6,725 matches
-
apucături diferite în a terfeli. Restul rămîne neschimbat în spectacolul lingăilor deformați de greutatea burților grotești, de cenușiul amorf, tern în care își tîrăsc, ca șobolanii, existentele. Frică schimonosește. Este impresionant cum fiecare actor poate să prindă atîtea fete de mirare, de trădare, de abil învîrtitor de perii și periuțe, de perplexitate. {i Valentin Teodosiu, si Ion Chelaru, si Eugen Racoti, Petre Dinuliu, Gheorghe Dănilă, {erban Georgevici. {i componentă feminină a „păpușilor” rusești, un contrapunct în spectacol, singurele pete de culoare
Un funcționar din Petersburg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6550_a_7875]
-
leagă pe editor de publicul sau. Holdingurile de presă au fost preocupate exclusiv de editare și tipărire. Cand Rodipet a falimentat, după două decenii în care a sabotat cu cinism presa scrisă românească, o mulțime de publicații au constatat cu mirare că fuseseră zdravăn păgubite, iar altele, între care și câteva ale U.S.R., au rămas pur și simplu pe stoc. Cele care și-au găsit distribuitori mai onești, România literară de exemplu, n-o duc neapărat mult mai bine, fiindcă problemă
Criza presei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6570_a_7895]
-
că așa ceva nu se va întîmpla, atunci n-avem decît să așteptăm zorii pentru a asista la defilarea tuturor celor care vor fi nevoiți să dea ascultare imperativelor intestinelor și vezicii. La urma urmelor, sîntem toți animale, nu e de mirare. Nemulțumit, cornacul se hotărî să dea o raită acolo unde dormea comandantul, mai știi, uneori oamenii au insomnii, se trezesc înspăimîntați pentru că, în somn, au crezut că sînt morți, sau cîte o ploșniță, din multele care se ascund prin cusături
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
etaj, dar se spune că are mai multe bogății decît toate palatele mari și mici din lisabona, Ne poți conduce pînă acolo, întrebă comandantul, De aia am venit, Contele e conte de ce anume. Bătrînul îi spuse, și comandantul fluieră de mirare, Îl cunosc, spuse, dar nu știam că are pămînturi în ținutul ăsta, Și se spune că nu numai aici. Satul era un sat cum nu se mai văd în zilele noastre, dacă ar fi iarnă ar fi ca o mocirlă
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
Vizante este o mare bucurie, rotundă, plină de un ludic special, de morgă, de haz, de o sensibilitate emoționantă. În multe, însă, se repetă. O apariție neașteptată este Sandu Pop în Kjell Bjarne. Simplu, curat, neîmbicsit de șabloane, cu o mirare continuă pe chip, cu o căldură tușantă, cu o bunătate funciară. Bjarne este dependent de Elling. Ca și Elling de el. Bjarne este, însă, stîngaci, primitiv, bolovănos, naiv. Un copil mare. Regizorul l-a intuit minunat pe Sandu Pop pentru
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
Maps că viitorul soț o înșela. Marina Voinova, în vârstă de 24 de ani, își căuta adresa casei sale pe Yandex Maps, o versiune asemănătoare serviciului Google Maps, care nu blurează automat fețele oamenilor. Nu mică i-a fost însă mirarea tinerei, când, imediat ce site-ul a afișat imagini cu strada sa, l-a identificat pe logodnicul ei într-o situație compromițătoare. Acesta era cu brațele în jurul unei brunete misterioase, pe care a sărutat-o ulterior, apoi au plecat mai departe
A renunțat la căsătorie, după ce s-a uitat pe Yandex Maps by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64901_a_66226]
-
pentru consolarea în fața morții. Recursul la Platon, așadar. E și acesta un semn că pe Andrei Cornea nu-l interesează literaturizarea. Că aproape toate narațiunile de aici sunt scrise cu farmec și, cum se zicea, cu condei, nu e de mirare. Cine i-a citit cărțile de dinainte (sau măcar articolele din revista 22) era deja avertizat în privința talentului. Dar să observăm, titlul nu apelează la termeni specializați literar, ca povestire sau proză scurtă, ci la mult mai maleabila poveste. Termenul
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
că astfel evită riscurile contrabandei." Fiind scriitor, Adrian Maniu a detectat cu ușurință faptul că astfel de informații au virtuți literare: „Iată un capitol de roman sau de film căruia justiția îi va aduce cuvenita sancțiune...". Nu este deci de mirare faptul că, în proza românească dintre războaie, de fapt până la instaurarea comunismului în România, unele personaje își administrează diverse droguri. În diverse ipostaze, apar narcotice și narcomani în scrierile lui Panait Istrati (Chira Chiralina, 1923 și Sotir, 1924), Ionel Teodoreanu
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
