3,149 matches
-
ș.a. La rândul său generalul Ion Antonescu a fost primit în ziua de 1 iulie 1940 în audiență de către Carol al II-lea, căruia i-a înaintat o scrisoare de protest contra admiterii cedării de teritorii, ceea ce a provocat reacția monarhului și surghiunirea semnatarului. Al doilea aspect este următorul: cât de temeinice și cât de exacte au fost datele expuse în ședințele Consiliilor de Coroană din 27 iulie 1940 de către persoanele cele mai autorizate premierul Gheorghe Tătărescu, generalul Florea Țenescu- șeful
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
genialitatea lui Avicenna și Leonardo. Frederic al II-lea al Siciliei (1194-1250) este considerat un precursor al Renașterii, el înfruntând obscurantismul religios al papalității. I se atribuie elaborarea codului de legi Constitutiones Regni Siciliae care, deși concentrează puterea în mâna monarhului, reduce privilegiile feudalilor, promovează viața culturală prin introducerea în învățământ a limbilor greacă și latină. În 1224 este întemeiată la Napoli prima universitate laică de stat. A stimulat studiul matematicii și l-a sprijinit pe Leonardo Fibonacci 11 să scrie
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cum spuneam, rezultatul unui efort colectiv de interpretare sistematizatoare a sensurilor și semnificațiilor lumii, așa cum le construiește o comunitate; el include și reprezentarea exemplarității, dar și pe cea a contrară, atunci când sunt încălcate principiile etice sau normele moralei (tipuri precum "monarhi trădători ai religiei creștine" sau "supuși necredincioși" etc.). Imaginarul are relevanță în planul politicului, pentru că participă la configurarea strategiei după care comunitatea și instituțiile organizează împreună vieții cetății. Interpretarea principiilor după care puterea, societatea și individul ar trebui să-și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și în Învățăturile lui Neagoe Basarab (187, 189), ... acoperă nu numai eminența marelui basileu în raport cu asociatul său la tron, ci totodată o afirmare de independență și de suveranitate. ... Acest titlu făcea din domn, mai întâi pentru proprii săi supuși, un monarh de aceeași esență cu basileus-ul, fără dislocarea schemei bizantine a ierarhiei politice, dar desprinzându-se de ideea de ecumenicitate, care la Bizanț continua să formeze esența autocrației imperiale. (Valentin Al. Georgescu 43) Dacă istoricii dreptului bizantin și cercetătorii dreptului medieval
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
manifestat concret capacitatea lor de negociere și de identificare de soluții eficiente în momente de criză). Practic, una din modalitățile de persuadare eficientă a comunităților românești a fost constituită de mitul conducătorului, cu multiplele sale ipostaze istorice și spirituale. Imaginea monarhului absolut este, precum în imaginarul de sorginte bizantină, un pivot al mentalităților locale, fiind reprezentată mai ales în cultura populară, dar și în diferite tipuri de scrieri culte. Medievalitatea rămâne prinsă, privită a posteriori, în jocul antitezelor și al paradoxurilor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din cea mai înfricoșătoare putere în care crede și pe care o respectă omul medieval - divinitatea însăși −, menține în echilibru mersul lumii (creștine) și relația dintre laic și religios. Summum al modelelor voievodale, Alexandru Macedon − întemeietor de cetăți și civilizator, monarh "elin" convertit la creștinism (!) în urma unor apariții mirabile de sfinți, apărător al credinței, fiu și soț respectuos, autocrat drept, judecător imparțial - ocupă o poziție centrală în sistemul rolurilor emblematice proiectate în imaginarul medieval. Fondator de civilizație, figură foarte populară la
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și deosebirile situațiilor cu care Europa a confruntat America în 1917, 1941 și 1947 și în ce măsură necesită ele politici externe identice sau deosebite din partea Statelor Unite? Care este sensul acestor schimbări în politica externă britanică? Provin ele din capriciul și perfidia monarhilor și a oamenilor de stat? Sau sunt inspirate din înțelepciunea provenită din experiență a unui popor atent la forțele permanente, dincolo de orice alianță particulară care determină relațiile sale cu Europa continentală? Sunt dezastrele ce au urmat celor trei încercări de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
obișnuiți, în timp ce ambasadorii regali erau prezentați de prinți. Când, în 1698, Ludovic al XIV-lea a decis ca reprezentanții Republicii Venețiene să fie prezentați de către prințul de Lorena, Marele Consiliu al Veneției i-a solicitat ambasadorului Franței să-i transmită monarhului că Republica va fi întotdeauna recunoscătoare pentru această onoare și a trimis o scrisoare specială de mulțumiri suveranului. Prin acest gest, Franța a indicat că privește Veneția ca fiind la fel de puternică precum un regat. Iar aceasta din urmă și-a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
