1,414 matches
-
pe mâna poliției pe Ramona, în speranța unei răsturnări de situație, dar am renunțat la idee. Russ Millard s-ar fi văzut nevoit să recunoască tot ce știa și ar fi avut de suferit. Numele lui Lee ar fi fost murdărit și mai tare. Martha ar afla. Concedierea mă păștea de mult, încă de acum doi ani și ceva, iar demascarea din Confidential nu era decât ultima pată pe care o aruncam pe obrazul Departamentului. Nimeni nu o știa mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sângele nu i-a apărut în acea lună. După atâtea semnale false și pierderi de sarcină, a preferat să țină secretul bine ascuns. S-a dus ca de obicei în cortul roșu și a schimbat paiele ca și cum le-ar fi murdărit. Era atât de subțire încât ușoara îngroșare a taliei n-a fost observată de nimeni. De nimeni în afară de Bilha, care a tăcut. În luna a patra s-a dus la Inna care i-a spus că erau semne bune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sau de vreo altă emoție, i-a spus: - Eu le-am luat, Tată. Am luat tot altarul, toți idolii. Sunt aici. Am stat pe ei. Terafim-ul familiei noastre se scaldă acum în sângele meu lunar, din cauza căruia zeii tăi sunt murdăriți fără putință de salvare. Poți să-i iei așa, dacă vrei, a continuat Rahela la fel de calmă, ca și cum ar fi vorbit despre niște fleacuri. O să-i caut și chiar o să-i spăl, dacă vrei, tată. Dar să știi că de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pietricele cenușii. Dar totuși ceva îmi amintesc. Îmi amintesc că o dată la fiecare șapte zile, Bunica dădea un mare spectacol din facerea pâinii. În restul zilelor nu se amesteca în nici o muncă a femeilor, cu atât mai puțin nu-și murdărea mâinile cu frământatul aluatului. Dar în a șaptea zi, lua făină, apă și miere, le amesteca, le dădea formă și rupea un colț din turta cu trei colțuri pe care o ducea ofrandă Reginei Cerului, șoptea ea aluatului, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar eram în Egipt și aici eu eram străina. Acea noapte a marcat și sfârșitul convalescenței mele. Rana mi se vindecase, iar copilul era sănătos, așa că am fost trimiși în grădină, unde mizeria pe care o făcea n-ar fi murdărit podelele, iar gângureala lui n-ar fi tulburat munca scribilor. Așa că îmi duceam zilele în aer liber. Când fiul meu dormita între flori, eu pliveam în grădină și culegeam tot ceea ce îmi cerea bucătăreasa, învățam plantele și fructele locului. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine și cel dispărut. Stricam tuburile cu vopsele sau intram în casă plin de noroi murdărind covoarele. Și de câte ori tata avea accese de mânie sau crize de disperare, mulțumirea de sine se clătina, se prăbușea; de aceea a început să vadă cu timpul în mine un adevărat pericol, un conspirator împotriva fericirii sale. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
după cel mult o jumătate de oră. Dar situația în care mă aflu nu mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi „o urgență”. Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trebuit câteva clipe până să mă lămuresc că Hingherul plângea, ascuns în closet. Un plâns nervos, de om obosit. Și am plecat de-acolo, ca să nu-l mai aud. Pentru că asta e faimoasa noastră generozitate. Ne ferim să nu ne murdărim cumva de singurătatea și de suferințele altora... O săptămână a bolit după aceea Hingherul. Abia se atingea de mâncare și nu mai discuta cu nimeni. Trecea pe coridoare grăbit, de obicei desculț, din pricina picioarelor umflate, privea în gol și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
