1,321 matches
-
România liberă”, se angajează apoi la „Timpul”, în redacția căruia mai lucrau M. Eminescu, I. Slavici, Ioniță Scipione Bădescu. De aici este detașat, în două rânduri, la foaia craioveană „Doljul”. Cu Anton Bacalbașa, care era prim-redactor, editează, în 1893, „Moftul român”, „revistă spiritistă națională”, apărută într-o a doua serie în 1901. Asociindu-se cu I. Slavici și G. Coșbuc, înființează în 1894 revista „Vatra”. Redactor, în 1895, la organul liberal „Gazeta poporului”, C. conduce în anul următor „Epoca literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a realizat, opera întreagă a lui C. mișună de asemenea „moftangii”. În „Ghimpele”, „Claponul”, „Moftul român”, unde îi apar cronici satirice, fanteziste, literare, scriitorul își caută cu înfrigurare uneltele, recurgând la formule și scheme hazlii din gazetele umoristice ale momentului. El practică acum un comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
invocă teoria păturii superpuse. După o scurtă apropiere de socialiști, se înscrie în Partidul Radical al lui G. Panu; împreună cu Panu, va trece la conservatori, criticând drastic, în „Epoca”, liberalismul românesc. Nici acest ultim mariaj nu durează. În 1901, în „Moftul român”, se declară independent. Va intra, totuși, în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu, ținând și el cuvântări în turneele și campaniile omului politic pe care îl admiră. Articolele sale politice, reportajele parlamentare, reflectând toate aceste sinuozități și inconsecvențe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
îl consideră a fi o artă de sine stătătoare, mai apropiată de oratorie și, într-un anume sens, de arhitectură decât de literatură (Oare teatrul este literatură?). Că lăcașul Thaliei ar fi o școală de moravuri i se pare un „moft”. Teatrul este mai ales distracție, petrecere. Ca o reacție față de creațiile moderne, care i se par prea complicate, sofisticate, „insipide”, iubitorul de confort tânjește după „o bună și caldă melodramă” sau „o farsă nebună”. În seria de comentarii Cercetare critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
1995; I.L. Caragiale, DRI, I, 257-275; Alexandru George, Caragiale, București, 1996; Marian Victor Buciu, Ontoretorica lui I.L. Caragiale, Craiova, 1997; Bibliografia I. L. Caragiale în periodice (1852-1912), I-II, coordonator Marin Bucur, pref. Eugen Simion, București, 1997; Dan Alex. Condeescu, Planeta Moft, București, 1997; Ștefan Cazimir, Caragiale e cu noi!, București, 1997; Ieronim Tătaru, Itinerar caragialian, București, 1997; Simion, Fragmente, II, 19-22, 77-79, 80-83, III, 68-79; Dicț. analitic, I, 223-226, 260-262, 325-326, II, 276-277, 334-335, III, 90-93, 113-115, 201-202, 220-222, 248-250, IV
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de la „Vatra”, inclusiv I. L. Caragiale și G. Coșbuc, continuă să fie prezenți și în F.i. Caragiale și-a tipărit aici o bună parte din producția literară a anilor 1896-1897 și a republicat unele dintre versurile apărute mai întâi în „Moftul român” din 1893. Chiar în primul număr, la rubrica „Idile bucureștene”, apare Gazometru (reprodusă apoi în „Moftul român” din aprilie 1901, cu semnătura Iodoform), iar în numărul următor, la aceeași rubrică, anecdota Planeta care, dezvoltată, a intrat, cu titlul La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
și-a tipărit aici o bună parte din producția literară a anilor 1896-1897 și a republicat unele dintre versurile apărute mai întâi în „Moftul român” din 1893. Chiar în primul număr, la rubrica „Idile bucureștene”, apare Gazometru (reprodusă apoi în „Moftul român” din aprilie 1901, cu semnătura Iodoform), iar în numărul următor, la aceeași rubrică, anecdota Planeta care, dezvoltată, a intrat, cu titlul La Moși, în „Universul” din anul 1900. Șirul colaborărilor lui Caragiale continuă cu snoava populară Fără noroc, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
inedit, încîntător pentru ochiul de azi. Veselia nebună a cupletelor, învîrtirea în danț a personagiilor, bufoneria enormă, dar nu trivială, dau naștere unei plăcute emoții arheologice. Leonaș cere, de pildă, sub amenințare de sinucidere, portretul Chirițoaei, iar aceasta cu multe mofturi de ingenuă scoate din sân o adevărată cadră de perete. Surugiul dezvoltă pe scenă un repertoriu întreg de ocări: "Hi, hi, hi, hi, copii... nu mă lăsați... Hi, hi, tătucă... Hi, hi, mînca-v-ar lupii... Hi, Iudă... Hi, jupitule. Iaca mă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
