1,470 matches
-
gata să-și vândă poziția pentru bani. Lui Consuelo i s-a permis să ia în considerare doar propunerea venită din partea Prințului Francis Joseph de Battenberg însă Consuelo a dezvoltat o aversiune imediată pentru el. Din fericire, spre deosebire de multe alte moștenitoare în căutarea lui Făt-Frumos, Consuelo a fost o femeie frumoasă despre care dramaturgul Sir James Barrie, autor a Peter Pan, a scris: "Aș sta toată ziua pe stradă numai pentru a o vedea pe Consuelo Marlborough intrând în trăsură." Consuelo
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
arme Krupp din Germania la începutul Primului Război Mondial. Obuzierul a fost proiectat în principal de directorul secției de proiectări al Krupp, profesorul Fritz Rausenberger, și predecesorul său, directorul Dräger. Unele surse indică faptul că numele "Bertha" ar veni de la Bertha Krupp, moștenitoarea imperiului industrial Krupp. Geneza obuzierului vine din lecțiile învățate de către germani (și austrieci), de la Războiul ruso-japonez din 1904-1905. În timpul războiului, japonezii au demontat o serie de obuziere de apărare de coastă de 28-cm și le-au folosit pentru a ajuta
Berta cea grasă (mortieră) () [Corola-website/Science/326193_a_327522]
-
de acord doar la o zestre de 10.000 de mărci de argint. Căsătoria a fost negociată prin intermediul sfătuitorului lui Filip, Bernard de Vincennes și Guillaume, starețul mănăstirii daneze din Aebelholt. Filip s-a căsătorit cu Agnes de Merania, o moștenitoare germană, în iunie 1196. Totuși, în 1198, noul Papă Inocențiu al III-lea a declarat nulă această nouă căsătorie deoarece căsătoria anterioară era încă validă. Papa i-a ordonat lui Filip s-o trimită înapoi pe Agnes și s-o
Ingeborg a Danemarcei, regină a Franței () [Corola-website/Science/326223_a_327552]
-
Kalaninuiahilapalapa Kawekiu i Lunalilo Cleghorn (16 octombrie 1875 - 6 martie 1899) a fost moștenitoare a tronului regatului Hawaii și a deținut titlul de prințesă moștenitoare. Kaiulani a devenit cunoscută în întreaga lume pentru inteligență, frumusețe și determinare. După răsturnarea monarhiei din Hawaii în 1893, ea a vizitat Statele Unite pentru a ajuta la restabilirea regatului
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
Kalaninuiahilapalapa Kawekiu i Lunalilo Cleghorn (16 octombrie 1875 - 6 martie 1899) a fost moștenitoare a tronului regatului Hawaii și a deținut titlul de prințesă moștenitoare. Kaiulani a devenit cunoscută în întreaga lume pentru inteligență, frumusețe și determinare. După răsturnarea monarhiei din Hawaii în 1893, ea a vizitat Statele Unite pentru a ajuta la restabilirea regatului. Deși a ezitat să participe la viața politică, ea a avut
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
spus că va studia în Marea Britanie numai un an. În timpul absenței ei, în Hawaiʻi au avut loc mai multe evenimente. Regele Kalakaua a murit în 1891 și prințesa Lidia Liliʻuokalani a devenit regină. Imediat, regina a numit-o pe Kaʻiulani moștenitoarea sa. În 1893, monarhia a fost înlăturată și noul guvern a încercat să devină parte a Statelor Unite.<br> Vestea a ajuns la Kaʻiulani la 30 ianuarie 1893 printr-o scurtă telegramă care spunea: "regină detronată", "monarhie abolită". Kaʻiulani a făcut
Victoria Kaiulani () [Corola-website/Science/326426_a_327755]
-
al expresionismului german și îi are în rolurile principale pe Laura Le Plante, Forrest Stanley și Creighton Hale. Povestea se desfășoară în jurul citirii testamentului unui bogătaș, la 20 de ani de la moartea sa. Annabelle West (Laura Le Plante) este declarată moștenitoarea averii la ora 12 noaptea, spre dezamăgirea celorlalte rude; din acel moment, lucruri neobișnuite încep să se întâmple în casă, spre neliniștea musafirilor. În același timp, află de evadarea unui bolnav psihic de la un azil din apropiere, poreclit „the Cat
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
lui Alfred Santell — toate comedii horror adaptate după producții de pe Broadway — s-au dovedit a fi de succes. Laemmle și-a îndreptat atenția către piesa de succes a lui John Willard, "The Cat and the Canary", ce spune povestea unei moștenitoare a cărei familii încearcă s-o înnebunească pentru a-i fura moștenirea. Willard a fost inițial reticent să-l lase pe Laemmle să folosească piesa, deoarece, precum a explicat istoricul Douglas Brode, „ar fi expus practic tuturor sfârșitul, ... distrugând potențialul
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
