464,923 matches
-
probabil inedit. Un profil deci, care, ținînd cont și de lipsa de pudibonderie care se întrevede în poeme, aduce bine, mutatis mutandis, cu profilul unei celebre scriitoare-profesoare de filosofie din spațiul britanic, Iris Murdoch. Ionescu în țara tatălui vine după mult discutata Un trecut deocheat sau din 1999. Acolo, Cioran e judecat, cum s-a spus, pentru derapajele sale de dreapta din tinerețe și pus în fața grozăviilor pe care a ales în deplină libertate să le emită într-o perioadă, mult
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
mult discutata Un trecut deocheat sau din 1999. Acolo, Cioran e judecat, cum s-a spus, pentru derapajele sale de dreapta din tinerețe și pus în fața grozăviilor pe care a ales în deplină libertate să le emită într-o perioadă, mult iubita perioadă interbelică, față de care ar trebui poate să ne arătăm mai mefienți. Mare greșeală din partea Martei Petreu... oamenii onorabili de astăzi sînt fie îndrăgostiți de mansarda lui Cioran, fie îi analizează, inocent și apolitic, stilul. Sau, era să uit
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
este cea a lui Eugen Ionescu, cînd scriitorul a trăit una dintre cele mai teribile perioade ale istoriei României și cînd a reușit el însuși să ajungă atît de celebru, atunci o astfel de analiză demodată și ireverențioasă e mai mult decît necesară. Există în interiorul acestei cărți o falie de perspectivă și de stil al scriiturii, o falie obiectivă și pe care autoarea o anunță de altfel la început. Primul capitol, de aproximativ 30 de pagini, aparține unui tip oarecum diferit
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
pagini, aparține unui tip oarecum diferit de abordare față de capitolele care urmează. E un fragment de teză de doctorat, scris în 1991, deci cu zece ani înainte de eseurile care îi urmează, toate scrise în 2000-2001. Stilul doctoral se simte, dar, mult mai important din punct de vedere editorial, dă o anumită greutate celor ce se citesc după. în acest prim capitol se discută despre sofistica lui Eugen Ionescu așa cum apare în Nu și în articolele publicistice din tinerețe, dar și în
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
și capcanele ideologiilor colectiviste și totalitare. Cioran și Ionescu se întîlnesc în obsesia apartenenței la o cultură mică și laolaltă cu toți ceilalți Ionescu minimalizează generația anterioară. Ce-l singularizează pe Ionescu (și citatele alese de Marta Petreu sînt mai mult decît edificatoare) e disprețul față de propria generație. Un dispreț care nu se oprește însă la portretele suculente făcute lui Noica, Eliade sau Cioran, ci merge pînă la totala delimitare de autohtonism, ortodoxism, spiritualism - cu alte cuvinte de toate exagerările pe
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
ar exista undeva un strămoș francez, dar, iarăși, că nu poate fi vorba despre o mamă franțuzoaică și nici măcar de cetățenie franceză. în consecință, Ionescu nici nu încearcă să numească Franța explicit ca țară a mamei, ci o construiește mai mult metaforic astfel. își exaltă copilăria franceză și construiește sistematic o imagine trunchiată a României, imagine care ne costă și astăzi. O psihanaliză a textului găsim în capitolul despre Rinocerii. Se pare că Ionescu a uitat, printr-un proces des întîlnit
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
acesta este și punctul nevralgic al eseurilor Martei Petreu. Apelînd permanent la documente autoarea face și bine și rău. Face bine pentru că aceasta este baza oricărei discuții serioase, face rău pentru că documentele nu pot fi niciodată citate în întregime. Mai mult decît atît, ceea ce deranjează în această splendidă carte despre Eugen Ionescu e senzația că autoarea lucrează cu un set finit de citate, e drept, extraordinar de bine alese, dar care se repetă de multe ori de-a lungul cărții. Abordarea
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
lista citată de președintele ceh. Mai-marii țărișoarei au vorbit imediat de "impolitețe", de "omisiune intenționată" și alte bazaconii care n-au dovedit decât un singur lucru: că habar n-au cum merg lucrurile în politica internațională. Havel e un personaj mult prea inteligent pentru a risca să creeze scandaluri când nu e cazul. Pur și simplu, el transmitea un semnal preluat de la cei care decid asupra lărgirii sau micșorării N.A.T.O. A doua greșeală a constituit-o vizita - ce mai degrabă
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
