5,397 matches
-
aplică modalități stricte de învățare, educă privirea, fixează performanțe de atelier și impune reguli de compoziție; gustul "dominant" și "oficial" se dezvoltă. De exemplu, academicienii au început prin a stabili o doctrină estetică (ierarhia genurilor picturale, separația strictă a artelor). Monopolul dreptului de expoziție (Salonul) constituia mijlocul de a controla aplicarea doxei. Era dotat cu un juriu de academicieni care susținea o linie ortodoxă, interzicând apariția altor forme artistice. Organizându-se, învățământul a transformat condițiile sociale ale vieții artistice, fără să
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de expresie a dreptului culturii și cel de exercitare a dreptului la cultură pentru cetățeni. În fine, atât statul cât și comunitățile obțin din această dublă intervenție garanția de legitimitate a unei politici publice, adică vorbind în limbaj weberian legitimitatea monopolului simbolic exercitat prin ea. La nivel local • Efortul cultural al colectivităților locale Eforturile alocate de colectivitățile locale sunt, pro-porțional, mult mai mari decât cele ale statului central. Tabelul 2. Finanțarea publică a culturii (miliarde de franci, 1993) Statul central: 37
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
interesului general și la valorile pe care, cel puțin teoretic, acesta are ambiția de a le exprima? În cazul în care credința în legitimitate depinde de adevăr, nu ajunge să se invoce faptul că statul are dreptul să-și exercite monopolul în crearea și aplicarea dreptului după un sistem de reguli raționale. O procedură nu poate de una singură să ofere legitimitate. Dimpotrivă, procedura legislativă este ea însăși supusă constrângerii legitimării." Jürgen Habermas, 1978, p. 137. Cei care critică procedurile, mijloacele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
asemenea politici răspunde unei probleme de legitimare a puterilor publice. Iar motivația ei "probabilă" provine dintr-o nevoie de a confirma legitimitatea acțiunii politice asupra dimensiunii sensului, simbolului și creației. Statul apare dezinteresat și neutru tocmai datorită culturii, al cărei monopol și-l asigură în cursul timpului (Bourdieu, 1997). • Punerea în valoare a puterii Istoric, o anumită calificare culturală a puterii și a curții se operează prin artă și artiști. Acest fapt se produce încă din epoca monarhiei. Bernard Tesseydre (1970
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vorbește de o "ordine morală", de "artă de stat", de "gust înalt", de "voință de putere" în legătură cu arta din secolul lui Ludovic al XIV-lea. Statul vrea să controleze totul pentru gloria, prestigiul și menținerea dominației sale. Decretează că deține monopolul creației. Dominique Colas (1990) propune o lectură a politicii culturale în termeni de dominație: orice imagine a puterii se întemeiază pe o putere a imaginii. Nu-și însușește statul imaginea "creatoare" a culturii tocmai fiindcă arta (contemporană), cu toată evanescența
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
statul procedează la distribuirea de diplome (arhitectul este "DPLG", diplomat al guvernului), la calificarea statutelor, la atribuirea gradelor. Din punctul de vedere al titularului, rolul statului este de a le garanta acestora validitatea și generalitatea, precum și durata. Nu are doar "monopolul violenței legitime" (Weber), ci îl deține, în același timp, și pe acela al consacrării legitime. Aici, decizia și alegerea politice ne plasează în zona proceselor și a operațiilor, adică a patrimoniului pe cale de constituire prin acțiunea statului. Trei timpi și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
fi, conservarea și restaurarea par să constea în recalificarea bunurilor protejate. Tot cu aceste ocazii, bunurilor le poate fi atribuită o altă finalitate. În definitiv, prin cele două forme, înscrierea în excepționalitate și conservarea stării bunurilor culturale, statul, care deține monopolul, acționează asupra timpului, a spațiului și a numărului. Valorizarea Obiectivele După dobândirea, conservarea și protejarea de către puterea publică, urmează timpul valorizării. O cultură nu poate exista fără publicuri care să permită valorizarea ei, adică să o consume, să o aprecieze
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
comunicare, expoziție, demonstrație, organizare de evenimente, instalare, parcurs școlar. Tipurile de valorizare Pot fi distinse două forme de valorizare, după cum bunurile sunt acaparate complet de puterea publică sau sunt împărțite cu societatea civilă. • Forma monopolistă Cultura "programată" a școlii ilustrează monopolul valorizării, centrală în învățământ: programa, inspecțiile, conținuturile pedagogice revelează monopolul de decretare a unei norme al cărei garant se vrea statul, într-un spirit de laicitate și universalitate. Preocuparea pentru egalitate nu lipsește nici ea, cum pot sta mărturie lucrările
