2,283 matches
-
imediat) rămase fără răspuns, neobservat. Descurajată, stinse transmițătorul, dar ca un profesionist experimentat, lăsă toate canalele de recepție deschise în cazul în care o astronavă ar trece prin apropiere. ― Nu putem fi pe lângă sistemul nostru, pe care-l cunosc bine, mormăi Ripley. (Făcu semn cu capul în direcția ecranului de deasupra pupitrului ei.) N-aduce deloc cu vecinătatea lui Sol, și nici nu știu unde suntem! ― Continuă cercetarea, îi ordonă Kane. (Se întoarse spre Lambert și o întrebă): Deci, unde suntem? Ai stabilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
serios, zise Lambert urmărindu-l cu coada ochiului pe Jones motanul care se juca cu axiometrul clipitor. V-ați dat seama; a extrage tot echipajul din hipersomn nu se face cu una cu două. E riscant. ― Cui i-o spui, mormăi Parker. Numai Brett, așezat alături, captă remarca malițioasă. ― Veți fi fericiți să aflați, continuă Dallas, că alerta nu se referă la Nostromo. Mama a confirmat că avem un profil perfect. Un "amin" murmurat se auzi în camera strâmtă. ― Alerta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
unei călătorii plătite de ea. Dar tot ar putea să se aleagă cu ceva. Deci, ocolul ăsta putea fi rentabil... Ploaia de praf le bătea în căști. ― Nu pot să văd la mai mult de trei metri, în toate direcțiile, mormăi Lambert. ― Nu mai bombăni, zise Kane. ― Îmi place să bombănesc. ― Nu vă mai ciondăniți ca niște copii. Nu e locul cel mai potrivit. ― Este totuși o planetă magnifică, rânji Lambert, care nu voia să se arate intimidată. Deloc stricată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să-și continue ancheta când își dădu seama că avea în fața ochilor un răspuns cu cap și coadă. Necazul cu ordinatoarele, se gândi Ripley, era lipsa intuiției. Doar o structură deductivă. Trebuia să pui întrebările potrivite, altfel... Parcurse citirea rapid, mormăi și ceru prin intermediul tabulatorului o dezvoltare. Mama avea câteodată prostul obicei de a rămâne evazivă, cu totul incertă. Trebuia să știi cum să extragi răspunsul din subtilități confuze, să citești printre rânduri. De această dată, însă, citirea era foarte limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Deținea o nouă informație, suficient pentru a-i pune mintea la contribuție. Două displayuri, până acum perfect goale, reînviară aliniind un șir de cifre. Ofițerul științific sări ca ars, le verifică și apasă pe intercom. ― Ripley? Ești acolo, Ripley? ― Da, mormăi ea. (Ea înregistrase intensitatea vocii lui. Se dezlipi de spetează.) Vești bune? ― Cred că da. Captez din nou semnalul emis de combinezoanelor lor. Și imaginile lor video au revenit pe ecrane! Ea respiră adânc înainte de a pune întrebarea dramatică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zise în cele din urmă Dallas. Este departamentul tău, hotărârea îți aparține. ― Ne-am înțeles, zise Ash fără să-și ascundă satisfacția. Aceasta nu are cum să renască. Nu mai prezintă nici un pericol. ― Așa s-o fi gândit și Kane, mormăi Ripley. (Dallas o fulgeră cu privirea și ea își întoarse ochii.) Viitorul monstrului este asigurat, adăugă ea arătând platforma medicală.. Ce e cu Kane? Ash se îndreaptă spre așternut. Examină sumar pe "exec" și studie cu grijă semnele de sugere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bord. Dallas îl privi pe Kane, întins pe așternut. Kane ― prietenul lui... ― Nu vreau să par exagerat de optimist, spuse încet Ash. Dar după starea sa actuală și după ce-mi spun aparatele de supraveghere, cred că va scăpa. Dallas mormăi. ― Destul. Nu pot să cer mai mult. ― Sper că ai dreptate, adăugă Ripley. Suntem uneori în dezacord, dar mă rog cerului să ai dreptate. Ash ridică din umeri cu modestie. ― Îmi doresc să pot face mai mult pentru el. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să-l băgăm la hibernare până când un doctor specializat în maladii străine va putea să-i ia cazul în primire. ― Just, concluzionă Brett. Ripley scutură din cap și-l privi. ― Cum zice el ceva, mereu spui "just"'. Știai, Brett? ― Just, mormăi el. Ea se întoarse spre inginer. ― Ce zici, Parker? Coechipierul tău e-ntotdeauna de acord cu tot ce spui și zice: "just"'. Ca un papagal. Parker îl măsură pe prietenul său. ― Mda. E modelat după mine. Ce ești tu, papagal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să ne întoarcem în congelatoare înainte de a ucide creatura. Or, nu vom fi niciodată siguri de moartea ei dacă ne mulțumim să ne luăm combinezoanele spațiale și să mergem în cabinele noastre criogenice. ― Eu susțin că e o idee bună, mormăi Parker, tot mai încăpățânat. ― Să trecem la lucruri serioase, zise Ripley fără să-și ascundă nerăbdarea. Cum reperăm creatura? Dispunem de o duzină de mijloace de nimicire, dar e nevoie s-o localizăm mai întâi. Pe punțile B și C
