1,825 matches
-
voiam să-l aduc cu totul pe Rotari de partea mea, drept care am mai avut încă iscusința să răspund: - Vreau doar să arăt că am curajul să mă las rănit pentru un prieten care îmi ia apărarea. A urmat un murmur de aprobare. Ariald m-a fixat, iar surâsul său batjocoritor s-a transformat într-un hohot vesel. - Acestea sunt spusele unui longobard, proclamă el solemn, întorcându-se spre ceilalți și arătându-mă cu degetul mare. Toți au fost de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
instrumente de tors, coșuri pline ochi de lână și in, lăzi, dulapuri pline de pânze și de piei, vase cu tăciuni stinși. M-am plecat în fața celor măritate, femeile care aveau la brâu funde colorate. Am fost întâmpinat cu un murmur de mulțumire, și ochii mei s-au bucurat să vadă fețe albe, ochi albaștri și plete blonde, despletite sau împletite. Doar câteva aveau fețe pistruiate, ochi apoși și păr roșcat. Măsurând patru coți, la romani treceam drept un bărbat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Aveam două pietre de cremene, și am început să le ciocnesc, scoțând o groază de scântei. Doar la a patra ciocnire, torța s-a aprins; flacăra era slabă și s-a stins, dar toată lumea a putut s-o vadă. Un murmur de uimire s-a auzit, iar Faroald a părut mulțumit. A fost vorba despre un răgaz care nu a durat prea mult. În locul unde fusese torța, două zile mai târziu iarba a început să se facă galbenă și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
el a adăugat, cu o privire cruntă: - Ai încredere în evrei? În oamenii ăia perfizi? Faroald a intervenit în apărarea mea: - Adaloald, se spune că tu ai încredere în romani. Sunt ei oare mai puțin perfizi? S-a auzit un murmur de aprobare în rândul longobarzilor și al clerului arian. - Mama ta, a continuat căpetenia, chiar ea a spus că ar fi mai bine pentru poporul nostru să plătească tribut Bizanțului. Îl văd la dreapta ta pe Pietro, fiul lui Paolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cei nebotezați au trebuit să iasă afară și au fost trase perdelele pentru ocrotirea sfințirii, mulți ochi au rămas întorși spre mine. A apărut episcopul, ridicând Pâinea și Vinul împărtășaniei, și nu s-au mai auzit obișnuitele aplauze, ci un murmur de dezaprobare în momentul în care mi-am primit porțiile pentru acasă. Furios, m-am dus la Rotari; el însă a râs cu poftă de cele relatate, ca la o comedie. Predicatorul a fost alungat, dar cuvintele sale s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
viță-de-vie, cealaltă era un labirint perfect în care patru linii, începând fiecare de la un colț, treceau pe sub celelalte și pe deasupra lor, încrucișându-se și încălecându-se, ca să se sfârșească în colțul opus fără întreruperi sau greșeli. S-a auzit un murmur de admirație. Nevenindu-i să creadă, un roman s-a aplecat și a ciocănit cu degetele în lespezi, crezând că nu era piatră tare, ci altceva. Nici eu nu văzusem o asemenea perfecțiune în arta decorării moderne. Rotari a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
umeri. N-aș putea niciodată să fiu nevasta altcuiva, Îi spusese. Antonio rămase atât de uimit, că nici nu-i veni În minte să spună ceva. Și Într-o dimineață caldă de decembrie, În Domul din Stilo străbătut de un murmur excitat și puțin cam bârfitor, la brațul lui Tito Tempesta, nespus de aerian, Îmbrăcată În alb, cu o cununiță de flori pe părul negru, În locul Angelei, intră Emma. Valentina apăruse la puțin timp după aceea. La etajul superior al casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Iscru cobora alene. Vizitiul rămăsese neclintit pe capră. Pampu-Zogru urmărea fascinat discuția dintre spătar și frații care se sprijineau lejer în bâtele groase, lustruite, din lemn de stejar. Spătarul povestea ce și cum auzise despre ei, iar în jur țâșneau murmure de plăcere. Ei, văd că sunteți la curent... și un om destul de cumsecade, spunea unul dintre frați, haide să cădem la înțelegere, și pe când zicea asta, se apropiase de Pampu și-i pusese mâna pe vesta lui cea nouă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