modern" Până la războaiele napoleoniene, numai unele grupuri de dimensiuni foarte reduse ale populației se identificau cu politicile externe ale națiunilor lor. Strategiile nu erau politici autentic naționale, ci dinastice, iar identificarea se realiza mai curând cu puterea și acțiunile unui monarh decât cu cele ale unei colectivități ca națiunea. După cum spunea Goethe într-un important pasaj al autobiografiei sale: „Toți eram atașați de Frederic șcel Mareț, dar ce simțeam noi față de Prusia?”. „Aceste societăți șștiințificeț” - îi scria Thomas Jefferson lui John
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru ca nici unul dintre vecini să nu crească atât de mult (prin mărirea teritoriului, comerț, coaliții și altele), încât să fie în stare să provoace mult mai multe pagube decât cele la care pot primii să riposteze... În timpul acelui triumvirat al monarhilor dintre regele Henric al VIII-lea al Angliei, Francisc I al Franței și împăratul Carol Quintul exista o asemenea supraveghere, încât nici unul dintre ei nu putea câștiga o palmă de pământ fără ca ceilalți să nu-l contrabalanseze prin alianțe sau
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
într-un joc ale cărui reguli erau acceptate de către toți participanții. Membrii serviciilor lor diplomatice și militare se considerau angajați care își deserveau angajatorul fie prin naștere (întărită adesea, dar în nici un caz întotdeauna, de un simțământ de loialitate față de monarh), fie pentru plata, influența și gloria pe care acesta le-o făgăduia. Dorința de câștig material a întreținut în această societate aristocratică mai ales o legătură comună care era mai puternică decât legăturile de loialitate dinastică sau națională. În felul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
era ambasador francez la Curtea de la Viena. În același timp, un alt fiu era maior într-un regiment croat în Ungaria. Nu e surprinzător că, în aceste circumstanțe, personalul diplomatic și militar fluctua într-un grad deloc infim de la un monarh angajator la altul. Nu era o situație rar întâlnită ca un diplomat sau un ofițer francez, din anumite motive de interes personal, să intre în serviciul regelui Prusiei și să susțină țelurile Prusiei sau să lupte în armata prusacă împotriva
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi acceptat”. Acest sentiment al unei înalte obligații morale personale întâlnit la cei răspunzători de politica externă referitor la colegii lor din alte țări explică atenția cu care scriitorii din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea își sfătuiau monarhul să-și protejeze „onoarea” și „reputația” ca pe cel mai prețios avut. Fiecare acțiune pe care o întreprindea Ludovic al XV-lea pe scena internațională era acțiunea sa proprie, în care se dezvăluia simțul personal al obligației morale și în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-lea pe scena internațională era acțiunea sa proprie, în care se dezvăluia simțul personal al obligației morale și în care era deci angajată onoarea proprie. O încălcare a obligațiilor sale morale, așa cum și le recunoșteau pentru ei înșiși omologii săi monarhi, ar fi pus în mișcare nu numai conștiința, ci și reacțiile spontane ale societății aristocratice supranaționale, care l-ar fi făcut să plătească pentru încălcarea moravurilor cu o pierdere a prestigiului, adică o pierdere de putere. Distrugerea moralității internaționale Când
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
responsabili pentru dirijarea afacerilor externe în majoritatea țărilor. În noua epocă, locul lor a fost luat de către demnitari aleși sau numiți indiferent de distincțiile de clasă. Acești demnitari sunt responsabili juridic și moral pentru actele lor oficiale nu în fața unui monarh (adică a unui individ anume), ci în fața unei colectivități (adică în fața unei majorități parlamentare sau a poporului ca întreg). O schimbare importantă în opinia publică poate atrage cu ușurință o schimbare a personalului care conduce politica externă. Acesta va fi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Marea Britanie, că are obligații morale față de Statele Unite sau Franța, utilizăm o ficțiune. Din cauza acestei ficțiuni, dreptul internațional tratează națiunile ca și cum acestea ar fi persoane individuale, deși nimic din sfera obligațiilor morale nu corespunde acestui concept juridic. Orice ar cere conștiința monarhului, în calitate de șef constituțional al Commonwealth-ului și al Marii Britanii, privind conducerea afacerilor externe ale Marii Britanii și ale Commonwealth-ului, este irelevant pentru conducerea reală a acelor afaceri, întrucât monarhul nu este responsabil de ele și nici nu are o influență adevărată asupra