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
câteva lui Ash... ― O secundă! îl întrerupse ea. (Apucă instrumentul de cealaltă extremitate. Acul se stabiliză imediat.) Semnalul vine de jos. Trei fețe stupefiate se înclinară. Nici o vietate, nici o fantomă nu străpunse blindajul pentru a-i ataca. ― E nivelul C, mormăi Parker. Nu sunt decât ateliere de întreținere. O să ne vină acru căutând-o pe-acolo, plus mizeria care-i acolo! ― Vrei s-o ocolești? Parker o privi cu tristețe. ― Nu e de râs. ― Nu. Într-adevăr. Nu e de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-și înfrângă deznădejdea. O pisică, vizibil contrariată, se zbătea în împletitură și, înainte ca Ripley să apuce să protesteze, pieri în fundul pasajului. ― Nu, nu, nu-l lăsați să scape! Avertismentul veni prea târziu. Ghemotocul de păr dispăruse. ― Mda, ai dreptate, mormăi Parker. Trebuia să-l omorâm. S-ar putea să mai alergăm după el în loc să hărțuim fiara! Ripley îl privi mânioasă dar nu scoase o vorbă. Se întoarse spre Brett al cărui temperament agresiv era mai puțin afișat. ― Brett, te ocupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
consider scenariul ca fiind fantezist, ținând seama de ceea ce știm despre creatură. Și care ar fi rezultatul? Am pierde doi membrii ai echipajului, sau mai mulți, iar Nostromo ar suferii avarii poate iremediabile. Parker, pământiu, tăcea cu încăpățânare. Până la urmă, mormăi: ― Dar, Dumnezeule, ce-o să facem? ― Singurul plan care are sorți de izbândă este cel de care vorbeam mai înainte, răspunse Dallas. (Dădu un bobârnac în schemă.) Să reperăm canalul în care se ascunde vietatea! Apoi să încercăm s-o ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mine. ― Nu sunt de acord. Pierdeau timpul. Iar creatura putea fi departe acum. Dallas se săturase de palavre. ― Ajunge. Am luat o hotărâre, este irevocabilă. Îi întoarse spatele, se ridică până la conductă, apoi își luă arma. ― Așa n-o să meargă, mormăi scrutând în umbră. Nu e loc destul. Trebuie să mergi opri aplecat, ori să te târăști. Se aplecă și intră. Țeava era mai strâmtă decât nădăjduise. Cum reușise monstrul pe care-l descriseseră Parker și Ripley să se fofileze înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
intermediarul ei toate amănuntele de care avea nevoie fără să piardă timp și bani cu trimiterea la fața locului a unui echipaj de explorare. Este o simplă chestiune de profit maximal și de pierdere minimală. Profitul lor, pierderea noastră! ― Minunat, mormăi Parker. După explicațiile astea, nu cred că mai e nevoie să ne mai faci un desen! Acuma, spune-mi și mie de ce să-l punem la loc pe nemernicul ăsta?! Dădu cu piciorul în Ash. Ripley pusese deja capul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
putea deține. De acord? Parker dădu din cap, apropiindu-se. ― De acord! Lasă-mă pe mine. Inginerul conectă câteva circuite în partea dinapoi a capului și făcu conexiunile necesare sub părul artificial. Când pleoapele ofițerului științific începură să clipească, Parker mormăi satisfăcut și se dădu la o parte. Ripley se apropie. ― Ash, mă auzi? Nici un răspuns. Ea făcu un semn lui Parker. ― Conexiunile sunt corect realizate. Nivelul de energie este ajustat automat. Dacă nu s-a spart vreun circuit mai delicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cazul lui, la cap, drept care „i-a distrus sistemul imunitar neuropsihic, care îl apăra de răutatea lumii”. De aceea stau aici. Nu mai am casă și oriunde în altă parte e prea multă lume, e periculos. Apoi a tăcut. Am mormăit un „mda, vă cred...” și m-am dus la treaba mea cît am putut mai repede. A fost a doua oară cînd am stat de vorbă și nu mai aveam intenția să repet această expe riență. Un nebun în plus