negru ("Stăm rău, foarte rău, domnule!"), având soluții pentru toate problemele la ordinea zilei. El are furia perorației în public și cu greu poate fi smuls din încleștarea discuției. Spiritul critic miticist este excesiv: nimic nu-i bun, totu-i "moft". Iritat în așteptarea ușurării nevesti-si, Nae reduce civilizația română la zero. Mitică nu suferă rezerva, acostează familiar pe omul din stradă (aspect meridional) și-i pretinde să ia numaidecât o atitudine. Eroul caragialian e la antipodul romantismului. Solitarii, apăsați de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și în brațele-i să mor. Și să mă-ngroape-n zăvoi, Sub velința cea de foi, Nimeni a nu mă jeli Decât apele de Jii. ANTON C. BACALBAȘA, PAUL BUJOR Socialistul Anton C. Balcalbașa (1865-1899) s-a risipit în "mofturi" ubu-ești, într-un spirit de enormitate, cu care înțelegea să mistifice pe burghezi. Popularitatea i-a făcut-o Moș Teacă, imitație după Le colonel Ramollot de Charles Leroy, bufonadă antimilitaristă plăcută dreyfusarzilor, dar pe care umoristul român o menține în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și Legenda țiganilor, bune scrieri pentru popor, pe drept citite și azi. DIMITRIE TELEOR Până azi reputația lui D. Teleor (1858-1920) este a unui umorist de reviste vesele, ceea ce e nedrept. Este adevărat că a fost un mare risipitor de "mofturi" și de poezii în vârful peniței. În fond el e un autor plin de grație și ceea ce se cheamă un fantezist, în poezii încărcate de emoție discretă, fragile castele de cărți de joc risipite printr-un gest malițios al mâinii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
simț artistic, dar incapabil de a ieși din tagma și dialectul lui, în care traduce toate subiectele lirice. Cea mai mare sforțare de seriozitate academică o găsim în În așteptare, turburătoare înfruntare a misterului morții, nu scutită de spiritul de "moft", de vreme ce poetul speră să intre în veșnicie, ca și Isus, călare pe asin: Nu știu ce s-a schimbat în mine, Dar simt că s-a schimbat ceva - Ceva, la fel, ca după-o boală grea, Când parcă simți că-ți este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în substanță, de o bătătoare la ochi ținută umoristică, nu lipsite de o anume savoare. Ele sunt niște gasconade. Roșu, galben și albastru, Corigent la limba română, Bărbierul regelui Midas, 3 și cu Rezeda 4 se ridică toate pe metoda "moftului", ca și teatrul dealtfel, pigmentat acesta cu știuta exhibiție artistică. Mihnea povestește, de exemplu, în Pleacă berzele, că în India osândiții la moarte sunt executați cu un parfum scos dintr-un lotus albastru ce crește pe malul Gangelui, într-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
MOFTUL ROMÂN, revistă umoristică și literară apărută la București, bisăptămânal, prima serie între 24 ianuarie și 23 iunie 1893, a doua, săptămânal, între 1 aprilie și 18 noiembrie 1901 și de la 12 la 28 mai 1902 (ultimul număr ieșind sub titlul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
ROMÂN, revistă umoristică și literară apărută la București, bisăptămânal, prima serie între 24 ianuarie și 23 iunie 1893, a doua, săptămânal, între 1 aprilie și 18 noiembrie 1901 și de la 12 la 28 mai 1902 (ultimul număr ieșind sub titlul „Moftul”). Cu M. r. I.L. Caragiale își reia activitatea gazetărească, pe care o întrerupsese în 1889. La prima serie Caragiale a fost director (între 24 ianuarie și 20 mai 1893, anunțat ca atare pe copertă), în timp ce Anton Bacalbașa își asuma îndatoririle
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
director), deși diversele treburi ale publicației sunt rezolvate de George Ranetti, colaborator asiduu și titular de rubrici importante. În 1902 revista nu mai este condusă de I.L. Caragiale, ci de D. Teleor. Caragiale a editat și un calendar intitulat „Calendarul «Moftului român» pe anul 1902”, care cuprinde toate scrierile literare publicate de marele satiric în seria a doua a revistei, însoțite de reflecții, cugetări, anecdote și „sfaturi”. La prima serie a scris, alături de Caragiale și Bacalbașa, ambii într-o permanentă vervă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
de actualitate. Rubricile principale sunt dedicate unor chestiuni la ordinea zilei: un editorial (scris de I.L. Caragiale și, mai rar, la prima serie, de Anton Bacalbașa), o cronică a Camerei Deputaților, o alta dramatică, articole de știință și de literatură, „mofturi”, „culmi” și, în sfârșit, o coloană de publicitate. Farmecul periodicului este dat mai ales de schițele și parodiile lui Caragiale, de bătăioasele articole scrise de Bacalbașa, de cronicile rimate și anecdotele lui G. Ranetti. În paginile acestei reviste s-au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