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de valorizare Pot fi distinse două forme de valorizare, după cum bunurile sunt acaparate complet de puterea publică sau sunt împărțite cu societatea civilă. • Forma monopolistă Cultura "programată" a școlii ilustrează monopolul valorizării, centrală în învățământ: programa, inspecțiile, conținuturile pedagogice revelează monopolul de decretare a unei norme al cărei garant se vrea statul, într-un spirit de laicitate și universalitate. Preocuparea pentru egalitate nu lipsește nici ea, cum pot sta mărturie lucrările lui Durkheim despre evoluția pedagogiei în Franța. Totul se desfășoară
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
programele oficiale ale concursurilor de admitere, modalitățile de formare continuă ar decide în mod legitim ce trebuie să se studieze, ce trebuie să se știe și ce trebuie să se redea. • Forma concurențială Loisir-urile și activitățile extrașcolare nu sunt monopolul de drept al statului. În aceste domenii, asociațiile private își dezvoltă propriile activități. Însă, și pe acest plan, statul poate continua să folosească numeroase resurse. Poate determina locurile de muncă din cultură necesare pentru "animarea" bunurilor capitalizate. Nici o activitate culturală
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
al Doilea Război Mondial (Alfred Marshall, Edward Chamberlin, Joseph Schumpeter, John Maynard Keynes), pentru a privi în mod unitar domeniul culturii. Ei preiau de la aceștia noțiuni de bază, precum: piață, cerere și ofertă, întreprinzător și inovație, speculație, raționalitate, valoare-raritate, concurență, monopol, oligopol, incertitudine, contract... Opera lui Raymonde Moulin (născută în 1924) constituie o bună referință pentru a caracteriza această abordare. Deși circumscrise, în general, picturii, cercetările sale servesc în prezent ca model altor autori în descrierea domeniilor culturale ale muzicii, editării
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
piață Modelul de întreprinzător descris de Schumpeter constituie, pentru Moulin (1967 și 1992), figura ideal-tipică a pieței moderne, cel puțin începând cu impresioniștii și dezvoltarea carierelor neacademice (White, 1991). Negustorii de ta-blouri sunt inovatori și investitori care, pentru a obține monopoluri temporare și a se afla în poziția de price makers (i.e. de a fixa prețurile), negociază exclusivitatea câtorva "aleși". Pe lângă sectorul comercial, și instituțiile au căpătat o importanță tot mai mare, legată de dezvoltarea politicilor culturale, descrise de asemenea de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
amonte și care descrie strategiile raționale de reducere a incertitudinilor. • Actori calculatori și strategici Actorul este considerat drept un agent strategic, rațional și calculator, dacă nu în practică, măcar în teorie (este metoda ideal-tipică): negustorul de tablouri caută să stabilească monopoluri temporare. Poate să-și afișeze "iubirea pentru artă", dar arta este pentru el în primul rând un mijloc; colecționarul speculează întotdeauna, în diverse grade, asupra valorii prezente și viitoare a operelor achiziționate sau a sa, strâns asociată cu bunurile lui
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
dezbaterile artistice" (Moulin, 1967, p. 78). • Când bunurile sunt produse industrial (cărți, informație, muzică înregistrată, cinema etc.), oferta se organizează astfel încât ele să poată păstra un caracter de raritate: fie multiplicând noutățile: hiturile, subiectele de presă corespund unei poziții de "monopol temporar" pe o piață încărcată; fie atașând fiecare operă unei personalități, obligatoriu unice. Este economia de tip star system (Benhamou, 2002). În acest spirit, dreptul de proprietate intelectuală înscrie ca fundament al principiului său personalitatea autorului, în contrast cu proprietatea industrială și
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
artistice se constituie în jurul unor "etichete" ("abstract", "figurativ"), care sunt semnale pe o piață care le cere, și nu țin în nici un fel de o esență (Moulin, 1967, p. 74). Această optică vizibil convenționalistă se prelungește până astăzi: "Strategiile de monopol sau oligopol puse în practică odată cu impresionismul pe piața artei contemporane constau în crearea artificială a unor condiții apropiate de cele care sunt date de la sine pe piața artei vechi". Raymonde Moulin, 1995, p. 209. Originea acestei idei provine, în
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și colo, prin faptul că refuză să participe la reproducerea unei ordini sociale (cf. Max Horkheimer, Théorie traditionelle et théorie critique, Gallimard, Paris, 1973, ediția I germană, 1937). "Analizele interacționiste încalcă ierarhia credibilității stabilite în societate. Ele pun la îndoială monopolul adevărului și al enunțării faptelor pe care pretind a-l deține cei aflați în poziție de putere și de autoritate. Ele sugerează că, în loc să ne mulțumim cu explicațiile oficiale [...], ar trebui să descoperim prin noi înșine adevărul despre fenomene [...]. Analizele
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