lista privilegiaților. Ce se riscă într-un caz, ce se riscă în celălalt. Adevărul e că N.A.T.O. nu riscă mare lucru neextinzându-se în Balcani. Relațiile diplomatice și, mai ales, economice excelente dintre ruși și americani, colaborarea militară mai mult decât uimitoare în recenta criză din Afghanistan, sprijinul pe care Putin pare să-l dea americanilor în privința "pacificării" unor țări-huligan precum Irakul, într-un cuvânt, povestea de amor est-vest are toate șansele să afecteze profund visele noastre de-a înlocui
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
face să cred că cel de-al șaptelea Armaghedon nu va fi și ultimul. Greu a fost pînă a prins lumea gust pentru anonima ridicată la rang de raport răspîndit prin Internet. Cu directa contribuție a Puterii, care a luat mult prea în serios Armaghedonul care se referea pe larg la averea premierului Năstase, acest soi de anonimă și-a rostuit un statut la care în mod normal n-ar fi trebuit să ajungă. Discuții publice, dezbateri în presă, foială și
Armaghedonisirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15359_a_16684]
-
că se tem pentru soarta democrației în România. Cu mare greutate, omul de rînd s-a învățat cu ideea că dacă depune o plîngere împotriva unui satrap local, care își bate joc de drepturile lui, n-o să aibă și mai mult de suferit. Așa numitul amărăștean a început să ridice capul și să deschidă gura. Și chiar a început să creadă că și persoana lui se poate bucura de dreptate în țara asta. Amărășteanu se trezește destul de des că una e
Armaghedonisirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15359_a_16684]
-
mi se păruse deplasat să fac pe vedeta în acel moment. Atunci m-am enervat și le-am spus că sunt prea bun pentru corul Radio. Așa că m-au dat afară, că tot se plângeau coriștii că le cer prea mult. N-aveau nevoie de subtilități pentru mase... Al doilea lucru care străbate biografia dv. este umorul. Domnule, să știi că există oameni inteligenți care nu au humor. Aceia sunt inteligenți până la un punct. Humorul eu îl definesc ca o izbucnire
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
și superego. O dată cu abordarea în 1999 a impunătorului tratat al lui Thomä și Kächele (semnalat, la vremea sa, în cadrul lecturilor la zi), traducătorii Editurii Trei renunță, în ceea ce privește termenul das Es la traducerea prin sine și recurg de acum înainte la mult mai derutantul - dar se pare că mai autenticul - se. Această opțiune este curajoasă și necesită cu siguranță discuții, fie pentru înțelegerea ei, fie pentru o eventuală contestare. Argumentul de bază al Editurii Trei este că se-ul exprimă, spre deosebire de sine
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
Este vorba de organizarea unei serii de expoziții care să facă vizibilă arta românească și dintr-un alt unghi decît acela oficializat prin tradiție și prin uz: unghiul mediului de afaceri, al lumii reale, al consumatorului de bunuri simbolice mai mult sau mai puțin spontan, dar cu atît mai relevant în reglarea funcției publice a creației artistice. Inițiat printr-o expoziție de colecționar, aceea a lui Mihai Gavrilă, expoziție în care plaja exponatelor a fost mai largă, ea privind în mod
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
Cu alte cuvinte, Paula Ribariu nu a fost aleasă conjunctural, în virtutea vreunui stereotop al momentului, ci în urma unei deliberări foarte serioase și în condițiile unei clare evaluări de ordin profesional. Inițiatorul și managerul acestui proiect, a cărui importanță absolută este mult mai mare decît valoarea sa de eveniment artistic, este chiar directorul de marketing al companiei, Dl Sorin Zaharescu, iar acest fapt, care se referă la interesul direct al manageriatului și la consecvența unei asemenea implicări, se înscrie el însuși într-
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
care și-a dobîndit, o dată cu sentimentul stabilității, sau chiar înaintea acestuia, bunuri imobiliare foarte serioase, fie sub formă capitalizată, de active, fie cu titlu de reședință permanentă sau de casă de vacanță. Toate aceste spații fizice, aceste soluții arhitectonice mai mult sau mai puțin reușite, au o nevoie imperativă de prezența omului de artă pentru a dobîndi ele însele dimensiune umană, pentru a ieși din starea neliniștitoare a vidului și pentru a-l exprima explicit pe cel care le folosește sau
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
artă pentru a dobîndi ele însele dimensiune umană, pentru a ieși din starea neliniștitoare a vidului și pentru a-l exprima explicit pe cel care le folosește sau le locuiește. Amenajarea optimă a spațiului interior tinde să devină, tot mai mult, un imperativ psihologic și o somație metafizică și, din ce în ce mai puțin, o acțiune conformistă și impersonală. Artistul, la rîndul său, resimte rațional și instinctiv acest lucru și este interesat direct, dar și constrîns de propria sa funcție de regulator simbolic, dacă această
