44,803 matches
-
Își pune șapca pe cap și pleacă Împleticindu-se . În Întunericul ghetoului, lumina lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o prindă. Într-un târziu, se aude o portieră trântită, rateurile unui motor și zgomotul mașinii care se Îndepărtează. Antoniu intră În magherniță, răsuflând ușurat. Cimitirul Străulești, se află la marginea orașului, și este un cimitir relativ nou, fără monumente funerare fastuoase, alei pavate, mărginite de pomi și de flori, sau bănci curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de azi dimineață, pare mort de frig. Mascatul ridică pentru o secundă cagula și scuipă Într-o parte, cu sete. Legistul aprobă dând din cap și se urcă În dubă. Mașina se pune În mișcare, cu un scrâșnet lugubru, de motor.. Cei trei mascați rămân să cotrobăie În continuare prin măruntaiele orașului, În căutarea evadatului periculos. Norii au descoperit pe cer, o stea Împietrită și stranie, ca ochiul unui ciclop. -Sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și am pus mâna pe ușă. A trebuit să mă opresc o clipă pentru a depăși valul de panică ce mă cuprinsese. Aveam impresia că respirația mea și chiar bătăile inimii mele se aud în toată casa, ca zgomotul unui motor. Am încercat să deschid ușile, mi-am strecurat degetul între ele și am împins cu putere. Ușile au cedat; nu mi-am dat seama dacă nu fuseseră încuiate sau dacă stricasem cu gestul meu un zăvor mai slab. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să prelungească dulcea agonie cu Încă ceva minute - fumând Într-unul din scaunele de lângă geam, picior peste picior, astfel Încât soarele care apunea să i se prelingă pe fluierul piciorului și pe pantoful din piele neagră și lucioasă, ca uleiul de motor. Apoi va stinge vârful țigării pe marginea scrumierei și Îmi va rosti Încet numele. Țineam oare aceeași cămașă de noapte violetă cu care am Îmbrăcat-o cândva, trăgându-i cămașa peste mâinile ridicate atât de mult, că puteam să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o mai fi și aia) și cu casa ei unde locuiește o singură familie, cu scară interioară cu balustradă, cu părinți potoliți, răbdători și plini de demnitate, și cu un frate pe nume Billy, care se pricepe să demonteze un motor și zice „îți rămân îndatorat“; am nevoie de-o fetișcană care nu se teme de-un contact fizic și, ah, cum o să se mai ghemuiască lângă mine pe sofa, în puloverul ei de Angora, cu picioarele strânse sub fusta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
evreu e! În susul și-n josul plajei, cât cuprind cu privirea, evrei - și li se alătură alții și alții în această dimineață frumoasă, revărsându-se parcă din cornul abundenței. Mă întind pe plajă, închid ochii. Deasupra capului aud huruitul unui motor: nu-mi fac griji, e un avion evreiesc. Sub mine, nisipu-i cald: nisip evreiesc. Cumpăr o înghețată evreiască de la un vânzător evreu. „Nu că-i grozav?“ îmi zic în sinea mea. „O țară de evrei!“ Ideea însă e mai ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de obicei, cu excepția faptului că un mic pâlc de oameni fără treabă se adună la intrarea În clădire. Cei doi jucători de șah se Întoarseră la piesele lor. Șoferul de taximetru apăsă butonul demarorului și, pentru că frigul Îi afectase deja motorul, ieși afară să dea la manivelă. Josef Grünlich o luă la pas În direcția gării, fără a se grăbi prea tare, și un vânzător de ziare Începu să ridice monedele pe care le lăsase pe pavaj. Evident, se gândi Josef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
omenească forțată la limita rezistenței de un stăpân nemilos. Zăpada cădea și mai abundent. Stâlpii de telegraf din lungul liniei păreau scurte fisuri negre Într-un zid alb. Myatt se aplecă spre șofer și Îi strigă În nemțește, peste zgomotul motorului antediluvian: — Vezi ceva? Mașina se răsucea și aluneca de-a curmezișul drumului și omul Îi răspunse, tot strigând, că nu existau motive de teamă, nu vor Întâlni nimic În cale. Nu-i spuse că putea să vadă ceva. Brusc, vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
