10,917 matches
-
instalație sanitară, iar dacă popa ar fi dorit să curgă drept-drept, atunci ar fi trebuit să-și amplaseze blestemata aia de cișmea chiar pe linia Ecuatorului. Bine, la povestea cu poziționarea cișmelei nu se gândise niciunul dintre ei, ci doar modestul autor al acestor rânduri, care, desigur, are o certă formație științifică. Însă pe chestia cu curgerea țuțuroiului, părintele Davidescu îl taxă de cincizeci de mii de lei vechi cinci lei noi, numiți de specialiști, cam aiurea, roni. Îl taxă, vorba
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
retras de rușine că-și pierduse simbolul puterii și „speranța reproducerii” în luptă cu fiul său Cronos. Creștea și acuma mlădioasă, cu corpul unduios electrizând aerul auroral al încăperii mele. Da, trupul zeiței câștiga o tot mai mare impozanță în modestul și frigurosul meu apartament din Berceni. În acele momente, privirile mele setoase, dornice de a contempla perfecțiunea corpului uman, parcă erau voci. Vocile arhicunoscute ale amanților care o abordaseră pe cea mai frumoasă, pe cea mai irezistibilă dintre zeițe. Privirile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
petale sclipitoare! / Și salbe neasemuite în jurul gâtului gingaș, / Frumos și felurit lucrate din aur; sânul verginal/Îi licărea la fel ca luna-priveliște de neuitat!, iar pe de alta cu periplul efectuat de marele cântăreț al cetății Ilionului, pe parcursul vieții sale modeste, așa cum scriu istoricii, pornind de la Smyrna înspre Tyrsenia și Iberia, ajuns apoi la întoarcere în Ithaca lui Ulises și la Colofon, după care, reîntors la Smyrna, îl găsim și la Neos Teichos, apoi la Cyme, la Foceea, la Erytreea, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
separeul restaurantului, după ora închiderii, făcând scandelberg cu milițienii cheflii (Șșșșșt!), pe chile de coniac. Abia după aceea își fac timp și de fetițe. Oare omul e născut să fie chiar și circar? Ajung la concluzia că lectura acestor rânduri modeste, din jurnal, oricum, mă mișcă tot mai mult. Alcătuiește ea însăși oare, o rană greu de vindecat? “Așadar, după cum spunea tovarășul contabil-șef, urma să vină de la județ și un supervizor al piesei noastre de teatru, tot cam pe când ar
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în blugi sau cel mult îmbrăcată așa cum erau îmbrăcate la ora aceea toate femeile tinere. Chiar și când nu era îmbrăcată cu ea, rochia aceea, strânsă la mijloc, tot cenușie, făcea din înfățișarea Iozefinei un triumf al frumuseții celei mai modeste culori. Într-un cuvânt, eu eram tot mai convins că soția directorului meu fusese făcută să joace în rolul acesta și eventual eu să joc, alături de ea, în rolul lui Mihai de Giulești. De dragul ei. Nu se explica altfel, foamea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ori dacă ajungea odată în această zonă, trăgea mai repede o raită și prin cimitirul lui preferat - un adevărat paradis al localității, grație întregii lui flore, de la tufele de tuia, buxus și ienupăr până la brazi argintii masivi; de la simple și modeste monumente funerare, proletare chiar, de pe mormintele construite în timpurile noi, la monumentele și chiar capelele valoroase confecționate în urmă cu cel puțin un secol, din blocuri masive de marmoră frumos înflorate. Aceste plimbări deveniseră deja, pentru pensionarul obsedat de insomnie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Am fost soție de două ori. Așa e, dar niciodată n-am iubit pe nimeni. De când m am căsătorit cu Gicu, salvat de tatăl meu de la pârnaie, am părăsit capitala și ne-am stabilit aici, în orășelul acesta retras și modest, parcă în fundul lumii, ca să începem o nouă viață. Și Gicu știe că tu nu-l iubești? - întreabă Roji. Da. Tocmai că asta-l doare. Are senzația că eu îl mai iubesc încă pe Vlad. Când ne certăm, îmi promite că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am adunat aici, este faptul că eu o iubesc pe Iozefina tot atât de mult cât mă iubește și ea pe mine. V-o spun cu toată sinceritatea. Dar să știi, stimată doamnă, că, chiar dacă mă crezi puțin cam fraier și prea modest ca s-o spun fără ocolișuri, nu-mi place să fiu băgat în oala celor care te-ar viola. Zău așa... Sima se sculă deodată în picioare și, uitând de tavan, se lovi în creștetul capului. Zdruncinat peste măsură, probabil
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