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
Paula Ribariu, a părăsit spațiul ei securizat, acela profesional și cu o indiscutabilă vocație muzeistică, spre a se confrunta cu necunoscutul de afară, e limpede că în viața publică românească se întîmplă ceva extrem de serios, ale cărui consecințe vor fi mult mai importante decît ne imaginăm noi în această clipă. Segmentul profesionist al spațiului economic a inițiat o provocare a profesioniștilor din spațiul artistic, iar aceștia au primit mesajul așa cum se cuvine și au răspuns chiar și cu prețul sacrificării propriului
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
dacă, pînă acum, această preocupare pentru reactivarea unor mesaje arhaice privea un timp generic și o mitologie ambiguă, lesne de plasat pe o vastă plajă stilistică, de data aceasta Paula Ribariu focalizeză întreaga sa energie pe un segment de civilizație mult mai clar circumscris: anume pe un anumit repertoriu de forme care trimite către etnografie și arta populară. Ceea ce artista reține, însă, din acest sit arheologico-etnografic nu este anecdotica sau exotismul său, ci acele caracteristici care, dincolo de faptul că pot fi
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
jignită în feminitatea ei și căreia legile statului i-au oferit o cale de reparație, este decisă a administra o lecție exemplară celui ce și-a închipuit că totul îi este îngăduit pe albul foii de hârtie. Totul, sau prea mult. Ținând seama de tonul nu se poate mai moderat al dlui Cristoiu la emisiunea în cauză, replica dnei Adameșteanu pare să fi obținut întregul rezultat scontat. Oricum vor evolua lucrurile, în clipa de față d-na Gabriela Adameșteanu este o
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
au spus ei. Eram căsătorit, dar o vedeam foarte rar pe nevastă-mea. Ei îi era frică de mine: grandilocvența înțelepciunii mele o sufoca. Ea nu trăia, ci pîlpîia, și dacă mă uitam la ea, o apuca sughițul. Am trăit mult împreună, însă, după aceea, ea se pare că a dispărut undeva, nu știu sigur. Eu am fost totdeauna cinstit și n-am bătut pe nimeni pur și simplu, fiindcă atunci cînd bați pe cineva, îți pierzi capul și poți să
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Moscova. în drum, profesorul s-a pricopsit c-o gripă. A ajuns la Moscova, însă nu poate ieși pe peron. L-au pus pe profesor pe targă și l-au dus la spital. A stat profesorul în spital nu mai mult de patru zile și a murit. Au ars trupul profesorului în crematoriu, au pus cenușa într-un borcănel și l-au trimis soției lui. Iată că soția profesorului stă și bea cafea. Deodată sună. Ce este? "Aveți colet". Nevasta se
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
de ziar (Țepeneag-personajul este și un înrăit colecționar de știri tip "fapt divers") cu scenarii halucinante. Echipa de fotbal a României ajunge în finala Cupei Mondiale de fotbal, desfășurate în 1998 chiar în Franța. Știm cu toții că România a ieșit mult mai devreme din competiție... Marele meci beneficiază și de o cronică scrisă de Paul Goma (personajul) în Libération, în care chiar se insinuează existența unui blat... Altă stranie întîmplare: Autorul poartă după el în călătoria spre Maramureș, un pitic de
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
focoase a invalidului Gigi Kent - este unul dintre pasajele antologice ale romanului. în literatura scriitorilor din generația lui Țepeneag, sexul este ori frust, pe linia patalogicului din Rebreanu, ori puternic disimulat. Naturalețea lui Țepeneag pe aceste tematici sensibile ține mai mult de literatura franceză contemporană și nu de vreo dezinhibare autohtonă postrevoluționară. Nu apar nici stridențele redescoperirii sexualității din anii '90. Scriitorul știe că nu șochează pe nimeni pentru că are în publicul său țintă și francezi, nu doar români... O problemă
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
pare să-i fi rămas este aceea de se feri de categoria "romane de gară sau de citit în tren, romane pe care le uiți pe plajă ori la dentist". În mod clar, Țepeneag și-a redefinit proza după reguli mult mai pragmatice. Și-a declarat de altfel noua orientare în cîteva interviuri. A scris în franceză din motive editoriale. A revenit la limba română, dar a păstrat "motivele editoriale" în tematică și în stil. Ieșirea de sub tirania experimentului deja constituie
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]