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sa din rafie. Era ușor agitat, ca și cum ar fi avut să-mi spună ceva important : — O să fie o epidemie, știți, nu i așa ? Astea sînt vremurile... a mai adăugat el și a zîmbit vag. De data aceasta nu am mai mormăit nici un „mda” și am trecut mai departe, lăsîndu-l pe bietul nebun cu cuvintele sale încrucișate pe aceeași bancă din parc. Ieri nu l-am mai găsit însă la locul său. Nici azi. A dispărut. Gertrude în timp ce stropeam grădina, mă gîndeam
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ți simt buzele mișcîndu-se. Mă înhați cu dinții încetișor, de un deget ,apoi: Cînd eram mică mă sărutam în oglindă." Pe urmă îmi pui o întrebare ciudată, cu o voce albă, reținută: "Ai auzit vreodată de REM?" "Nu, nu cred, mormăi eu fără să fiu prea atent sau curios. Dar hai, spune-mi cum te-ai sărutat prima dată. "Zi-mi de lapona Enigel și Cripto, regele ciupearcă."" Iar tu, dragă Șah-Razada, începi povestea ta minunată. Insula de smarald se înalță
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
avea să-și tragă bilețelul și apoi urma să ne ducem în locul de joacă trecut pe bilet. Deocamdată doar Balena, rânjind, cu bucile obrajilor ca un poponeț, își vîrî mâna cu pete roz în pălărie și scoase ogorul. Toate am mormăit plictisite: din prima zi trebuia să ne mutăm pe arătură. Nu prea ne convenea, căci pe acolo veneau uneori și băieți care se luau de noi, amenințîndu-ne că ne aruncă în cap gărgăunii pe care-i scoteau din găuri. Ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ușa magaziei putrezise aproape complet. Lacătul mare, ruginit, atârna pe poartă ca un sigiliu. Mi-a fulgerat prin minte că, după spusele lui Egor, acolo trebuia să fie REM-ul. Ideea mi s-a părut mai absurdă ca niciodată. Garoafa mormăia repede ceva, probabil pe țigănește, tinînd palmele în chip de carte, strîmbîndu-se și trăgîndu-se de barbă. Veni și momentul solemn în care ne întrebă pe fiecare dacă vroiam să ne cununăm cu cealaltă, la care am răspuns amândouă, încet: "da
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o spunem, înfățișarea destul de romanțioasă a tânărului saxofonist. Ea își dăduse de mult seama că, atâta vreme cât cânta, Emil Popescu practic ieșea din lumea concretă, rămânând orb și surd la orice fel de stimul exterior. Orice i-ai fi spus, el mormăia același text cu claxonarea, din ce în ce mai obscur, mai delirant. Așa că nu se sfii să se plângă în toate felurile de bărbatul ei Profesorului, care o ascultă mai întîi cu o ureche, apoi cu amândouă, fără să se dumirească prea tare. Când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de luciditate. ― De ce rîzi? mă întrebă tristă. ― Mi se părea că exagerezi. ― Și atunci trebuia să rîzi? Bunicul meu a exagerat mai mult ca mine: a făcut unsprezece copii... Se întoarse iar pe balcon. Crezui că am supărat-o și mormăii o scuză oarecare. ― Degeaba, acum nu-mi ceri iertare ca întîia oară, vorbi ea zâmbind rece. Nici d-ta nu crezi ce spui. Îți place Swinburne? Eram obicinuit cu vorbirea ei dezordonată, și i-am răspuns că-mi place destul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă-ta ce-o să le dea să mănânce ? Se strică bunătate de carne, sunt bani cheltuiți, învață să-i respecți și să-i respecți și pe ăi bătrâni, care știe rostu-n lume... I-a zis-o și el a-nghițit-o. A mormăit ceva și dus a fost, d-atunci se mai uita la ea chiorâș, da trebuie să știi cum să-i iei p-ăștia tineri ! Trebuie să nu le treci de la tine nici atâtica, că la urmă ți se urcă în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-am luat gându ! Doar n-o să dau lucrurile mele de pomană la o măciucă ! C-așa bărbat bun ce-a avut ea, așa noroc ce-a avut ea și să-i dea cu picioru... Ce-ai ? Ce-ai de mormăi, ce-ai de pufnești ? Ce-ai de sări așa ? Păi, nu ? Să vedem dacă se mai găsește v-unu ! Liniște. Mă zăresc în oglinda garderobului, într-un nimb de infuzori de praf, pe care i-a trezit raza aurie și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Se zice că prin ăștia de piele nu trece apa, dacă Îi dai bine cu cremă, Îi răspund ignorînd sfatul lui, fîțÎindu-mă Încoace și Încolo și privindu-mi admirativ Încălțămintea de lux. Îl las privindu-mă cu milă și mormăind acru, În vizuina lui insalubră, Îngropat sub un morman de efecte. CI-stul există fantome În pivniță A venit, ni se spune la raportul de dimineață. CI-stul e În unitate. Nu ni se spune, ni se mormăie. Totul rămîne la fel de neclar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]