astfel de discuții, din moment ce încă nu cunoșteam bine musafirii. Nu-l cunoșteam suficient așadar, nici pe Grig, ca să fac ramarci pripite. Și știi ce e de meserie, domnule? Maistru. Un simplu maistru. Și provine dintr-o familie dezmembrată și extrem de modestă. Are un farmec al lui, ce mai... - completă Finica conclusiv și o privi atent pe Relia. Aceasta plecă privirile în pământ. Dar recunoaște, Finico, că noi nici nu avem prieteni fără farmec. Când pătrunde lumea aici, sub acest biet acoperiș
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
privirile mi le împlântasem timp îndelungat, undeva, în dușumea. Transpiram încet. De emoție, cred, transpiram. Ea încerca să reia firul, dar o râcâia cu siguranță, ultima scenă, cea din fosa casei de Cultură. Mi se părea că venise aici, în modesta casă unde locuiam, ca, în primul rând, să repare o greșeală. Oricum, eu nu puteam s-o întreb de ce venise. Mi se părea că astfel aș fi jignit-o. Cineva parcă-mi cususe gura ca să nu vorbesc. Gazda ieșise intenționat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cândva, peste ani, nepoților tăi câte ceva despre iubirea noastră cea mare, de dinainte de cutremur, și mai ales de fascinantul nostru corn de vânătoare . Mai știi? Dacă nu era cutremurul, poate eram și noi împreună pentru restul vieții. Închei aici aceste modeste rânduri, fără a-ți cere să-mi răspunzi neapărat. Vei face cum îți dictează conștiința. Te sărută la fel de dulce, a ta contesă de Bethlem, I. 5. Fără să-mi propun să-i răspund la scrisoare, încep a scrie nepremeditat, pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dar cel mai curios, cum am ajuns. Am patruzeci și patru de ani, deci m-am născut în anul 1967 pe la mijlocul lui Decembrie, într-o localitate micuță, la 30 de km de Bacău, un oraș din România. Aparțin unei familii modeste, dar cu un simț al moralității deosebit de puternic. Mai am trei surori, care sunt mai mari ca mine, eu venind pe lume după o pauză de 6 ani de gândire a tatălui meu, care dorea foarte mult un băiat. Nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
a fluturat câteva secunde codița prin fața ochilor mei umeziți de emoție, scurta descriere biometrică (91,5/60,8/94) le-a cauzat o plăcută fixitate, pentru ca poza ei să-i mângâie tandru ca o lentilă de contact. Am intrat contra modestei sume de 14,99 euro și ne-am Împrietenit pentru 1,99 euro pe minut. În scurt timp, eram nedespărțiți. După o săptămână, toți prietenii noștri comuni de pe lonelyswingers.net ne vedeau căsătoriți. Rezervaserăm deja un salon la marriagesonline.org
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai bun". E, din păcate, una din informațiile "folcloristice" despre șansele unui scriitor român la Premiul Nobel. Lui Reymont i s-a acordat acest premiu în 1924, când cariera internațională și traducerile din proza lui Rebreanu erau la un început modest. În 1924, Liviu Rebreanu nu avea cum să fie un candidat credibil la Premiul Nobel, pentru a-l concura pe Reymont. Paralela dintre cei doi este ulterioară obținerii de către Reymont a Premiului Nobel și a devenit, cu timpul, un loc
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
Racursiurile, revenirile temporale sub imperiul nostalgiei, plenitudinea de forme și emoții, ciudata poveste a copilăriei de ghettou căreia îi ia locul un bărbat cu tîmplele grizonate, cu o privire extrem de tristă, cu un început de lordoză, în vacuumul încăperilor goale, modeste ale fostului strălucitor salon 1900, seamănă într-adevăr cu revenirea Cenușăresei de la bal, cînd trăsura se transformă în bostan și rochia în zdrențe. Există un timp plenar, al tuturor posibilităților și chiar și atunci în mijlocul armoniei generale acest preaplin creează
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
Dar, recunosc, nu trebuie să mă forțez prea tare! Nu știu dacă v-a atras cineva atenția, dar cărțile Dvs. se pretează la o lectură de stânga. Singurele personaje care îngăduie o anumita simpatie sunt femei sau/și de condiție modestă(cu exceptia Amazoanei și încă depinde de felul în care îi înțelegem alegerea). Unicul personaj fără pată, Coup-de-Fouet fiind un aproape țăran! Da, mi s-a mai spus! Dar pentru mine, daca doriti putem folosi un limbaj cristic, femeile răscumpără, ele
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
un fel Waligny era condamnat înainte de a face orice doar pentru că era un aristocrat. Și stânga reapare! Nu de data asta chiar nu m-am gândit la clasa. I-am înnegrit trăsăturile, dar am procedat la fel și cu oamenii modești. Pe cei doi țărani care asistă la ultima vânătoare i-am luat dintr-o realitate pe care am trăit-o așa cum se întâmplă adesea, pentru ca, de fapt, construim un patch-work și sunt niște creaturi total abrutizate. Înnegrirea trăsăturilor face parte