moștenirile), îl transformă pe acesta într-o diplomă legitimă. Dar acest sistem le permite și celor lipsiți de un capital inițial să spere și/sau să interiorizeze poziția lor dominată. Astfel, structura socială este legitimată ca ordine, iar "moștenitorii" păstrează monopolul capitalurilor cultural și simbolic, prin care se exercită dominația lor în acest câmp. Cultura școlară își asumă astăzi rolul pe care îl juca altădată religia: ea produce capital simbolic (prestigiu), îi clasează pe indivizi după calificarea lor (virtuozi/mase), legitimează
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
a construit, și ea, ca o lume economică "pe dos" (1992, dar și 1971 și 1966), în cadrul căreia succesul economic este denigrat. Deși adevărul premiilor este aici sistematic negat, toți actorii caută să acumuleze capital simbolic și să-și asigure monopolul instanțelor de legitimare. În articolul său din 1971 ("Le marché des biens symboliques"), el descrie emergența unui "câmp intelectual" în procesul de autonomizare și constituire a instanțelor specifice de legitimare. "Bunurile simbolice" (păstrează această denumire, provenită din viziunea sa antropologică
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
1991, p. 11. Economism Se poate estima că logica economică este omniprezentă în principiul generalizat al "distincției", care acoperă explicația acțiunilor în câmp, scopul fiecărui producător cultural (intelectual, om de știință, artist, scriitor, jurnalist, critic de artă) fiind să obțină monopolul legitimității și al instanțelor de legitimare. Ideea că trebuie să se distingă întotdeauna, să se diferențieze, să inoveze amintește crezul teoriei economice, care merge de la Veblen (1899) la Schumpeter. Acest punct de vedere apropie, de altfel, teoria câmpurilor de paradigma
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
24, 26-27, 140, 170, 172, 174, 257, 274. Mizerabilism, 287. Mod / de viață, 153, 195-196, 228. Model, 12, 48, 114, 126, 145, 153, 157-158, 161, 163-164, 167, 169, 174-175, 177, 192, 224, 231-232, 245, 248, 250, 270, 280, 300, 309-310. Monopol, 20, 70, 73, 166-167, 188, 203, 212, 219-220, 223, 238, 240, 245, 248, 250, 257, 261, 264, 273-274, 283. Monument istoric, 13, 96, 223, 227-228, 233. Morfologia grupurilor, 69, 122, 230. Motivație, 77, 85, 91, 101, 104-105, 138-139, 219, 235
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ne gândim că știința Dreptului, la noi, în secolul al XIX-lea, este încă la stadiul ideilor pe care prezența Sclavului trebuie să le fi suscitat în antichitate; însă acest lucru este explicabil. Învățământul Dreptului este monopolizat în Franța, și monopolul exclude progresul. Este adevărat că juriștii nu constituie întreaga opinie publică; dar trebuie spus că educația universitară și clericală pregătește minunat tinerii francezi să primească, în aceste materii, noțiunile false ale juriștilor, căci, pentru a se asigura cât mai bine
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fără incertitudine. Toate carierele ar fi deschise tuturor; fiecare ar putea să își exercite facultățile în mod liber, după cum ar fi determinat de interesul său, de înclinația sa, de aptitudinea sa sau de circumstanțe; nu ar exista nici privilegii, nici monopoluri, nici restricții de vreun fel. Apoi, toate forțele guvernului fiind aplicate la prevenirea și reprimarea înșelăciunilor, fraudelor, delictelor, crimelor, violențelor, este de crezut că ele vor atinge cu atât mai bine cu cât nu vor fi diseminate, ca astăzi, asupra
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
funest, o eroare deplorabilă care se alimentează din același izvor! Ce? Această revoltă îngrozitoare a Proletarilor împotriva Capitaliștilor provine tot din faptul că se confundă Banii cu Bogăția? Este produsul unor cauze diverse. Din nefericire, anumiți capitaliști și-au arogat monopoluri, privilegii, care ar fi de ajuns pentru a explica acest sentiment. Dar, când teoreticienii demagogiei au vrut să îl justifice, să îl sistematizeze, să îi dea aparența unei opinii raționale și să îl întoarcă împotriva naturii înseși a capitalului, ei
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să se despartă de aceste impresii pentru a primi altele, în întregime opuse? Ce concluzie trageți dumneavoastră de aici? Iată ce concluzie trag; cel mai urgent lucru nu este ca statul să învețe, ci să lase să se învețe. Toate monopolurile sunt detestabile, dar cel mai rău dintre ele este monopolul învățământului 50. Protecționism și comunism Domnului Thiers 51. Domnule, Nu fiți câtuși de puțin ingrat față de revoluția din Februarie. Ea v-a surprins, poate chiar v-a șocat; dar ea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în întregime opuse? Ce concluzie trageți dumneavoastră de aici? Iată ce concluzie trag; cel mai urgent lucru nu este ca statul să învețe, ci să lase să se învețe. Toate monopolurile sunt detestabile, dar cel mai rău dintre ele este monopolul învățământului 50. Protecționism și comunism Domnului Thiers 51. Domnule, Nu fiți câtuși de puțin ingrat față de revoluția din Februarie. Ea v-a surprins, poate chiar v-a șocat; dar ea v-a pregătit, în calitate de autor, de orator, de consilier intim
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]