căruia zăpada Îi fusese spuma albă și Înțepătoare. Myatt Îi strigă șoferului să conducă mai Încet. Dacă explodează acum un cauciuc, se gândi el, suntem morți. Îl văzu pe șofer uitându-se la ceas și punând piciorul pe accelerație și motorul antediluvian Îi răspunse, mai adăugând câțiva kilometri pe oră, ca unul din acei bătrâni puternici și Încăpățânați despre care alții spun: „Ei sunt ultimii. Nu mai există alții ca ei astăzi“. Myatt strigă iar „Mai Încet!“ dar șoferul arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În strălucirea zăpezii ce cădea, În albeața troienelor. Acum apunea și zăpada absorbea cenușiul cerului. Nu va ajunge la tren Înainte de lăsarea Întunericului. Dar chiar și speranța de-a prinde trenul deveni vagă, pentru că atunci când ajunse la mașină, constată că motorul acesteia Înghețase, În pofida covorașelor puse peste radiator. 4. Josef Grünlich spuse: — Unora le arde de cântat. Deși se jeluise că-i erau uscați, ochii Îi erau roșii de plâns și doar cu efort se despărți de fetițele cu chibrituri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aibă destul curaj să-și ducă munca la bun sfârșit. — O să pierdem trenul, spuse Myatt, urmărind cum șoferul Învârtea manivela fără nici un rezultat. Pornirea automată nu mai era de nici un folos. — Vă duc Înapoi mai repede, spuse omul. Până la urmă motorul Începu să se trezească, bodogăni, muri și apoi prinse iar viață. — Acum am pornit, spuse el. Se urcă pe scaunul său și aprinse farurile din față, dar În timp ce Încălzea motorul ca să aibă o turație regulată, În Întunericul din spatele lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
folos. — Vă duc Înapoi mai repede, spuse omul. Până la urmă motorul Începu să se trezească, bodogăni, muri și apoi prinse iar viață. — Acum am pornit, spuse el. Se urcă pe scaunul său și aprinse farurile din față, dar În timp ce Încălzea motorul ca să aibă o turație regulată, În Întunericul din spatele lor se auzi o explozie. — Ce-i asta? Întrebă Myatt, gândindu-se c-o fi fost un pocnet de la țeava de eșapament. Apoi zgomotul se mai auzi o dată și puțin după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fusese bătătorit de copitele vitelor și Înghețase. Două lumini roșii le apărură În față, undeva mai jos, și un segment scurt de șină luci cu picături de smarald. Luminile zburară-n spate și se auzi o voce strigând peste zgomotul motorului. — Trec prin ei? Întrebă omul calm, cu piciorul pregătit să apese pe accelerație. Nu, nu! exclamă Myatt. Nu vedea de ce ar fi intrat În Încurcături de dragul unui străin. Îi putea zări pe oamenii ce țineau lanterne În mâini. Purtau uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zgomotul slab al unei mașini În trecere și de un sunet de pași. Țipătul ei nu trecuse neauzit. O geană slabă de lumină se strecură pe sub ușa potrivită prost În balamale, se auziră voci și mașina se apropie, torcând din motor, pe strada din față. Pașii se depărtară, se deschise o ușă și prin pereții subțiri ai șopronului Coral auzi pe cineva bâjbâind printre saci În Încăperea vecină. Un câine amușina. Văzu câmpurile plate și monotone de lângă Nottingham, Într-o duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
șobolani, apoi un câine pe nume Spot. Câinele intra și ieșea din grajduri În timp ce ei stăteau toți În cerc, Înarmați cu bețe. Afară avea loc o discuție În contradictoriu, dar nu putu recunoaște nici una dintre voci. Mașina se oprise, dar motorul fusese lăsat să meargă molcom. Apoi ușa șopronului se deschise și lumina săltă În sus, spre saci. Se ridică ea Însăși Într-un cot și-i văzu, printr-o fantă a baricadei ei, pe ofițerul palid, cu pince-nez, și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de-a țipa din răsputeri, Împotriva Întunericului din creier, care o jefuia până și de imaginile cu care se lupta. Mi-amintesc. N-am uitat. Dar nu-și putu reține totuși un țipăt. A fost atât de slab, că zgomotul motorului Îl Înăbuși. Nu ajunse niciodată la urechile domnișoarei Warren, cum nu ajunse nici repetarea șoaptei care-l urmă: N-am uitat. — Exclusivitate, spuse domnișoara Warren, bătând darabana cu degetele pe covoraș. Vreau exclusivitate. Este reportajul meu, exclamă ea cu mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ușa de la intrare. Lipești la poartă sticlele de lapte minuscule. Minusculul ziar