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din sfera obligațiilor morale nu corespunde acestui concept juridic. Orice ar cere conștiința monarhului, în calitate de șef constituțional al Commonwealth-ului și al Marii Britanii, privind conducerea afacerilor externe ale Marii Britanii și ale Commonwealth-ului, este irelevant pentru conducerea reală a acelor afaceri, întrucât monarhul nu este responsabil de ele și nici nu are o influență adevărată asupra lor. Dar prim-miniștrii și miniștrii de externe ai Marii Britanii și ai dominioanelor? Ei nu sunt decât membri ai Cabinetului, care determină în calitate de organ colectiv politica externă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de Sfânta Alianță și de incidente precum cel discutat anterior, când, nu mai târziu de 1862, țarul l-a invitat pe Bismarck să intre în serviciul diplomatic rus13. Cu toate acestea, declinul societății internaționale și al moralității ei, care uniseră monarhii și nobilimea creștinătății, este evident spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Declinul nu a fost nicăieri mai dureros de clar ca în deșertăciunea teatrală a încercărilor verbale ale lui Wilhelm al II-lea de a-l opri. El i-a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Evul Mediu la perioada modernă a istoriei. Poate fi rezumat drept transformarea sistemului feudal în statul teritorial. Principala caracteristică a celui din urmă, distingându-l de predecesorul său, a fost asumarea de către guvern a autorității supreme asupra teritoriului de stat. Monarhul nu mai împărțea autoritatea cu nobilii feudali de pe teritoriul statului asupra căruia fusese într-o mare măsură mai degrabă un conducător cu numele decât unul adevărat. Nu o mai împărțea nici cu Biserica, în tot cursul Evului Mediu aceasta pretinzând
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
faptul politic fundamental al acelei epoci - apariția unei puteri centralizate care își exercita autoritatea de a face și de a aplica legea asupra unui teritoriu anume. Această putere, concentrată pe atunci în primul rând, dar nu neapărat, în mâinile unui monarh absolut, era superioară celorlalte forțe care se făceau simțite în acel teritoriu. Pe durata unui secol, ea a devenit de necontestat fie din interiorul teritoriului, fie din afara acestuia. Cu alte cuvinte, devenise predominantă. Până la sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prezente în experiența contemporanilor, nu ar putea fi explicate prin teoria medievală asupra statului. Doctrina suveranității a înălțat aceste fapte politice la rangul unei teorii juridice și astfel le-a dat atât aprobare morală, cât și aparența de necesitate juridică. Monarhul era acum omnipotent în teritoriul său nu doar ca o chestiune de fapt politic, ci și ca o chestiune de drept. El era singurul creator de lege umană - adică al întregului drept pozitiv -, dar nu era el însuși supus acesteia
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unui teritoriu dat, sunt mai puternice decât orice persoană sau grup de persoane concurente și a căror putere, instituționalizată așa cum trebuie pentru a dura, se manifestă ca autoritatea supremă de a promulga și aplica regulile juridice pe acel teritoriu. Astfel, monarhul absolut din secolul al XVI-lea și din cele următoare era autoritatea supremă - adică era suveran - asupra teritoriului său nu ca o chestiune de speculație teoretică sau interpretare legală, ci ca un fapt politic. Era mai puternic decât papa sau
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în vremuri normale, abia vizibilă în rețeaua de aranjamente constituționale și reguli de drept, se crede de obicei că ea nu există și că autoritatea supremă de a promulga și aplica legi, care a fost anterior responsabilitatea unui singur om, monarhul, este distribuită acum între diferite instituții coordonate ale guvernului și că, în consecință, nici una dintre acestea nu este supremă. Sau, altfel, că acea autoritate se presupune că este investită în popor ca întreg, care, desigur, nu poate acționa ca atare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
unificatoare și masele de oameni capabili să se unească în numele acelei cauze s-au materializat. Când, în perioada războiului limitat, erau purtate războaie pentru a stabili succesiunea la tron, pentru posesia unei provincii sau a unui oraș ori pentru gloria monarhului, cele două condiții esențiale erau valabile doar pentru acea facțiune a nobililor care considerau serviciul militar pentru monarh ca fiind privilegiul lor ereditar - și pentru nimeni altcineva. Apărarea libertăților câștigate în urma Revoluției de către națiunea în armată franceză în fața agresiunii străine
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
războiului limitat, erau purtate războaie pentru a stabili succesiunea la tron, pentru posesia unei provincii sau a unui oraș ori pentru gloria monarhului, cele două condiții esențiale erau valabile doar pentru acea facțiune a nobililor care considerau serviciul militar pentru monarh ca fiind privilegiul lor ereditar - și pentru nimeni altcineva. Apărarea libertăților câștigate în urma Revoluției de către națiunea în armată franceză în fața agresiunii străine a oferit unei armate omogene o nouă cauză căreia îi putea fi loială și pentru care era gata
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]