față și pe mâini; și cu gura plină parcă de noroi cald, m-am întors la Marta și, beat, umilit, îndârjit împotriva ei fiindcă nu o răzbunasem și împotriva mea fiindcă mai aveam o licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i apăr onoarea, mă făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să vezi ce n-ai văzut niciodată, un animal nobil și frumos transformat într-o jalnică grămadă de carne înfricoșată”. Dar Vecu e îndărătnic. Nu vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând în dezordine, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Laurei?” m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea orice flagel tinde în mod natural s-o înăbușe ori măcar s-o murdărească. L-am ascultat, dar am rămas opac la argumentele lui. Știam una și bună. Că Laura reprezenta pentru mine un risc. Putea să mă zdruncine cu realismul ei și nu vroiam. Câtă vreme eram bolnav, mă simțeam apărat. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am fost în stare să regret ruptura brutală cu Laura nici măcar după moartea ei. Dimpotrivă, am acuzat-o în sinea mea și atunci că nu m-a înțeles. Vroia să ne trăim cu sinceritate viața și dragostea, fără să le murdărim, asta, desigur, sună frumos în principiu. Ce retorică reconfortantă, pe care nici măcar n-o poți combate fără să te compromiți sau fără să dai senzația că ești cinic. Și n-o combat. Ba, sunt gata chiar să strig: Ce erori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că Vecu spusese această frază gândindu-se la mine. Îmi mai trecuse furia atunci și am acceptat că, poate, eu și Laura fusesem amândoi de vină. Firește, nimic de zis, era frumoasă teoria lui Dinu că, într-o lume care murdărește, dragostea e ca o oază de puritate. Dar un corectiv trebuia adus la teoria lui. Uneori cei care locuiesc în aceste oaze aduc murdăria pe picioare, pe mâini și, treptat, murdăria îi îmbolnăvește fără să-și dea seama cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prescrisese Dinu, am ieșit și mai rar pe coridoare, Călugărului nu i-am mai dat ceai, iar pe Domnul Andrei l-am lăsat să înțeleagă că mă deranja prea des și că nici nu mă mai interesa să aflu ce murdării scuipa Mopsul. Nu știam nici ce vroiam, nici ce trebuia să dovedesc și aveam nevoie de întreaga mea înverșunare ca să zac în balta de tăcere care se lățea în jurul meu, acceptând să putrezesc în pat decât să ies pe coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu simt un gust de noroi în gură. Iubisem în felul meu o femeie, sigur că o iubisem, dar mă lepădasem de ea. Dinu îmi fusese singurul prieten la azil. Acum zăcea, poate din pricina mea, în fundul mlaștinei. Tot ce atingeam murdăream așadar și transformam în pustiu. Nu mai exista nimeni care să-mi fie aproape, nu mă mai lega nimic de alții, făcusem tot ce depinsese de mine ca pustiul din jurul meu să fie cât mai mare și ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îmi încolăcii mâna în jurul ei. Strânsei, și, deși nu era plăcut, simții ceva posesiv, cumva primar: nu voiam să o las. Era dorință. Și mă pregăteam s-o iau cu mine, și o atinsei. Avea sânge pe ea și mă murdării, fără să vreau, de sânge. Și văzui coborând ucigător din cer un fulger. În urmă rămase noaptea. Pe cât de real mi se păruse atunci totul, când mă trezii nu puteam distinge decât frânturi din ce se întâmpla, pe fondul străfulgerării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care ar fi izbutit să-i izbească până și pe neasemuiții Bacovia și Eminescu cap în cap. Dar el mai mult nu compunea. Toată ziulica lenevea, se întindea și se scobea cu degetul ales într-o nară, până și-l murdărea și, apoi, bineînțeles, nu mai putea să se înțepe tocmai la degetul ăla. Treceau suratele și funcționarii, tăbărau muieri și lucrători de la nouă străzi distanță să-i pipăie, cu palmele bătătorite, armăturile patului de internat și să se intereseze