de Bacalbașa, de cronicile rimate și anecdotele lui G. Ranetti. În paginile acestei reviste s-au tipărit unele dintre cele mai cunoscute schițe și articole ale lui I.L. Caragiale, printre care Lache și Mache, Moftangiul și Moftangioaica (reluate în „Calendarul «Moftului român»” cu titlurile Rromânul, Rromânca), Justiție (sub titlul Justiția română) - în prima serie, Art. 214, Căldură mare, Diplomație, Bubico - în cea de-a doua serie. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
reputate pentru a-și susține tema. Apare, dealtfel, o mică diferență Între a cînta și a scrie. Iancu scrie fără dificultate, dar cîntă greu. Asta vrea să spună că simțirea este Înaltă și vorbele n-o pot reprezenta cu fidelitate. Moft, Încă o dată, de poet care se preface că nu poate spune totul, că inspirația o ia Înaintea cuvintelor. Simptom, În același timp, al sensibilității preromantice pentru care imaginația este superioară limbajului. Proiectul lui Iancu Văcărescu este ambițios și infinit mai
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femeie sofisticată (un tip "imaginar", "creat de sensibilitatea lui și identificat sporadic în câteva exemplare întâlnite întâmplător"). Voind să-i facă un bine, bătrânul se angajează să-i găsească "nu o cocoană mare, de aieste de la București, numai mode și mofturi, ci ia o gospodină de ale noastre, de la Botoșeni, harnică, cinstită, frumușică". Dar "ca să poată cânta frumos, e nevoie ca poeții să sufere", iar suferința nu le-o provoacă decât femeile fatale și inaccesibile, și nicidecum gospodinele "cinstite" și "frumușele
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
119 Vezi "episodul Milly", relatat succint în Bălăuca. Abia la Berlin va trece poetul printr-o experiență amoroasă concretă cunoaște pe Milly, o femeie blândă, care "nu mușca niciodată" ("blondă, cu ochi albaștri, cu gropițe în obraz și fără nici un moft") și care i se dăruise firesc ("dragostea i se părea un act natural"). Eminescu "o mângâia pe păr; uitase de Veronica", apoi se plictisi repede "femeia trebuie să fie fructul ce se refuză mâinii întinse". 120 Norbert Elias, Procesul civilizării
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
MOFTUL ROMÂN, revistă de satiră și umor apărută la București, bilunar, din ianuarie 1990, editată de Ministerul Culturii. Din colectivul de redacție inițial fac parte Mihai Ispirescu (redactor-șef), Gh. D. Constantinescu (redactor-șef adjunct), Ion Tipsie (secretar general de redacție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288204_a_289533]
-
Primăria capitalei, iar din 2002 director al cotidianului „Cronica română”. A debutat în 1955 la „Scrisul bănățean”, iar editorial - în 1962, cu volumul de versuri pentru copii Izvorul. Colaborează la „Argeș”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Urzica” „Moftul român” (serie nouă) ș.a. Ipostaza lirică tradiționalistă - Frumusețile zilnice (1967), Nopțile risipitorului (1969), Teama de oglinzi (1971), Vânătoarea de seară (1975), Murind pentru prima oară (1980), Cu inima în palmă (1981), Poeme pentru mama (1984) - este însoțită la M. de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
de a o promova, de a o face să trăiască intens În conștiința maselor cititoare, de a face din ea o mândrie națională. Ea nu trebuie judecată cu un ruginit iatagan de fabricație apuseană, ci slujită și apărată de toate mofturile, de toate infiltrările, de toate formulele și sloganurile burgheze, cosmopolite, cu spada grea, dreaptă, neșovăielnică, a luptei de clasă”. Reproducerea integrală sau aproape integrală a unor documente nu este Întâmplătoare. Ar fi trebuit să aplic mai des procedeul, căci În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
erotice etc. (Mira Iosif) 1977 DA SAU NU Alexandr Ghelman Teatrul Giulești Regia lui Alexa Visarion dovedește că Alexa Visarion este mereu un regizor serios, care stimulează literatura și o înțelege și ca atare respectă pe scriitor și-l slujește. Mofturi și "caprițuri" regizorale nu își fac loc în creația lui, și cu atât mai puțin nu-și puteau face loc aici drama Da sau Nu a lui Alexandrî Ghelman se desfășoară cu o intensitate umană autentică, fiecare portret lăsând să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]