2,369 matches
-
vecini: la nord - comuna Chiojdu (județul Buzău) și comuna Vama Buzăului (județul Brașov), la sud - comunele Drajna și Izvoarele; la vest - comuna Măneciu, la est - comunele Starchiojd și Posești. Satul Cerașu este o așezare submontană înconjurată de culmi și piscuri muntoase ca: Vârful lui Crai, Clăbucetul, Leurdeanul, Căprioru și Chimniți. Este străbătută de șoseaua județeană DJ230, care o leagă spre sud de Drajna. În extremitatea nordică a comunei se află pasul Tabla Buții, pe care se poate traversa spre nord în
Comuna Cerașu, Prahova () [Corola-website/Science/301656_a_302985]
-
Neamț (Ozana) și de afluenții acestuia dintre care cei mai însemnați sunt râurile Pluton-Dolhești, Dobreanu și Secu. Vegetația aparține etajului pădurilor de fag în amestec cu conifere, iar molidul domină începând de la altitudinea de 1200 m. Partea superioară a culmilor muntoase este domeniul pajiștilor montane, secundare, care au favorizat de-a lungul timpului dezvoltarea păstoritului, ocupație de la care derivă însăși denumirea acestor munți. Animalele sălbatice frecvente sunt cerbul, căpriorul, țapul, ciuta, porcul mistreț, ursul, pisica sălbatică, lupul, vulpea, bursucul, iar dintre
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
de Dimitrie Cantemir „cei ce locuiesc în munți au oi, miere și poame din belșug” . Datorită faptului că suprafețele de fânețuri pentru recoltarea hranei pentru animale sunt numeroase, acest fapt a dus la definirea ocupației principale a locuitorilor. În regiunea muntoasă a Carpaților Orientali, din care face parte și zona Pipirigului, condițiile geografice au fost prielnice practicării lucrului la pădure. Lucrul pământului sau agricultura a fost relativ slab dezvoltată în satele cuprinse în zona Pipirigului. Ea a constituit de-a lungul
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
fost înființată în secolul XV de către oamenii ce locuiau în satele ce la ora actuală poartă denumirile de Apoldul de Jos și Apoldul de Sus. In urma expansiunii colonialiste a sașilor în Transilvania localnicii români au fost izgoniți spre zonele muntoase și așa s-a format zona de sate și comune care astăzi se numește Mărginimea Sibiului. Satul Rod face parte din zona respectivă. Localitate atestată documentar în 1488, dar cu origini mult mai îndepărtate, a fost una a oamenilor liberi
Rod, Sibiu () [Corola-website/Science/301731_a_303060]
-
se mărginește cu satul Livadea, ce aparține comunei Varbilău; spre vest se învecinează cu Bertea, de care este legată prin vechi tradiții istorice, prin îndeletniciri și obiceiuri comune, iar la nord comuna se învecinează cu Valea Doftanei, mărginită de culmi muntoase, acoperite cu păduri de foioase și conifere, cu pășuni și fânețe naturale. Are o întindere de 10 km, de-a lungul râului Varbilău, satele fiind situate în cea mai mare parte pe partea stângă a lui (satele Scurtești și Ștefești
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
este râul Dobra-Bătrâna ce izvoreste în zona vârfului Rusca și are ca și afluenți principali pâraiele Lunca Vadului, Țiganului, Ivanului, Cornet și Muncel. Râul Dobra - Bătrâna, prin lungimea de 45 km și 180 km² suprafață drenată (165 km² în zona muntoasă și 15 km² în cea de dealuri), reprezintă al doilea afluent al Mureșului ce izvorăște din Poiana Ruscă. Pe acest râu au existat până spre 1950 numeroase mori. Din punct de vedere etnografic, localitatea Dobra se află la limita dintre
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]
-
Alajos Esterházy. În Gurghiu au avut castele și familia regală română și regentul Miklós Horthy. Din Remetea se poate accesa Giughiul de Nord. Munții cu marginile abrupte și prăpăstioase, sunt rămășițele erupțiilor vulcanice. Crestele acestor munți stăpânesc întreaga regiune. Regiunea muntoasă este acoperită în special cu păduri de molid în proporție de 35 - 40 %. Regiunea are o bogată floră și faună. Din fauna regiunii, numeroase specii de animale sunt ocrotite de lege: ursul brun, cerbul, pisica sălbatică, râsul și cocoșul de
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
cu temperaturi medii anuale între 7-8-10 °C, precipitații bogate 600-900 mm/an și vânturi puternice. Se simt influențe climatice subemediteraneene, cu vânturi specifice, precum Austrul, mai ales în sud-vest, cu ploi de toamnă și ierni blânde. Apare uneori dinspre masivele muntoase și vântul de tip foehn. Este specifică zonelor de deal și munte, predominând pădurile de foioase. - În zonele împădurite se întâlnesc căprioara, iepurele, dihorul, lupul, vulpea, râsul, viezurele și nevăstuica. - Desișul pădurilor adăpostește de asemenea multe specii de păsări: ciocănitoarea
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
