2,450 matches
-
să fim noi înșine și nu putem fi niciodată pe deplin, în cârca altuia, a-l face purtătorul tuturor valorilor, asta înseamnă a iubi. Simbol al acestei împliniri supreme este frumusețea. De aceea cel care iubește este atât de adesea mirat...” (ibidem, pp. 407-408). Mai trimit din Weininger și la pp. 414-428. Întregul și restul acestui text ține de o absolut personală opțiune, la drept vorbind, foarte personală! Cf. Petru Creția, loc.cit., p. 10. Întreg Banchetul dă seamă acestui tip
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să se adapteze și să înțeleagă noua realitate (a societății urbane și „civilizate” din perioada de după 1944) prin intermediul unei percepții de ordin arhetipal. „Magicul” rezultă tocmai din această perspectivă a personajului-narator, care privește lumea cotidiană, banală, „reală”, desacralizată, cu ochii mirați și neîncrezători ai unui primitiv (calitatea de excepție a prozei constă în „primitivitatea” limbii personajelor, înțelegând prin aceasta caracterul ei de limbaj „prim”, netrucat, ingenuu, viguros). Limbajul este de fapt adevărata lume creată de scriitor, extraordinară prin vitalitate și prospețime
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
și scoate geaca. — Americanii care au văzut-o de dimineață, adaugă către Fabia. Nu. Nu. Nu se poate să ne pierdem casa visurilor noastre! — Luke, fă ceva! Fac eforturi să vorbesc calm. Fă o ofertă! Repede! — Vă deranjează? Fabia pare mirată. Din cîte am văzut eu, nu păreați prea Încîntați. — Încercam și noi să nu arătăm cît sîntem de Încîntați! mă tînguiesc, ieșindu-mi brusc din rol. Luke, știam eu că trebuia să spunem ceva mai devreme! Ne place la nebunie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
capul În piept, străduindu-se să-și prindă mai bine părul În clamă. — A scris o carte. — O carte? Lulu nu mi s-a părut niciodată genul care ar scrie o carte. — Despre cum să gătești pentru copii. — Serios? zic mirată. Păi, poate c-ar fi bine s-o citesc și eu. E bună? N-am citit-o Încă, spune Suze după o pauză. Dar n-are cum să fie altfel, cu experiența ei de mamă a patru copii... În glasul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
marfă ca toți ceilalți. A, și apropo, dacă intri să cumperi ceva de aici, e posibil să te Îmbolnăvești sau să te lovești la cap. Trebuie să facem ceva, să ieșim la atac! Cei trei bărbați se holbează la mine, mirați. — Percepția publicului, legată de imaginea asociată cu pericolul, e fără Îndoială cea mai mare provocare pentru noi, spune primul consultant, Încruntat. Trebuie să contracarăm avalanșa de știri negative, să creăm o imagine pozitivă, solidă și atrăgătoare... N-a Înțeles nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Tocmai ascultam un mesaj de la Tom, spune Janice, vîrÎndu-și sculul de tricotat Într-o geantă de paie, Împreună cu un mobil. Ne vedem mai tîrziu. Toată ziua numai despre Jess vorbește! Jess În sus, Jess În jos... — Jess? mă uit mirată la ea. Și Tom? — Sigur că da! Radiază de Încîntare. Fac o pereche foarte frumoasă. Nu vreau să-mi fac speranțe deșarte, dar... Adu-ți aminte, Janice, spune mama apăsat, să nu te bagi peste ei. Lasă tinerii În pace
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
șase. Ajunsă acasă, Îl găsesc pe Luke În birou. Luminile sînt stinse, iar el stă pur și simplu pe Întuneric. — Luke! Îmi las sacoșele jos. S-a Întîmplat ceva? CÎnd Îmi aude vocea, tresare și ridică ușor capul. Îi cercetez mirată chipul. E Încordat, și pe frunte are o cută adîncă. — Nu, nimic, zice Într-un final. Totul e În regulă. Mie una nu mi se pare deloc că ar fi În regulă. Intru În studio, mă cocoț pe biroul de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Înapoi Între perne și mă uit la el cum se dezbracă. — Și, cum e faimosul iubit al Venetiei? E la fel de anost cum pare În poză? — N-a venit, zice Luke. Mă opresc la jumătatea cuibărelii și Întorc capul spre el, mirată. N-a fost și prietenul Venetiei? Dacă-mi amintesc bine, scopul serii era să ni-l prezinte pe Justin, minunatul ei finațist. — Aha. Și de ce n-a venit? — S-au despărțit, zise Luke, atîrnîndu-și pantalonii pe suportul pentru presat. — S-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
