1,884 matches
-
aș fi rezolvat mai simplu. Aș fi pus motanul învingător să umfle pieptul sau să facă un sunet specific, iar celălalt să înțeleagă și să se ducă în treaba lui. Nu era mai simplu? Ăștia, vezi Doamne, aveau demnitate, care motanului negru i-a părut amenințată, fiindcă altfel n-ar fi tresărit de parcă l-ar fi ars ceva, naiba știe ce-o fi văzut, și i-a ras roșcatului o labă în bot, lucru care a declanșat ostilitățile. Și parcă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
scatiu auriu În plasa ceții zumzetul orașului - deasupra corbii Copacii-n vântul rece exersând zborul - cad mii de frunze Frunze-n cădere - în golul ramurilor imensitatea Casa cât hribul sub povara frunzelor - piticii nicăieri Se balansează frunza veștedă pe ram - motanul atent În palma-ntinsă aurul cerșetorului - frunza de salcâm Stradă pustie - hârjonindu-se frunze gonesc pe vânt Toamna spectacol de sunet și lumină - ciori și nori vineți Frunzele ude abțibilduri pe geamuri - toamna-n grădiniță Secera lunii se ascunde printre
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
din asfaltul trotuarului cu o poftă nebună, iar curentul de aer îi biciuia obrajii. De la o fereastră situată la un etaj superior, o bătrână își făcu cruce, privind în urma lui. Apoi închise geamul, reveni în fotoliu, primi în poală un motan mare, tărcat, apoi oftă și apăsă un buton de pe telecomandă. Tocmai începea o emisiune de divertisment. Peste câteva secunde, imaginea bărbatului care gesticulase și vorbise de unul singur, înainte de a o lua la fugă, precum un urmărit de diavol, se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mirat de trecătorii de pe drum. Salcâmul bătrân de la poartă, oalele de lut ars, puse cu gura în jos în gărduțul din fața casei, căsuța albă și bătrânii copaci din spatele ei... totul, sub zăpușeala zilei, parcă încremenise păstrându-și umbra neștirbită. Un motan cenușiu, vargat, cu crăpături la ochii galbeni, se chiora la soare. Stătea pe prispă nemișcat ca un sfinx, privind departe peste sat. Întreaga bătătură a casei bătrânei Zotoaia, zăcea într-o tăcere blajină, păstrând o mărturie, parcă, dintr-o poveste
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru un bărbat. Dar Ducu continua să rămână, cum el Însuși se exprimase, „deprimat“. mă simțeam ca În desenele animate cu Tom și Jerry, În care Jerry Îl instruia pe nepotul șoricel sosit În vacanță cum să se apere de motan, Însă șorice- lul cel ÎndărĂtnic se ducea ca Întors cu cheia la farfuria cu lapte, chiar sub nasul motanului. Atunci am realizat prima oară că, În ciuda a tot ceea ce Încercase să ne bage școala comunistă În cap, oamenii sunt diferiți
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
animate cu Tom și Jerry, În care Jerry Îl instruia pe nepotul șoricel sosit În vacanță cum să se apere de motan, Însă șorice- lul cel ÎndărĂtnic se ducea ca Întors cu cheia la farfuria cu lapte, chiar sub nasul motanului. Atunci am realizat prima oară că, În ciuda a tot ceea ce Încercase să ne bage școala comunistă În cap, oamenii sunt diferiți. Unii oameni au imaginație, alții nu. Unii au pornirea de a clinti ceva, alții iau lumea de-a gata
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mâncaseră pe rând toți, și Grasu’, și Pierre, și Simonetta, și eu. mi-am șters firimiturile de pe bot și am Înghițit În sec. Pâine, pâine, dar mie Îmi mai trebuia și caviar. GĂlățanu era un adaptat, un supraviețuitor. Era un motan pufos și zvăpĂiat În care zăcea un luptător de gherilă. Eu nu aveam nici un chef să mă bat pentru fundul meu. mi se părea Înjositor și promiscuu să cucerești lumea și să o Înfuleci ca pe o felie de șuncă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pentru un bărbat. Dar Ducu continua să rămână, cum el însuși se exprimase, „deprimat“. Mă simțeam ca în desenele animate cu Tom și Jerry, în care Jerry îl instruia pe nepotul șoricel sosit în vacanță cum să se apere de motan, însă șoricelul cel îndărătnic se ducea ca întors cu cheia la farfuria cu lapte, chiar sub nasul motanului. Atunci am realizat prima oară că, în ciuda a tot ceea ce încercase să ne bage școala comunistă în cap, oamenii sunt diferiți. Unii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