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spălat de vopsea, în starea lui naturală, adică ușor buclat. Julia era îmbrăcată cu jeanși și cu un pulover vechi cu Mickey Mouse, pe care îl ținea în fundul dulapului, pentru unele mici activități domestice, pe parcursul cărora s-ar fi putut murdări. Julia nu era în stare să facă altceva decât să-și aducă aminte ca, din când în când, să mai și respire. Își dorea cu disperare să-l audă pe James spunându-i că un alt bărbat era tatăl copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rasei tale? Ai venit ca să săvârșești actul suprem de pângărire? Născut-din-Moarte nu are timp pentru Axona. Nu se poate să fi venit aici ca să i se-nchine. Din moarte te-ai născut și pieirea e ursita ta. Tot ce atingi, murdărești. Tot ce apuci, se sparge. Orice om ai iubi, se sufocă de dragostea ta. Orice om ai urî se purifică prin scârba ta. Chiar pe zeul Axona, chiar pe ea o cauți ca s-o distrugi? Atât de mult s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în încercarea nereușită de a nu se stropi pe pantalonii deschiși la culoare. Nu fusese deloc inspirată când îi alesese, de parcă nu urmărise stropii care cădeau din belșug, de la fereastră în dimineața aceea și nu știa că riscă să se murdărească. Alesese un sacou alb cu frunze asortate cu toată gama de culori a toamnei și o bluziță verde de mătase. Se privise mult în oglindă, admirând noua ținută care reușea să-i scoată în evidență verdele ochilor triști, umbriți de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
când stătea Întins și mângâia corzile chitarei, cu mintea departe, furat de tristețea cântecului, Își descoperi dintr-o dată unghiile subțiri și prelungi copleșite de o culoare cărbunie, ca și cum s-ar fi jucat cu funingine. La Început crezu că doar se murdărise cumva și nu acordă importanță, dar surprinderea lui crescu ceva mai târziu, atunci când constată cu stupoare că negrul acela din unghii (care acum aproape se desprindeau) creștea cu repeziciune spre degete, Întunecându-le. Ar fi vrut să-și studieze fața
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scări și patru etaje. Se purta tot timpul proaspăt ras și În veșnicul său costum maro. Un tip inflexibil, morocănos, care se supăra, pe bună dreptate, pe rău-platnici. Dar cel mai rău se supăra (devenea chiar violent) pe cei care murdăreau ori scrijeleau pereții blocului, desenând inimioare străpunse, chipuri intenționat deformate (tot felul de prostii), ori scriind nume de Îndrăgostiți sau lucruri obscene. Odată s-a certat foarte urât cu Țurca, al cărei copil obraznic ciobise În mai multe locuri, și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
curcanul botezat astfel tot de către Victor, iubitorul de Istorie Înfoiat la culme și gata-gata să-i explodeze mărgelele, colorate Într-un roșu din ce În ce mai aprins, cuprins de indignare și devenit, brusc, agresiv Îl trânti la pământ pe proaspătul proprietar de oleandru, murdărindu-i de praf -și nu numai costumașul roșu (mai roșu decât mărgelele curcanului Cristofor!), de care Va era foarte mândru. Vizanti - „botezat” astfel tot de către Victor, iubitorul de Istorie - un câine mijlociu, negru și foarte ager, dădu alarma cu un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cu cine dormi tu dea piciorilea, nu ți-am dat eu oleandru, nu se cheamă că sântem prietini și avem secrete, poți să țîi un secret despre mine, că nici eu nu am să zîc lor despre cum rupi și murdărești hainele! Bine?! Îhî! spuse băiatul bucuros că Aneta scăpase cu bine, deși nu Înțelegea nicidecum relele apucături ale lui Niță, pe care le are atunci când vrea să se culce! Auzi comedie, să vrea să-și improvizeze pernă din frumusețe de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
urmărea În amănunt și cu mare atenție miracolul prin care tăticuțul lui transforma boțul de lut Într un „chiup de douăzeci de kilograme, cu capac”, Îl fascinau mulțimea formelor și dimensiunilor luate de lut până la finalitatea minunată, flecii care-l murdăreau pe Victor până la coate, șorțul pe care-l purta avea un strat gros din cea mai fină pastă de lut, de consistența smântânii, concentrarea lui Victor care scotea un colț de limbă afară atunci când reușea să ridice la rang de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]