CÎnd naști! Cum o să-l convingi că nu știai dinainte sexul copilului? Mă opresc din rupt plasticul. Aici are dreptate. — O să am grijă să joc uimirea! zic În cele din urmă. SÎnt destul de bună actriță. Uite, zic, luîndu-mi cea mai mirată expresie de care sînt capabilă. Ia uite... e băiat! Suze se strîmbă. — Bex, ai fost groaznică! Nu eram gata, spun grăbită. Hai să mai Încercăm o dată. Mă concentrez o clipă, apoi zic gîfÎind: — E fată! Suze clatină din cap și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
soare. La naiba. Poate că n-a fost o idee atît de grozavă să mă ascund după copacul ăsta. Am uitat că mi se vede burta după pom. — Becky? Luke se Întoarce, dă cu ochii de mine și mă privește mirat. — Tu ești? Simt cum mă fac ca sfecla sub privirile celor trei. — Ăă... bună! zic voioasă. Vreți să vă arăt, să vedeți cam cum ar fi? Că am un model. Tipul de la tipografie Înaintează spre mine. — Mersi! i-o Înșfac
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
m-a invitat. Toate vedetele or să bea ceai Împreună, Împărtășindu-și experiențele din timpul sarcinii și Întrebîndu-se reciproc de unde se Îmbracă pentru premiere, iar eu am să stau la mine acasă, singură cuc. — Becky? se uită Luke la mine mirat. Ce-ai pățit? — Nimic. Simt că-ncepe să-mi tremure buza de jos. — Numai că nu m-a invitat și pe mine la petrecerea cu ceai. Se duc cu toatele la Savoy. Toate! Fără mine. — Becky, n-ai de unde să știi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
A, mersi, mi-o ating eu În treacăt. E super, nu? E de la Miu Miu. De fapt, face parte din portofoliul de investiții din contul copilului. Se lasă liniștea și ridic nedumerită privirea spre Suze și Jess, care mă fixează mirate. — Bex, cum poate o agrafă Miu Miu să facă parte dintr-un portofoliu de investiții? — Foarte bine: e un articol „Antique of the Future“! zic fluturînd sugestiv din mînă. Ce e aia „Antique of the Future“? se arată Suze de-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o s-o Înveselească foarte tare pe Suze. Tocmai Îmi Îndes pozele și hîrtiile Înapoi În dosar, cînd Îmi sună mobilul. — Alo? zic precaută. — Becky, Jasmine sînt, aud un glas Însuflețit. Vii, sau ce faci? Mă ridic mai bine În scaun, mirată. În primul rînd, nici nu mi-a trecut prin cap că o să-mi observe cineva lipsa. Și, În al doilea rînd, de cînd Își ridică Jasmine vocea măcar cu o notă peste monosilabele ei pline de plictis? — SÎnt pe drum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și o pălărie mare, cu pene. Dacă vreau să fiu o muză care se respectă, trebuie să Încep să port pălării. Și broșe. La cinci jumate, Danny Își face apariția la intrarea În raionul de shopping personalizat, și ridic ochii mirată. — Tot aici ești? Unde-ai fost? — A... am mai stat pe la raionul cu lenjerie de bărbați, Îmi aruncă În treacăt. Tipu’ ăla care lucrează acolo, Tristan. E drăguț, nu? — Tristan nu e gay, Îi arunc o privire edificatoare. — Încă, spune
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de șoc traversîndu-i chipul practic imobil. Asta o s-o facă să-i sară copcile. Sau capsele. Sau orice o ține așa Întinsă. — Nu ți-a spus Luke despre tatuajele pe care vrem să ni le facem? spun pe un ton mirat. Am găsit un specialist În tatuaje pentru nou-născuți, care vine chiar În sala de naștere. Ne-am gîndit să-i desenăm un vulturaș pe spate, cu numele noastre scrise În sanscrită... — Nu vă las să-mi tatuați nepotul. Cuvintele ei
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-ți arăt ciorăpelul de Crăciun al lui bebe... Tac. Suze se uită la mine, apoi la cutii, apoi iar la mine, cu o expresie ciudată, de Însuflețire maximă. — Ce? — Bex, asta e, spune. Îți pregătești cuibul! Mă uit la ea mirată. — Dar n-am lustruit nimic. — Fiecare femeie e altfel! Poate că tu nu faci curat, tu comanzi lucruri din cataloage! A fost... așa, o dorință fierbinte, căreia ai simțit că nu i te poți opune? — Da! Nu pot să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe probele alea. Și, dacă nu mai sînt de găsit... am să comand o altă investigație. O să-l Îngenunchez eu pe Iain Wheeler ăsta. O văd pe Jess croindu-și drum prin mulțime, cu un balon Danny Kovitz. Pare ușor mirată să mă vadă ascunsă după peruci. — Bună, Becky, zice cînd ies și mă amestec cu lumea din holul principal. Tocmai am văzut-o pe Suze, care probează vreo sută de chestii. Ai chef să bem un ceai? — Sinceră să fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