ajuns în dreptul unui raft cu produse românești. Bucuria i-a fost curmata repede când s-a uitat mai bine și a observat că în dreptul produselor stătea mândră stema Republicii Socialiste România, scrie gazeta românească.ro. "Nu mică mi-a fost mirarea zilele trecute când, căutând un articol într-un magazin "Carrefour Market" am rămas blocat în fața unui raft cu sticle, cu capace roșii, pe care scria cu litere (cam de mărimea celor cu care încep articolele senzaționale de prin presa românească
Gafa incredibilă făcută de italieni. Un român a rămas cu gura căscată by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63762_a_65087]
-
Editura Tipomur din Târgu Mureș. Această ediție, însă, este semnalată numai în băncile electronice de date: în bibliotecile bucureștene - chiar și la Academie - nu e de găsit și, în consecință, nu se poate spune nimic despre ea. Nu e de mirare, în aceste condiții, că, deși editat, autorul e uitat. Memorialistul nu figurează în Istoria literaturii române de la origini până în prezent (în care Călinescu, atent la picanterii, îi acordă colonelului Grigore Lăcusteanu două coloane), nici în Istoria critică a literaturii române
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
Când patima s-a stins, s-a dus și el. Aleanul, bucuria-și vin de hac Prin ceea ce chiar singure își fac. Ne bucurăm ori suferim cu zile, Dar sentimentele ni-s instabile. Nu-i lumea veșnică, nu-i de mirare Că și iubirea este schimbătoare, Și încă nu știm cine-o fi stăpână, Soarta sau dragostea, care ne mână? De-ai scăpătat, cât ai fi om de vază, Toți favoriții te abandonează, Calicului de ieri, azi om cu bani Prieteni
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
Generația 2000 (a se vedea volumul de debut al lui Marius Ianuș, Manifest anarhist și alte fracturi, dar și Copilul cafea al Zverei Ion), criticul Marin Mincu îi semna actul de naștere, prin antologia cu același nume, nu e de mirare că ea nu a trecut, după unii, de stadiul de pubertate, acuzată fiind însă de o copilărie (mult prea) precoce." (p. 5) Cuvântul de ordine e, vai, semidoctism. În urma recenziei semnate de Raluca Dună chiar aici, în România literară, autorul
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
Ambiguitatea textului este cumva diluată de regizor și completată cu mult, mult umor. Fiecare gest, fiecare pas, complicitățile actorilor sînt însoțite de mici gag-uri, de trucuri din filmele mute, ipostaze din personajul colectiv din filmele lui Fellini. Fețe și mirări nenumărate pe chipurile actorilor care joacă cu multă bucurie la cîțiva metri de noi. Mă gîndeam cît poate să reziste prospețimea lor, tenacitatea de a face lucruri atît de serios, de asumat, cu atîta devoțiune într-un loc aflat departe
Apropo de violoncel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6082_a_7407]
-
clare, pe atât de stupide, iar scuzele adulterinului nu mai ajută la nimic. Ca terapie suplimentară, Liviu se aruncă într-o asceză și mai severă. Post negru și abstinență erotică. Încercările succesive de redresare sunt ineficiente. Nici nu-i de mirare, metoda amintește izbitor de cea a lui Holban, pe care autorul pare să-l fi citit cu creionul în mână. Să ne gândim numai la discuțiile telefonice pe care Liviu le îngrijește cu minuție de contabil (cartelele se consumă repede
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
mult, chiar dacă nu ți-ai propus vreodată să înțelegi semnificația fractalilor, a supercorzilor sau a principiului de incertitudine, prezența lor e cu neputință de evitat, pînă într-atît de saturat e aerul epocii de sunetul lor. De aceea nu-i de mirare că ele au devenit termeni uzuali, adevărate ticuri mentale ce ilustrează hegemonia unei științe care, în peisajul cunoașterii actuale, a ajuns să dea tonul dominant. Ernest Rutherford spune undeva că cine nu poate explica o problemă fizică în termeni simpli
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
tipărită în Scânteia (sic!) din 11 iunie 1964, cărturarul a revenit periodic la Eminescu. Opera acestuia a fost abordată din mai multe perspective, pe măsură ce Vianu trecea de la critică la filosofia culturii, de la estetică la stilistica literară și comparatism. E de mirare, în fond, că nu i-a dedicat poetului o monografie. Ediția alcătuită de Vasile Lungu își propune să suplinească, la modul ideal, această lacună. De prisos să semnalez că, după cum anunță însuși titlul ei, nu avem de-a face cu
O ediție discutabilă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6422_a_7747]
-
degrabă o provocare pentru un alt magnat al presei, Adrian Sârbu, cel care, în urma demisiei recente de la conducerea grupului Central European Media Enterprises Ltd. (CME), deținut acum majoritar de Time Warner, a rămas fără obiectul muncii. Nu ar fi de mirare ca Adrian Sârbu, rămas acum doar cu operațiunile print și digital ale trustului Pro, să urmărească preluarea Primei TV, în condițiile în care au fost semnalate mișcări de trupe în ultima vreme la Pro și fiind cunoscut faptul că șeful