părul după ureche și molfăind cuvintele de parcă i-ar fi fost jenă că trebuie să se afle acolo, chiar spunea mă simt nefiresc aici, la tribună, aș fi preferat un mediu neconvențional, o cafenea de exemplu, iar cuvintele lui rupeau murmure aprobatoare de la studenți, care știau foarte bine că vorbitorul este ipocrit, dar voiau să-i facă plăcere, plus că aveau peste câteva zile examen cu profesorul care îi privea și el încântat, din stânga lui Andrei Ionescu. Pe la jumătatea expunerii, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sadica realitate în care mă zbăteam neputincios. L-am privit pentru ultima oară, radiind de împlinire, în vreme ce el continua să își rotească ochii albaștri, parcă rupți dintr-un tablou cu valuri, prin aerul hibernal, și totuși atât de cald... Un murmur stins, aproape inexistent, răsuna în tăcerea mormântală a parcului, devenind din ce în ce mai amplu, pe măsura trecerii orelor târzii din noapte. Credeam că a murit, dar refuzam a lua în seamă și alte variante... Variante... banale. Deja îmi auzeam mintea cum delirează
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
inima când și-a amintit cum furaseră toată pâinea care se făcuse o zi întreagă, o mâncaseră, li se făcuse rău, apoi luaseră și bătaie pentru asta. După alte câteva povești, ne-a cuprins pe toți o toropeală plăcută. Ascultam murmurul turmelor și șoaptele fluviului Jabbok. Și atunci Esau a început să cânte. Tata a zâmbit larg și i s-a alăturat și au cântat tare și într-un fel foarte bărbătesc, un cântec păstoresc necunoscut, care spunea o poveste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că prietena mea putea să creeze o asemenea minune împreună cu mamele ei. Am închis ochii. Femeile cântau ca păsările cerului, doar că mai dulce decât ele. Suna ca freamătul vântului prin copaci, doar că mai tare. Vocile lor erau ca murmurul râului, doar că avea un sens. Apoi cuvintele s-au terminat și ele au continuat să cânte spunând un sunet care nu însemna nimic și totuși dădea glas bucuriei, plăcerii, dorului, liniștii. „Lu, lu, lu”, cântau ele. Când au terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe care le știau. Mama avea grijă să am mereu cupa de vin plină și mi-o ducea la gură atât de des încât în curând nu prea mai puteam să vorbesc, iar vocile din jurul meu se amestecau într-un murmur asurzitor de fericire. Nevasta lui Zabulon, Ahava, a dansat cu pântecul ei gravid pe ritmul bătăilor din palme. Am râs până când m-au durut fălcile. Am zâmbit până când m-a durut fața. Era bine să fii femeie! Apoi Rahela a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
liniștită și am privit cum apa mângâie țărmul, cu mintea la fel de calmă și de fără cuvinte ca suprafața fluviului. Am tras adânc în piept mirosul argilos și am ascultat sunetul apei care se lovea de burta vasului, ca într-un murmur continuu. Mi-am ținut degetele în apă și am văzut cum s-au încrețit și apoi s-au albit. - Zâmbești, a zis Benia când m-a văzut. - Când eram copil, mi s-a spus că o să-mi găsesc fericirea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la Salem, cu o duzină de corturi și câteva focuri pentru gătit. Dar aici era un sat întreg; zeci de femei cu capul acoperit se mișcau încolo și încoace, cărând urcioare cu apă și lemne pentru foc. Țipetele copiilor acopereau murmurul de voci vorbind în limba mea, răstită și cântată în accente care îmi erau și nu-mi erau familiare. Dar mirosul a fost cel care mi-a umplut ochii de lacrimi: ceapă prăjită în ulei de măsline, praful moscat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcînd un pas Înainte, Îi tăie vorba Mariei care anunța că va conduce ancheta Împreună cu șeful de post Morineau. - La Lands’en ne-am rezolvat Întotdeauna problemele Între noi. Poliția n-are ce să caute aici! Pleacă, Marie Kermeur! Un murmur surd urcă dinspre mulțime, scandînd somația. Pleacă... Pleacă... Pleacă... Yvonne dădu semnalul de plecare Întorcîndu-se cu spatele și Îndepărtîndu-se. CÎnd trecu limuzina familiei Kersaint, Îi adresă o scurtă privire lui Arthus. - Măcar o dată, sîntem de acord, nu-i așa? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei? Imaginea lui apărea tulbure, iar la răstimpuri frînturi de voce răsunau În tîmplele ei dureroase. Să cunoască adevărul... voia atîta să știe... să spună secretul... oribilul secret... Ajunsă la capătul puterilor, Marie nu mai izbutea să se agațe de murmurul tot mai firav, de imaginea tulbure și mișcată a acelui chip care semăna cu chipul lui Loïc... Istovită, se prăbuși iarăși În beznă. * * * Gwen are mutra ei de zile proaste, și are și motive, gîndea soțul ei, trăgînd cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fereastră, privea trîmbele de ceață Împinse de vînt care năpădeau parcul, cînd urechea lui percepu ecoul unor rîsete Îndepărtate. Intrigat, se duse să deschidă cu prudență ușa. Culoarul era pustiu. RÎsetele păreau să vină de jos. RÎsete tinere. Dar și murmure Înfundate. Să fi fost Juliette? Era trecut de ora 3 noaptea. Îi trecu prin minte ideea că tînărul Ronan se Întorsese poate pe furiș. Încruntă din sprîncene. Coborî Încet treptele și tocmai dădea colțul scării cînd o mînă deschise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ai vorbit niciodată despre asta? - Crezi că aveam cu ce să mă mîndresc? Fiii mei erau răspunzători de moartea acelor oameni, de moartea mamei micuțului... Iar eu... Jeanne lăsă capul În jos, Își făcu semnul crucii și continuă Într-un murmur care În mod vizibl o costa scump: - L-am abandonat chiar În dimineața aceea, la Brest... Pe treptele bisericii Saint-Séverin. Mereu m-am Întrebat ce s-o fi Întîmplat cu el, bietul micuț, și acum Îmi pare rău... Trag nădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
capul la Înălțimea sânilor mici și tari. Se desprinse de margine, lăsându-se În voia ei. O simți că revine spre centrul bazinului, că Începe să se rotească Încet. Mușchii gâtului i se relaxară brusc, Își simți capul foarte greu. Murmurul apei, slab la suprafață, se transforma la câțiva centimetri mai jos Într-un puternic vuiet submarin. Deasupra obrazului său, stelele se roteau Încet. Se liniști În brațele ei, sexul erect Îi ieși la suprafața apei. Ea Își Întinse ușor mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu e prea multă lumină în cameră. Încercând să fac minimul de mișcări posibil, încep să bat un mesaj de e-mail pe ascuns cu o mână. — Te relaxezi... spune Maya liniștitor. Imaginează-ți că te plimbi pe o plajă... — Îhâm... murmur. David, scriu. Ref la contractul cu ZFN Oil. M-am uitat peste amendamente. Cred că răspunsul nostru ar trebui să fie — Ce faci ? spune Maya, brusc alertată. Nimic ! spun, băgându-mi BlackBerry-ul repede sub prosop. Doar... ăă... mă relaxam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
câte o ceașcă fiecăruia. Nu pot să mă uit în ochii lui Eddie. Ce altă meserie îți permite să-ți vezi șeful dezbrăcat ? În minte îmi vine imediat doar una singură. Ceea ce nu e prea încurajator. — Păi... o să plec acum, murmur, cu capul plecat. — Nu te grăbi așa, spune Trish, sorbindu-și ceaiul încântată. Mmm. Dacă tot ești aici, hai să vorbim un pic ! Să vedem cum stăm. — Ăă... bine. Cămașa de noapte i se cască și-i văd începutul sfârcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o fată, care își ia o slujbă la care nu se pricepe... Se oprește, de parcă și-ar căuta cuvintele. E adevărat ce mi-a spus Nathaniel, că tocmai ai încheiat o relație care ți-a lăsat un gust amar ? — Da, murmur, cu capul plecat. Îi simt privirea iscoditoare cântărindu-mă. — Nu vrei să vorbești despre asta, nu ? — Nu prea. Nu. Nu vreau. În clipa în care ridic privirea, citesc în ochii ei că mă înțelege. — Nici o problemă. Ridică un cuțit. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pornesc pe vârfuri înapoi, dar e prea târziu. Și Portugalia ? zbiară Trish. Ți-aduci aminte cum a fost ? Iese din cameră ca o vijelie roz și îngheață în clipa în care dă cu ochii de mine. — Îhm... cina e gata, murmur, cu ochii la covor. Doamnă. O singură dată dacă mai pomenești de Portugalia... Eddie iese cu pași furibunzi din încăpere. — Eddie ! i-o taie Trish scurt, după care îi arată spre mine cu o vagă mișcare a capului. Pas devant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cine ascultă sfaturile juridice ale unei menajere ? Mâna lui e pe mânerul ușii. E ultima mea șansă. — Doriți zahăr la cafea ? zic în pană de idei. — Poftim ? Eddie se uită la mine ca la o nebună. — Nu mai știam precis, murmur. Și n-am vrut să atrag atenția în public asupra cantității de zahăr pe care o consumați. — Da, o bucățică, spune Eddie agasat. Altceva ? — Păi... mai e și altceva. Se pare că sunteți pe punctul de a semna niște documente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]