noastre de călătorie de până la 1900. Cartea propune o tipologie guvernată de criterii diverse (impuse de diversitatea materiei): geografice (muntele, marea), topoi culturali (castelul, hanul, ruina), natura călătoriei („sacră” sau „profană”, formativă, științifică, de plăcere, alegorică, parodică etc.), perspectiva („naivă”, mirată, lucid-critică ș.a.). Notele comune ale genului sunt, după F., echilibrul real-imaginar, gândire-simțire, realism-romantism, atonie-elan, dominanta demitizării (asupra mitizării), persistența „modelului” instituit de comparația lui Dinicu Golescu între realitățile din țară și cele din afara ei. Aplicată și erudită, cartea este ea
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
rătăci prin întrebări, însă nu vei primi răspuns,... XIX. FERESTRELE PRIVIRII, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016. Nu întreba pe nimeni niciodată De ce plâng plopi la margine de drum, Lumea mereu te va privi mirată, Nu știu chiar toți că viața e un fum. Iubirile se pierd într-un suspin, Prin frunze vântul trece fără rost, Din stele ne-am născut lângă destin, În urmă...noi n-o să știm ce-a fost. Luminile cad peste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Le va așterne acolo unde nemurirea Va mai trezi în inimă un alt fior. Din volumul de versuri... ,,Ramuri de ... Citește mai mult Nu întreba pe nimeni niciodatăDe ce plâng plopi la margine de drum,Lumea mereu te va privi mirată,Nu știu chiar toți că viața e un fum.Iubirile se pierd într-un suspin,Prin frunze vântul trece fără rost,Din stele ne-am născut lângă destin,În urmă...noi n-o să știm ce-a fost.Luminile cad peste
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
plin de zarvă, cu icoane prinse-n floare, naște sufletul din larvă, a mea umbră zburătoare. O minune stă să cadă, din al cerului mut caier, Dumnezeu veni să vadă, muza-mi renăscând prin aer! Se tot uită-n jur mirată, tot văzduhu-i simte plânsul, viața ce i-a fost furată, odihnea acum într-însul. Și-a strivit în palme dorul, agățându-l lin pe-o creangă, brațelor le-a tăiat zborul, și-a căzut înfrântă-n iarbă! Tremura de dor
ROUA VIEȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381317_a_382646]
-
să fie scurtate așa încât să numere cu o săptămână mai puțin, iar această schimbare să arate neadevărată profeția care calculează cu atâta grijă numărul lor, vorbind chiar de ceva care trebuie să se întâmple la mijlocul unei săptămâni? Aș fi foarte mirat ca profeția lui Daniel să fie anulată de profeția lui Cristos” (cap. 19). Să presupunem, așadar, că această profeție se referă la sfârșitul lumii și că cele șapte sute de săptămâni acoperă perioada cuprinsă între prima și a doua parusie. Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ucide bucuria de a trăi. Alteori S. compune, livresc, cadre baroce, iubiri încântătoare prin armonia culorilor, mișcărilor și formelor, purificate până la a deveni umbre, plutind ca într-o oglindă: „Pe-alei șerpuitoare se pierd ca două umbre, / Fazanii și păunii, mirați, înalță capul, / Pe magica oglindă alunecă o barcă, / În ea sunt două umbre / Și lebede în șiruri se pierd în depărtare”. În rest, se repetă până la saturație culori, miresme și sunete, urmărind confuzia senzațiilor în manieră simbolistă. Parabolele în proză
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
unui calcul sumar, ar fi fost nevoie de zece Șeherezade. Rezumându-se și concentrându-le, Honigberger nu mai rămâne Însă numele prea slab evocator Înscris, la Brașov, pe o piatră funerară tot mai deteriorată, nici acel personaj nesigur care călătorește, mirat, datorită reeditărilor din Eliade - și nici măcar acel nume gravat pe greoiul aparat de testat praful de pușcă 2, o amintire greu de pătruns aflată În Muzeul sikh al fortului Lahore.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu surata Lună a spus: - Frunzele pomilor sunt verzi! Dar Luna l-a contrazis:- Ba sunt argintii! - Ele se clatină tot timpul și este atâta mișcare acolo jos! - Atunci de ce este liniște pe pământ, când sunt eu pe boltă? Sa mirat Luna. - Ce tot spui? Este mult zgomot pe pământ! răspunse înciudat Soarele. Deodată a apărut Vântul, care auzind discuția a început să râdă: - Lăsați sfada! Eu colind pe pământ, și când este soare și când este lună. Ziua, când soarele
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]