Charlotte Louise Juliette Grimaldi"; 30 septembrie 1898 - 15 noiembrie/16 noiembrie 1977), a fost fiica lui Louis al II-lea, Prinț de Monaco și mama Prințului Rainier al III-lea. Din 1922 până în 1944 a fost Prințesă Ereditară de Monaco, moștenitoare a tronului. Născută Charlotte Louise Juliette Louvet în Constantine, Algeria, a fost fiica nelegitimă a cântăreței de cabaret Marie Juliette Louvet și a Prințului Louis al II-lea. Dacă Louis al II-lea ar fi murit fără să lase moștenitori
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
din 30 octombrie 1918 i-a permis să fie adoptată. Louis a adoptat-o pe Charlotte la Paris la 16 mai 1919 conferindu-i numele de Grimaldi și i-a acordat titlul de Ducesă de Valentinois. Ea a devenit astfel moștenitoare și a purtat titlul de Prințesă Ereditară din 1922 până la 30 mai 1944. La Monaco, la 18 martie 1920 printr-o ceremonie civilă și la 19 martie 1920 printr-o ceremonie religioasă, Charlotte s-a căsătorit cu contele Pierre de
Prințesa Charlotte, Ducesă de Valentinois () [Corola-website/Science/322544_a_323873]
-
soției sale, Contesa Sophie Christiane de Wolfstein. A fost doamnă de onoare a reginei Poloniei, Christiane Eberhardine de Brandenburg-Bayreuth, unde Christian a venit să-și aleagă o soție. La 7 august 1721 s-a căsătorit cu Prințul Christian. Ca prințesă moștenitoare ea a trăit discret cu soțul ei: cuplul s-a opus celei de-a doua căsătorii a regelui. Adesea ea este considerată că a fost în spatele faptului că soțul ei și-a încălcat promisiunea de a respecta și proteja drepturile
Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach () [Corola-website/Science/322586_a_323915]
-
sediu grajdurilor regale. În anul 1657, Ferdinand al II-lea moare . Fiul său, Leopold I, urcă pe tron și reunește colecțiile tatălui și pe cele ale unchiului său, Leopold Wilhelm. Noul împărat se căsătorește cu arhiducesa Claudia Felicita, fica și moștenitoarea arhiducelui Ferdinand Carol de Tirol și a Anei de Medici. În urma acestei căsătorii, suveranul completează colecțiile familiei sale cu patrimoniul palatului din Innsbruck. Între timp, în preajma anului 1659, regale Spaniei, Filip al IV-lea, dăruiește împăratului din Viena cîteva capodopere
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
prețioase din camera tezaurului imperial din Palatul Hofburg. În anii ’70 din secolul al XVIII-lea, colecțiile imperiale sunt întregite cu două piese importante. În 1771, arhiducele Ferdinand Carol de Habsburg, fiul Mariei Teresa, se căsătorește, la Milano, cu ultima moștenitoarea a familiei d’Este, Maria Beatrice Ricciarda. În acest fel, arhiducele devine posesorul patrimoniului artistic al familiei Modena-d’Este, alcătuit din sculpturi antice clasice și din timpul Renașterii, dar și din instrumente musicale. În anul 1773, Papa Clement al XIV
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
casă și, într-o criză de nebunie, aprinde reședința. Numeroase personaje mor în incendiu, printre care Benjamin, nepotul lui Eduardo, Marisela, mama Elenei Lafe, și Samuel, grădinarul. Margot este asasinată de nepoata ei Dulce și o lasă prin testament unică moștenitoare pe Elena Lafe. Între timp, se află că de fapt Daniela este cea moartă și că Elena se aflase în sanatoriu în tot acest timp. Elena Calcano își reia locul cuvenit în reședința lui Eduardo, iar Elena Lafe plănuiește să
Iubire blestemată () [Corola-website/Science/322601_a_323930]
-
al Portugaliei. Bunicii lor materni au fost Leopold I, Împărat Roman și Eleonor Magdalene de Neuburg, sora reginei Maria Sofia a Portugaliei. Pedro s-a căsătorit cu nepoata sa, Maria, Prințesă de Brazila, în 1760, în momentul când ea era moștenitoarea prezumptivă la tronul deținut de fratele lui, José I. Conform obiceiului, Pedro a devenit, astfel, rege al Portugaliei în dreptul soției sale. Au avut șase copii, dintre care fiul cel mare a succedat-o pe Maria la moartea ei în 1816
Pedro al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/322823_a_324152]
-
mamei ei, Leopold I. În 1655, Mariana a născut o altă fiică, Maria Ambrosia de la Concepción care a trăit numai 15 zile. În acest timp, existau curteni care doreau ca Filip să o numească pe fiica cea mare, Maria Teresa, moștenitoare. Mariana a început să simtă presiunea de a avea un fiu. În cele din urmă, primul ei fiu, Filip Prospero, s-a născut la 28 noiembrie 1657. Apoi, ea l-a născut pe Infantele Ferdinand Thomas în 1658 însă acesta
Mariana de Austria () [Corola-website/Science/322068_a_323397]
-
Leuchtenberg din München, Ludovic și Maria Theresa au trăit în cea mai mare parte la Leutstetten. Au fost foarte fericiți și devotați iar din căsnicie au rezultat 13 copii: După decesul unchiului ei, Francis, în 1875, Maria Theresa a devenit moștenitoare a pretenției iacobite la tronul Angliei și a fost denumită de iacobiți regina "Mary a IV și a III-a" La 12 decembrie 1912, tatăl lui Ludovic, Luitpold, a murit. Luitpold a fost un participant activ în destituirea nepotului său