distanței dintre capetele defileului Toplița - Deda la altitudinea de 524 m, este mărginită de terase și culmi înalte de peste 1.000 m care închid orizontul comunei și dau grandoare imaginii reliefului montan. Etnografic, localitatea este cuprinsă în cadrul zonei Toplița. Lanțul muntos eruptiv este dispus pe latura internă a Carpaților Orientali și a apărut în urma erupțiilor vulcanice neogene care au dat naștere lanțului de munți Oaș, Gutâi, Călimani, Gurghiu, Harghita. Aceștia sunt alcătuiți din andezite, ridite criolite, bazalte și aglomerate. Geologii acceptă
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
și porțiuni repezi ca Dugașeu Mic și Dugașeul Mare care produc un zgomot fantastic și o imagine feerică. În Lunca Bradului se mai întâlnesc și izvoare mezotermale care sunt amenajate și utilizate pentru agrement în sezonul estival. Așezată între masivele muntoase ale Munților Călimani și Gurghiu, comuna se încadrează în sectorul de climat continental, în zona climei de munte. Sunt caracteristice verile călduroase și iernile lungi și reci cu inversiuni de temperatură în văi. Temperatura medie anuală se menține între 4-6
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
vieții; ei au fost capabili sa construiască canale pentru aducerea apei necesare punerii în mișcare a instalațiilor de măcinat cereale, să extragă și să vândă sarea de la Târgu Ocna, să supună petrolul (care efectiv izvora la suprafață în unele zone muntoase ale ținuturilor Văii Tazlăului) unor procese de transformare pentru a-i da o întrebuințare în conformitate cu trebuințele lor etc. Poate nu este întâmplător faptul că la Tescani, în 1906, s-a făcut primul foraj rotativ hidraulic din România. Evoluția administrativ-cronologică a
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
foarte adânc pe văi, iar țărmul capătă contururi dintre cele mai festonate. Înaintarea mării pe continent nu se face la infinit, ea se oprește o dată cu încetarea cauzei ce a produs-o, sau atunci când linia de țărm a atins un lanț muntos. În ambele situații, abraziunea și acumularea încep acțiunea de îndreptare a țărmului. Țărmul emers ia naștere la regresiuni (eustatism negativ) și se caracterizează printr-un contur regulat și plaje extinse. Motivul este acela că, de sub apa mării iese la zi
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
șterse, astfel încât se tinde spre o regularizare a lor. Țărmurile câmpiilor din jurul bazinului polar arctic (climat periglaciar) se remarcă printr-o evoluție aparte, impusă de regimul de revărsări puternice din perioada dezghețurilor. Țărmurile înalte se axează pe zonele deluroase sau muntoase al căror profil abrupt se continuă subacvatic fie prin platforme de abraziune înguste, fie prin pante accentuate. Aspectul lor de amănunt (fragmentarea) este dictat de structură, tectonică, eroziune fluviatilă și glaciară. Au rezultat în urma unor transgresiuni asupra acelor tipuri de
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
țara noastră Gr. Posea evidențiază următoarele tipuri: Evoluția glacisurilor este marcată de extinderea și scăderea altitudinală a suprafețelor netede, precum și de retragerea tot mai avansată a versanților către interiorul muntelui. Astfel glacisurile (pedimentele) care înconjoară din toate părțile o regiune muntoasă, se pot dezvolta pe seama acesteia, până la contopirea și îngemănarea lor într-o vastă câmpie de eroziune- pediplenă, accidentată de reliefuri reziduale - "inselberguri".
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
la est, la sud și sud-vest cu comunele Odăile, respectiv Bozioru, la nord-vest cu Gura Teghii și cu comuna Lopătari la nord-est. În vecinătatea localității Brăești se află mănăstirea Pinul. Aflată în zona montană din nord-vestul județului, în zona masivelor muntoase din Carpații de Curbură, în Munții Buzăului, comuna este dispusă pe cursul superior al Bălănesei, satele fiind aflate în vale sau pe dealurile ce duc spre culmea Ivănețu (). Principala cale de comunicație a comunei o constituie șoseaua județeană DJ203L care
Comuna Brăești, Buzău () [Corola-website/Science/300798_a_302127]
-
acum (astăzi, Pârscovelu). În 1950, comunele au făcut parte din raionul Cislău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. Înainte de 1968, comuna Goidești s-a desființat, fiind împărțită între comunele Gura Teghii (satul Varlaam și zona sa muntoasă a Masivului Penteleu), Lopătari și Brăești (restul așezărilor). Satul Piatra a fost desființat, o vreme pe teritoriul comunei Bozioru, acum dispărut fiind. În 1968, comuna Brăești a fost arondată județului Buzău, reînființat. În comuna Brăești există trei obiective clasificate în
Comuna Brăești, Buzău () [Corola-website/Science/300798_a_302127]
-