Vezi cine s-ar afla în spatele preluării Prima TV by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/64421_a_65746]
-
spus: să treacă într-o dimineață soțul dumneavoastră, că acum dînsul nu merge la serviciu. - Oh, Dumnezeule, deci ei știu deja totul. - Doar toți urmăresc ce se întîmplă în bloc - portarii, liftierii, femeile de serviciu din vecini. Ce e de mirare aici? - Da, așa e. ?ii minte cum a venit înainte de război un tînăr cu un carnet roșu în mînă și ți-a propus să-l înștiințezi cine vine în vizită la vecini? - Cum să nu, răspunse Liudmila Nikolaevna. Am strigat
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
tardivă. Era mai potrivit un necrolog. Dar nu pomenind doar partea rea a moștenirii intelectuale a lui Ov. S. Crohmălniceanu, ci și pe aceea bună, care i-a împins pe optzeciști să vadă în el un personaj pozitiv. E de mirare că Gh. Grigurcu n-a înțeles, cu finețea de spirit care îl caracterizează, că perspectiva de azi asupra scriitorilor de ieri este în mod inevitabil una ambiguă. Albul și negrul nu sunt culori suficiente. Iar exclusiv negrul, nici atât. Nu numai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
a atrage simpatia publicului pentru că ele realizează un produs pe care vor să-l vândă. Nu-l pot vinde dacă nu-l fac cunoscut, și nu-l pot face cunoscut dacă nu atrag atenția asupra lor. Nu ar fi de mirare dacă vedete ar ști impactul gesturilor care pot fi interpretate ca simboluri ale Iluminați. Astfel ele sunt facute tocmi cu scopul de a atrage atenția, si nu de a se da de gol că vor să controleze lumea.
Artiștii români despre care se spune că vor să controleze lumea. Ce legătură au ei cu Iluminati by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64494_a_65819]
-
Ion Horea n-a făcut exerciții de exorcizare a acestei identități, dar tot ce i-a ieșit, până la urmă, a fost o simplă transpunere ardelenească a sufletului pillatian peregrin. Un Pillat de Ardeal, acesta e, în esență, Ion Horea." De mirare doar că măcar câteva rânduri din pasajul acesta n-au trecut pe ultima copertă a Căii Târgului, apărută nu demult. Probabil pentru că aici direcțiilor de evoluție trasate exact de Cistelecan li se adaugă două, de o neașteptată (și, în consecință
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
lor și le pun note. Reținem aici răspunsul pragmatic al lui Basarab Nicolescu, care, constatând o scădere atât a numărului cititorilor cât și a calității lor, propune o soluție demnă de luat în seamă pentru îndreptarea situației: „Nu este de mirare că în acest sistem haotic, 3-4 edituri acaparează întreaga piață de carte. Este deci un sistem improductiv și din punct de vedere economic și din punct de vedere cultural și educațional. Soluția este evidentă, dar ea jenează, desigur, interese meschine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6349_a_7674]
-
încântat, exclamă: «Ce plăcut e, Timon, banchetul nostru!» Și Timon: Da, de n-ai fi și tu!». Altă dată erau strânși atenienii la adunare. Timon veni și se sui la tribună se potoli îndată orice vorbă, toți se uitară cu mirare și așteptară s-audă ce-avea să spună. El zise: «Atenieni, am un locșor în oraș; acolo o crescut un smochin unde s-au spânzurat până azi o mulțime de cetățeni. Mi-am pus în gând să fac pe el
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
Iulian Bol Versurile lui Eugeniu Nistor din această antologie cu titlu sugestiv, Prolegomenele inimii (Editura Dacia XXI, 2011), au, dincolo de timbrul elegiac și de postura lor ușor confesivă, o ținută interogativă limpede. Poetul problematizează, pune sub semnul întrebării adevăruri prestabilite, mirarea fiind starea esențială ce-i structurează viziunile și afectele. Chiar nostalgia, dintr-un poem ca Verile Transilvaniei, are încrustată, în filigran, o retorică a originarității, prin care glasul poetului își caută, înfiorat, obârșiile: „Vin verile Transilvaniei/ cu umede ierburi,/ cu
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
a sfârșit la fel ca toate încercările similare, fie că au fost individuale sau colective: ca o altă ipostază tragic-grotescă a robiei umane” - înseamnă în România acestui moment să te trezești cu eticheta de „antiumanist”, „fascist”, „nazist”. Nu e de mirare că instituții oficiale sunt profund timorate la gândul că trebuie să-și facă datoria. Justiția - coloana vertebrală a oricărui stat democratic - a ajuns la noi un ghișeu de exonerare a unor fapte care în oricare altă țară din lume s-
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]