împăturit. Când totul e perfect, exact, până la ultimul detaliu, s-a făcut, probabil, trei sau patru dimineața, pentru că acum e liniște. Podeaua, tavanul, pereții nu se mai zguduie. Motorul frigiderului amuțește și din fiecare bec se aude bâzâitul filamentului. Se aude ticăitul ceasului. O molie se lovește de geamul bucătăriei. În cameră e un frig de poți să-ți vezi răsuflarea. Pui bateriile la locul lor și apeși un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Un om oprește roata, și toate gondolele se leagănă în loc, în timp ce eu și Helen ne așezăm pe perna de mușama roșie, iar omul blochează bara de protecție peste picioarele noastre. Se dă înapoi și trage de o manetă, iar imensul motor diesel se pune în mișcare. Tiribomba se smucește de parcă s-ar rostogoli în spate, iar noi ne înălțăm în întuneric. În noaptea neagră, la jumătatea distanței, roata se smucește din nou și se oprește. Gondola noastră se clatină, iar Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
s-o omorâm pe ea. Îi spun că ar trebui să-i ceară iertare doamnei Boyle. Este ceea ce se cheamă o iubire severă. Helen stă cu cartea în mâinile înmănușate și se uită la Mona. Mona nu zice nimic. Fumul motoarelor diesel, țipetele, muzica rock și luminile colorate se chinuie să umple tăcerea. Stelele de pe cerul nopții nu zic nimic. Helen se întoarce spre mine și zice. — N-are rost. Hai să mergem. Scoate cheile mașinii și mi le dă. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mari, mai mici... face el un gest de lehamite și urcă în cursă. În urma lui, impiegatul aduce diagrama, întinzîndu-i-o șoferului: Drum bun, Andrei! Șoferul mulțumește printr-o înclinare a capului, pune diagrama pe bord, lîngă cutia cu bilete și pornește motorul, în timp ce impiegatul coboară trîntind ușa în urma sa. Dorin ajunge în fugă pe peron, se uită la tăbliță să se convingă dacă asta-i cursa rapidă pentru Valea Brândușelor, se repede la ușă și o deschide. Nu vezi că dau înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe un blazon și îndeamnă caii lovind hățurile de spinările lor. Mihai o să te aștepte chiar de-i vreme rea strigă el șoferului, care a urcat la volan și a deschis fereastra din stînga, să șteargă oglinda retrovizoare, în timp ce ambalează motorul, rulînd încet. *** Mihai lasă biletul de voie portarului, ieșind în fugă, să prindă cursa care vine dinspre capătul liniei. O clipă, în graba sa, întoarce capul spre pavilionul administrativ, ridicînd privirea către ultimul etaj, doisprezece, unde este serviciul Plan-Producție, fulgerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mari de cerc, lăsînd să se vadă șoseaua acoperită cu un strat alb, în care roțile mașinilor ce vin din sens invers taie urme late, negre. Toți cei din cursă moțăie, cu bărbiile în piept, legănați de uruitul continuu al motorului. Chiar și actorul, după ce a mai exclamat cîte un "extraordinar!" la fiecare ziar cercetat încă o dată, spre mirarea și neliniștea vecinei, s-a potolit, punînd ziarele și revistele peste geanta de pe brațe. Profesorul și-a încrucișat brațele la piept, închizînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pană. Are un șofer grozav, secretarul nostru de partid. Cu-așa mașină aș face-o și eu pe grozavul spune un șofer aflat prin sala de informații. Bine întreținută că noaptea-n garaj mai mult de ea se ocupă mecanicii, motor bun, puternic, traseul Iași Valea Brândușelor este fără probleme... Nu oricine "roade oase", ca Andrei... *** Muzica de la radio întregește somnolența din cursă. Roțile mari, aproape uriașe, taie cu siguranță valurile mici de zăpadă ce se aștern tot mai des de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Curînd însă, valurile de zăpadă devin tot mai dese iar mașina înoată prin ele gemînd din greu. La un moment dat, între capetele unui pod din beton, valul de zăpadă e mai mare ca celelalte. Roțile din față se îneacă, motorul urlă înfundat apoi tace. Ne-am împotmolit murmură șoferul, ridicîndu-se. Coboară din mașină, scoate de la portbagaj lopata și începe să arunce zăpada, să elibereze roțile. Lazăr își lasă scurta de fîș pe bancă și-i sare în ajutor. Mergi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]