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
ba chiar aș putea spune și foarte multă lume era și este de aceeași părere căci agricultura, zootehnia, alte structuri sociale asigurau orașele, încât românul de rând își ducea viața la limita pragului minim moderat, având sursa financiară a familiei modest dar asigurată. Chiar dacă unele produse erau interzise în consum existau cantități suficiente în depozite din zid, alte adăposturi, care nu trimitea românul în supraviețuire. Mie mi-a revenit misiunea de-a controla în anumite puncte pe valea Prutului, după care
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
Iorgulescu) că s-a ivit și un romancier ce pare să și fi propus - și a reușit - să-l Îmblînzească pe... Caragiale. Petru Cimpoeșu - de el este vorba - descrie În romanul său „cu Îngeri și moldoveni“, Simion liftnicul, viața cotidiană modestă și bîntuită de „tranziție“ dintr-un bloc la Bacău. Dacă exclud pasajele fantastico metafizice din ascensor (m-au convins mai puțin), dau peste personaje caragialești tratate cu umor, firește, dar, În același timp, transfigurate de Îngăduitoarea afecțiune a autorului. O
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ficțiune, calitativ destul de convențională totuși, destul de monotonă și putînd fi cu ușurință sistematizată În trei sau patru categorii, dacă cineva ar fi găsit timp să se ocupe de asta. Erau mai Întîi cei care susțineau pur și simplu varianta guvernamentală, modestă și pe Înțelesul tuturor, dar Încă neasumată oficial. Un OZN aterizase pe stadion imediat după meci, iar din el coborîseră mai mulți extratereștri care Îi atacaseră pe cei prezenți folosind arme cu laser. Datorită intervenției prompte a forțelor de ordine
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
neapărat un motan, dar măcar o ființă mică, afectuoasă, preferabil de sex masculin și, pe cît posibil, liniștită, căreia să-i poată vorbi, atunci cînd liniștea din casă devenea prea apăsătoare. Căci, de la moartea soțului, trăia singură Într-o garsonieră modestă dintr-un cartier mărginaș, unde se mutase după ce vînduse apartamentul de trei camere, pentru a plăti mai puțin la Întreținere. La vîrsta deplinei menopauze, sentimentele ei materne simțeau Într-adevăr nevoia de a se revărsa asupra unei ființe capabile la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
facă exact ce Îi ordona emisarul, chiar cu riscul propriei vieți. De atunci trecuseră aproape zece ani și emisarul nu mai apăruse, probabil se Înecase pe undeva În apele Pacificului. Între timp, maiorul Smith Încercase să fie util Statelor Unite din modesta poziție de ofițer de manutanță, care Îi acoperea adevărata misiune. Făcuse treaba asta cu mult sîrg, pînă se plictisise. Căci, la un moment dat, se plictisise și Începuse să-și spioneze camarazii. Montase dispozitive de ascultare În mai toate birourile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
victima unei pisici manipulate genetic, lucru ce le era cunoscut și celor care Îl urmăreau pe Pablo, și tocmai de aceea nu-l prinseseră pînă atunci. — Extraordinar! exclamă bucuros Pablo. Dar cum de ți-ai dat seama? — Prin deducție, răspunse modest maiorul. Dacă mi dai voie, am să-ți spun un secret: sunt un geniu. — Și dacă se dovedește că nu e așa cum spui? — Atunci, Înseamnă că nu sunt, ceea ce, la drept vorbind, nu m-ar deranja prea mult. Nu e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spre creștere bunicilor materni, În vacanță de vară a acelui an trist, pentru o perioadă nedefinită. Nefericiți că-și Îngropaseră fiica, erau bucuroși În schimb că pot dărui afecțiune unicului nepot, și m-au primit cu drag În casa lor modestă, aflată dincolo de dealurile pe care le călărisem atâta, În jocurile mele. Mi-au oferit o cameră curată, nu prea mare, În care erau un pat cu o saltea de puf, și cu un morman de perne de diferite culori, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
este Încă În viață nu spune nimic. Dumnezeu mai uită câteodată, cum ar spune Antoniu. În tinerețe, Ben a fost un bărbat cu trup atletic, o claie de păr ondulat și un zâmbet care cucerea instantaneu pe oricine. Originea lui modestă nu i-a pus În nici un fel viața În pericol. Dimpotrivă, o anume curățenie morală și un soi de consimțământ a tot ce este ,,dat de Dumnezeu,, ,erau prezente În ceea ce se Întâmpla În familia lui. La vârsta adolescenței s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]