desenele animate cu Tom și Jerry, în care Jerry îl instruia pe nepotul șoricel sosit în vacanță cum să se apere de motan, însă șoricelul cel îndărătnic se ducea ca întors cu cheia la farfuria cu lapte, chiar sub nasul motanului. Atunci am realizat prima oară că, în ciuda a tot ceea ce încercase să ne bage școala comunistă în cap, oamenii sunt diferiți. Unii oameni au imaginație, alții nu. Unii au pornirea de a clinti ceva, alții iau lumea de-a gata
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mâncaseră pe rând toți, și Grasu’, și Pierre, și Simonetta, și eu. Mi-am șters firimiturile de pe bot și am înghițit în sec. Pâine, pâine, dar mie îmi mai trebuia și caviar. Gălățanu era un adaptat, un supraviețuitor. Era un motan pufos și zvăpăiat în care zăcea un luptător de gherilă. Eu nu aveam nici un chef să mă bat pentru fundul meu. Mi se părea înjositor și promiscuu să cucerești lumea și să o înfuleci ca pe o felie de șuncă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
șterg cît mai am timp! Miroase a tragedie <victor37>: crezi? Să verific oală, mincarea o fi început să se afume ... <lia>: helo! hi! mai ești acolo? <victor37>: scuze. Gata-gata să ai dreptate. Jigodia nu a zis nimic... <lia>: Jigodia? <victor37>: Motanul. Cotoiul. Pisică... <lia>:aha. Trebuia să zică? <victor37>: cînd nu-i place ceva, scuipa. Nici mie nu-mi place mirosul de ars... <lia>: deci, nu ești singur <victor37>: nope. Nici nu am zis așa ceva <lia>:e drept, nu ai zis
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
case <maya>: să nu pățești ceva pe drum <victor37>: Doamne ferește! <maya>: vezi, de aceea e bine să nu fii singur <victor37>: nu o să fiu singur (nu se lasă...) < victor37>: o să fie și Mitzoiu (da, o să fie și el...) <maya>: ? <victor37>: motanul. De fapt, e pisică <maya>: oh, ai o pisică! Și eu aș avea una, dar suntem destul de înghesuiți și așa... <maya>: ce rasă e? <victor37>: Angora. Pe aici se zice ‘turkish angora’ <maya>: cum arată? <victor37>: că o pisică: doi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în sus și o luă la măciuci. Geaba încercă fermecătoarea să-i explice lui Papașa cum trebuie să-și potrivească polaritățile electromagnetice ale trupurilor și cum să-și optimizeze schimbul energiilor subtile. Că ordinarul știa. Spre noapte, pofticios ca un motan și gelos ca un maur, apare Genel. Genel îl trăzni, la-nceput, cu genunchiul în pântec și pumnul în bot, pe Papașa. Papașa îl ciocăni de vreo douăsprezece ori cu căpățâna de colțul noptierei, pe Genel. Împăcați apoi de abila
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strâmt, ce făcea, ca de durere, cele două mustăți să i se răsucească în sus și să-i sară-n afară, precum două gheare de mâță ieșind din pernițe. Mustățile, în furculiță, de culoare deschisă. Ochii mijiți, somnolenți, bineînțeles de motan. De motan. De felină. Adică de fiară abia semidomesticită, în fapt, semiturbată, ziua tigrat, noaptea negru. Neagră precum banda de catifea, pe care, într-un avânt de doliu și de inadecvare, una dintre surori i-o atașase peste poză, în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcea, ca de durere, cele două mustăți să i se răsucească în sus și să-i sară-n afară, precum două gheare de mâță ieșind din pernițe. Mustățile, în furculiță, de culoare deschisă. Ochii mijiți, somnolenți, bineînțeles de motan. De motan. De felină. Adică de fiară abia semidomesticită, în fapt, semiturbată, ziua tigrat, noaptea negru. Neagră precum banda de catifea, pe care, într-un avânt de doliu și de inadecvare, una dintre surori i-o atașase peste poză, în colț. Era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe stradă? - Nu, recunoștea fascinat ciclul primar. Nu știm. (Și-și străpungeau, cu unghiile, fosele nazale, parte a zeflemea, parte din imitație.) Habar n-avem. Ce stă la bază? Doru, care rumegase toată dimineața răspunsul, întîi își desăvârșea toaleta de motan, mai scuipa în palmă, își dichisea freza, își pieptăna firele de păr de pe brațe și abia apoi, îndurîndu- se de ei, le răspundea flegmatic: - Natura! Picii nu concepeau. - Și când te plouă și te fulgeră, tot natura? Doru trăgea, c-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