Podișul Vașcăului). c)Izvoarele permanente sunt legate de zona de profunzime. În cadrul lor se disting: - izvoarele voclusiene sunt ascendente și cu debit bogat, ca Vaucluse din Franța, ce generează râul Sorg; - izvoare submarine, alimentate din râuri ce pornesc din regiunile muntoase și care debușează sub nivelul mării; sunt larg răspândite pe țărmul adriatic, în Peloponez și Argolida (Grecia); prezența lor schimbă culoarea și compoziția apei și produc bolboroseli; - morile de mare sunt tipice pentru țărmul dalmatic, în insule din Marea Egee. Apele
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
un sat în comuna Bratca din județul Bihor, Crișana, România. Suprafața totală a satului este de 2384 ha. Coordonatele sale geografice sunt 46°52´00˝ latitudine N și 22°34´00˝ longitudine E. Vecini: Satul Damiș are un relief predominant muntos, fiind situat în perimetrul Munților Pădurea Craiului. De altfel, reprezintă una dintre puținele așezări permanente situate în întregime în aria montană. Altitudinea maximă este de 948 m, înregistrată în culmea Măgura Dosului. Substratul este predominant calcaros, de unde și multitudinea formelor
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
în 1692 ca "Nagy Barod". Mai târziu apare ca "Borodul Mare", aparținând de raionul Aleșd, regiunea Crișana. Bazinul Borod este una din prelungirile estice ale bazinului Panonian și este orientat VNV-ESE. În decursul evoluției paleogeografice, după faza orogenică laramică, zona muntoasă a munților Apuseni a rămas continuu exondată, marea neogenă a pătruns numai în cuprinsul zonelor depresionare care s-au format majoritatea prin prăbușirea unor compartimente cuprinse între falii, depresiunile tectonice, suferind pe langă aceste scufundări și unele slabe ondulații sinclinale
Borod, Bihor () [Corola-website/Science/300847_a_302176]
-
8 minute latitudine nordică. Suprafață totală este de 6.101,49 ha distribuită astfel: 543,4 ha teren arbil, 2300 ha pășuni, 930,46 ha fânețe, 380 ha livezi, 1540 ha păduri, 407,63 ha alte categorii. Relieful, deluros și muntos încadrează comună înspre zona nordică, la est de localitatea Satu Nou se află masivul Vulturul (1.501 m.) iar în partea de nord-vest o zonă de dealuri. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cetate se ridică la de locuitori
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
Rebrișoara este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Se află într-o zonă muntoasă. Numele așezării vine de la termenul slavon "Rebro" însemnând „coastă” sau „colină”, termen care desemnează râul care străbate regiunea și satele de pe cursul său. Râul apare în documente la 1380 sub denumirea de "Rivulus Rebre". Localitatea Rebrișoara este situată în partea
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
dar imediat ce au văzut că este viață în mine ... a izbucnit un strigăt de râsete ironice.” Entuziasmul lui Nansen pentru schi nu a scăzut, deși, după cum își amintește el, eforturile i-au fost umbrite de cele ale schiorilor din regiunea muntoasă Telemark, unde se dezvolta . „Aceasta mi s-a părut mie singura cale”, scria Nansen ulterior. La școală, Nansen s-a comportat adecvat, fără a da dovadă de vreo aptitudine specială. Studiul era pe planul al doilea, după sport, sau după
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
în genere zonei de vegetație respective, animalele sălbatice pot trece mai ușor dintr-o zonă în alta, datorită marii lor mobilități. Ca și în cazul plantelor, fauna teritoriului acestui sat provine din toate părțile continentului, exceptând pe cele specifice zonei muntoase și pe cele marine sau din Delta Dunării. Fauna este asemănătoare cu cea din cuprinsul Podișului Moldovei. Insectele care se găsesc prin fânețe și pășuni: greierul de câmp ("Gryllus campestris"), cărăbușul de stepă ("Anoxia villosa"), cărăbușelul de aprilie ("Melolontha melolontha
Crasnaleuca, Botoșani () [Corola-website/Science/300907_a_302236]
-
forma unui departament unic. În 1976 teritoriul este reorganizat din nou, departamentul Corse fiind divizat în actualele departamente Corse-du-Sud și Haute-Corse. Insula are peste 1.000 km de coastă având în jur de 200 plaje. În interior, relieful este predominant muntos, cu altitudini de până la 2700 m cu peste 20 vârfuri ce depășesc 2000 m. Împreună cu Sardinia se află pe aceeași micro-placă continentală și este despărțită de aceasta prin Strâmtoarea Bonifacio. Climatul este de tip mediteraneean, uscat și călduros, un pic
Corsica () [Corola-website/Science/300998_a_302327]
-
internet, telefonie mobilă și fixă, apă curentă. Oricine ajunge în Marin este impresionat de frumusețea acestor locuri. Satul se înfățișează ca o imensă livadă de prun; este înconjurat de păduri, pajiști și vii, iar în planul îndepărtat se dezvăluie culmile muntoase ale Sălajului. O mare de verdeață, aer proaspăt și înmiresmat, oameni harnici și generoși, o combinație fericită de tradiție și modernitate, un loc binecuvântat. Marinul este situat în Depresiunea Silvaniei, la distanțe aproximativ egale de Măgura Șimleului, Munții Meseșului și
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]