fără să-mi amintesc, cu durere ascuțită în suflet, de zilele în care pescuiam carași sau scoteam te miri ce cu năvodul din râul de lângă casă. Mergeam pe un drum de-a lungul unui râu ce curgea cu un susur liniștit, în beznă. — Voi, aristocrații, nu numai că sunteți incapabili să ne înțelegeți sentimentele, dar le și disprețuiți. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
șeful comisiei de transplant de aici, de la Cluj, cei care au hotărât să mă cheme. Ține de compatibilitate, de starea pacientului și astfel se iau hotărârile. Eu acum aud prima dată un asemenea lucru și sunt blocat. M-aș fi mirat să nu apară și răutăți. O răutate de genul ăsta mi s-a spus și de la București, că ar fi apărut pe un blog din partea unui coleg, un actoraș care apare în ce nu știu formulă de spectacol de la o
Arșinel, după transplant: Mi-e rușine că m-am născut în România by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/71838_a_73163]
-
una din scene, Carol I se plimbă aiurea pe coline cu sabia în mână, nu belicos scoasă din teacă, s-ar fi putut opri ca un grigorescian păstor să se sprijine gânditor în ea fără ca acest lucru să te mai mire. Scena votivă s-ar putea intitula: "Carol meditează". Pe patul morții, are loc o scenă înduioșătoare, intimistă. Carol mărturisește soției plângăcioase, Regina Elisabeta (Marina Procopie), dificultățile prin care a trecut, apoi se scoală din pat în cămașa de noapte și
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
individul pe care este chemat să-l distingă de ceilalți. Dacă obrazul nostru nu reprezintă decît o parte dintr-un întreg descompletat, un număr de serie ieșit din măruntaiele Computerului divin, precum dintr-o loterie cosmică, ce să ne mai mirăm că unii dintre noi, uitîndu-ne în oglindă, vedem acolo un chip străin! Sînt într-adevăr eu? Sînt eu ăsta? Niciodată nu m-am împăcat bine cu obrazul meu, ba, mai mult decît atît: nu m-am putut obișnui cu el
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
malul mării, într-o dispoziție romantică, exact cum nu ți-l imaginezi pe protagonistul nostru, scrie wowbiz.ro. Frumoasa roșcată și partenerul ei de viață s-au îmbrățișat încontinuu, semn că pasiunea dintre ei este intensă. Și nici nu ne miră nevoia lui Badea de a-și strânge protector prietena în brațe. Este sexy, frumoasă și devreme acasă, iar posteriorul din imagini, fără celulită, este o raritate printre urmașele Evei.
Cum arată Carmen Brumă în bikini, la plajă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71950_a_73275]
-
mai văzuse... Cât dorește onoratul client... Mușteriul a stat, s-a gândit și a zis: Două! - Două kilograme? imediat! a exclamat vânzătorul, încetând să mai țopăie. - Nu, a murmurat, românul... două... bucăți... - A, două bucăți?... a făcut negrul, două?! se miră el, - nu-i venea să creadă, două? - repetă și începuse să râdă: having a party!... o să aveți o petrecere,... o sindrofie... Cetățeanul nostru nu zise nimic, înhăță cele două banane și ieși afară în ninsoarea deasă, arctică, apucând-o în
A doua bătălie crâncenă de pe strada 52 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7201_a_8526]