simte protecția prieteniei. Nu mai avea nicio replică : - Îl oprim! Îl va chema Tamba! Decizia fusese luată și botezat ad-hoc. Tocmai pe timpul acela rula la TV serialul preferat Tarzan și printre personajele iubite de mulți era maimuțica Tamba, însă motanul fiind fermecat n-a avut nicio reacție de împotrivire sau obiecție la auzul poreclei feminine și a adoptat acest supranume imediat. El va fi prietenul și confidentul lui Stani. Nu trebuiau să-și vorbească, doar își amestecau gândurile și mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe viața elevului, pe soarta lui, chiar mai mult decât părinții cărora dorește să li se substituie. Într-o seară Ică, umblând bezmetic pe străzi se întâlnește întâmplător cu Doina. Era 8 seara, oră relativ târzie, însă ora preferată a motanilor care ies la vânat șia pisicilor ce s-au săturat de bucătăreală. Toamna îi îmbie pe tineri, așa că hotărăsc să meargă la plimbare. Doina l-a prins de braț și au plecat pe străzile liniștite din jurul teatrului și liceului. Mergând
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în velințe grele, colorate. Ici-colo atârnau fotografii înrămate cu scoici și la răsărit, sub icoană, ardea o candelă de sticlă roșie, abia pîlpund. Mirosea a gutui ținute la căldură, și pe patul înalt, acoperit cu o cergă aspră, dormeau doi motani, care ridicară capetele, leneș, când auziră glasurile. Într-o sobă de tuci mocnea focul potolit. Lumina moale a odăii îți făcea somn. - Poftim, stai pe scaunul ăsta, zisese Roșioară și își puse mâinile pe genunchi, așteptând. Aglaia se așeză, își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe furiș. Îi tremurau mâinile și-i venea să plângă de mila fii-si. - De ce nu-l iei, tată? a întrebat meșterul cu răbdare. Ea nu răspundea. - Mă, copila tatii, eu îți vreau ție răul? Spune! Se auzea numai torsul motanilor, alături. - Crezi că e vreun părinte care dorește să-și nenorocească fata? Ai auzit tu de asta? Zi! Lina nu răspundea. Pe obraji îi curgeau lacrimi. - Haide, nu plânge, fu cuminte! Domnu Stere o să fie ca un părinte, o să aibă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Caută-i 151 marafetii, nu-i găseam, că-i ținea ascunși. Am dat în el, n-a spus. Au sărit calfele de le avea. Opt am pus jos, cu jupânul nouă. Când stăteam și mă uitam la ei, vine un motan și începe să miorlăie. I-am tras și lui una. Pe urmă mi-a părut rău: ce avusesem eu cu sufletu ăla? A scris și la jurnal de noi. Doi ani ne-a căutat politia! Asta era înainte de război. Ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i ducă pe sus, să nu se murdărească. Era la sfârșitul lui februarie. În aer se simțea boarea primăverii care venea. O lună bogată și tânără cutreiera deasupra Cațaveiului. Parcă altfel lătrau și câinii. Pe acoperișurile lucioase se fugăreau motanii. Se auzeau streșinile curgând și prin curți se vedea ultima zăpadă, strânsă grămadă pe lângă pomi, la rădăcini. Aerul mirosea proaspăt și drumurile pline de bălți și noroi se zbiciseră pe margini. Tot orașul era împînzit de o iță de lumină
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se țineau lanț, și dulăii, să rupă burlanele, nu alta. Tabla cîrciumaruhii duduia de bătăile cotoilor. Începeau pândele. Luna răsărea pe la opt, ruginită și mâncată. Peste tinicheaua caselor cădea o zăpadă de lumină subțire. Din găurile podurilor, se înălțau sforăielile motanilor. Pe luminatoare, săltau gheme șerpuitoare. Răspunsul era prelung, un mieunat adânc. 211 Jos, în umbră, lângă butoaiele cârciumarului, ceata adulmeca. Dulăii stăteau nemișcați, cu gâtul întins la lună. Doar colții ascuțiți ca bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe magazii. El se oprea în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos, numa ochi. Luna urca tăcută. Când era aproape, mireasa se oprea. Cotoiul se făcea că n-o vede. Apoi, deodată, îi sărea drept în ceafă, o lua cu dinții lui puternici și o tăvălea. O
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așteptau. O forfecau în colți, măturând zăpada vineție cu ea. Săptămână brânzei numai săptămână nu era. Bairamul nu se isprăvea până în martie. Pe la nouă, când stelele pluteau într-o ceață lăptoasă pe acoperișuri, se strecurau cetele cenușii. Din groapă urcau motanii urduroși ai sifonarului. Săreau gardurile și, peste sticlele luminoase, umbrele lor călcau falnic. Din partea cealaltă, dinspre Grivița, soseau pisicile ceferiștilor, negre și lunguiețe, cu ochii galbeni, lucind pe sub streșini. Ocoleau curțile adinei și întunecate, suiau prăjinile puse Ungă coșuri și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]