Ludovic al III-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/322164_a_323493]
-
1654-1720 fiind guvernată de Carol al X-lea, Carol al XI-lea, Carol al XII-lea și Ulrika Eleonora. Prințesa din Casa de Wittelsbach, Sofia de Hanovra (1630 - 1714) a fost mama lui George I al Marii Britanii; a murit ca moștenitoare prezumtivă a Marii Britanii la câteva săptămâni înainte de a prelua succesiunea. Linia de succesiune Iacobină face parte în prezent din Casa Wittelsbach. Franz, prințul ereditar al Bavariei este recunoscut de către iabonini ca Francisc al II-lea. Prințul Otto de Bavaria a
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
d’Aumont Mazarin s-a căsătorit cu fiul și moștenitorul lui Honoré al III-lea, viitorul Honoré al IV-lea. Această căsătorie în 1776 a fost extrem de avantajoasă pentru cei din familia Grimaldi, deoarece ascendentă lui Louise, Hortensia Mancini era moștenitoarea cardinalului Mazarin. Astfel, familia conducătoare a Monaco-ului a primit toate proprietățile deținute de Cardinalul Mazarin, incluzând Ducatul Rethel și principatul Château-Porcien. Honoré al III-lea a fost un soldat care a luptat în Fontenoy și Rocourt. El a fost fericit
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
-lea. Parlamentul a aprobat la 6 noiembrie și Ludwig al III-lea a depus jurământul constituțional la 8 noiembrie. Rupert a devenit Prinț Moștenitor. Maria Gabriela a murit de insuficiență renală cu un an înainte și nu fost niciodată Prințesă Moștenitoare a Bavariei. Mai târziu, soțul ei s-a recăsătorit cu verișoara ei primară, Prințesa Antoinette de Luxemburg, la 26 august 1918. Maria Gabriela a fost înmormântată în Theatinerkirche din München. Singurul copil care a supraviețuit copilăriei a fost cel de-
Maria Gabriela de Bavaria () [Corola-website/Science/322314_a_323643]
-
Luxemburgului. Cuplul a avut șase fiice și nici un fiu. William a devenit Mare Duce după decesul tatălui său la 17 noiembrie 1905. Neavând fii, Marele Duce și-a desemnat fiicele ca succesoare iar Marie-Adélaïde a fost confirmată și proclamată drept moștenitoare la 10 iulie 1907. După decesul tatălui ei, ea a devenit prima Mare Ducesă de Luxemburg. După abdicarea ei de la 14 ianuarie 1919, sora ei, Charlotte de Luxemburg, i-a succedat la tron. Mare Ducesă Maria Ana a fost regentă
Marie Anne a Portugaliei () [Corola-website/Science/322324_a_323653]
-
regimului comunist de scurtă durată din Bavaria sub conducerea lui Kurt Eisner, însă a revenit în luna septembrie 1919. În timp ce a fost plecat din Bavaria, a fost succedat de mama sa, Maria Theresa de Austria-Este, ultima regină a Bavariei, ca moștenitoare iacobită. Acest lucru s-a petrecut până la moartea ei, la 3 februarie 1919. Ca atare, sub numele său anglicizat, ar fi fost regele Robert I (sau Rupert) (rege al Angliei) și al IV-lea (rege al Scoției), deși el nu
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
Isabella, Prințesă de Asturia (2 octombrie 1470 - 23 august 1498) a fost regină consort a Portugaliei și moștenitoare prezumptivă a regelui Ferdinand al II-lea de Aragon și a reginei Isabella I a Castiliei ca fiică a lor cea mare. Surorile ei mai mici au fost: Caterina, regină a Angliei, regina Ioana I a Castiliei și Maria, regină
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
domniei unchiului ei, regele Henric al IV-lea al Castiliei, care n-o va ierta pe mama ei pentru căsătoria cu Ferdinand fără permisiunea lui. Ca urmare a ascensiunii mamei ei la tronul Castiliei, tânăra Isabella a fost investită ca moștenitoare a tronului până la nașterea fratelui ei mai mic Juan, Prinț de Asturia, în iunie 1478, înainte ca Isabella să împlinească opt ani. Părinții ei s-au implicat într-un război de succesiune deoarece fratele vitreg mai mare al Isabella, regele
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]
-
Ea a făcut acest lucru cu condiția ca Manuel să urmeze politica religioasă a părinților ei și să-i elimine din regat pe evreii care nu se convertesc la creștinism. În același an, Isabella a devenit Prințesă de Asturia și moștenitoarea a Castiliei după moartea singurului ei frate Juan. În 1498, la vârsta de 27 de ani, Isabella a murit dând naștere unui băiat, Miguel da Paz, care a fost moștenitorul tronurilor Castiliei și Portugaliei până la decesul lui în 1500. Șansa
Isabella, Prințesă de Asturia (1470–1498) () [Corola-website/Science/328057_a_329386]