4,695 matches
-
ARCUITELOR TĂCERI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1172 din 17 martie 2014 Toate Articolele Autorului Poezie parte din setul de 15 poezii participante pentru calificarea în Antologia Sărutul iubirii! Calificare obținută la care am renunțat! Munții înserării numai murmur rostogoliri de trupuri săruturi în cascadă așternute în viforul arcuitelor tăceri atingeri de forme pulberi nesperate învăluie pierdutele cărări șoaptele îngheață în rana clipelor păgânelor tăceri și din adâncuri strigătul mut așteaptă năvalnic învierea eternului cuvânt. Referință Bibliografică: Arcuitelor tăceri
ARCUITELOR TĂCERI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354144_a_355473]
-
acoperind-o că o mantie albă, imaculata în vise și rugăciuni aleasă fecioara gândul înaltă spre Cel Prea Înalt seară de seară. Liniște sacra se așternea Peste sufletul ei bun și iubitor fericită, măi rostea o rugăciune cu foc, arzător murmurând-o adormea... Într-o seară, la vremea când mugurii încep să tresară sub clocotul sevei, La ceas târziu, în noapte Când pacea peste lume coboară Vine îngerul de lumină Gavriil Vine cu vestea cea bună: -bucură-te fecioara, tu cea plină
BUNAVESTIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354700_a_356029]
-
stinge-n pleoapa zorilor ... RABINDRANATH ADOARME-N TRENA LUNII Rabindranath adoarme-n trena lunii Cu dragostea-ncurcată printre astre Când se-ntețesc în focul viu tăciunii Și-nnobilează suflete sihastre. Din vraj(b)a nopții se-ntrupează iele Ce-i murmură prin tâmple-ncărunțite O simfonie-a dragostei rebele Pe note calpe, doruri nenuntite. Dar dintre toate-o măndră hindustană Pe umeri cu-n sari împurpurat Așează-n palma clipelor din strană Un psalm al vieții fără de păcat. Trăiește-n visul
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
Apără-l, Doamne și păzește-l! M-a asigurat că duce mașina la sediul unității și că nu mai are probleme de serviciu.... Ce să cred acum? Ajută-ne să ne întâlnim și să ne simțim bine împreună la revelion!", murmura Adriana, rugându-se cu teamă. Când tocmai terminase ruga, a auzit soneria. Dintr-un salt ajunse la ușă. Se îmbrățișară lung și el o simți că tremură. - Ce-i cu tine, Adi? Ți-e frig, cumva? - Nu, nu am nimic
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
țară, Aș dori să uitasfaltul, Să admir din nou înaltul. Să merg iarăși prin pădure, Frunza freamăte ușure. Grauri, gaițe și presuri, Basme, vechi povești, eresuri. După umbră să știu ora, La-demână tuturora, Clipa să-și suspende zborul Și să murmure izvorul. Bat potecile alene, Din poieni culeg catrene, Vântur frunzele uscate, Pace și singurătate. Lapidar și analitic: Parc-aș fi în neolitic! Gândul străpungând mistere, Pașii uriași prin ere. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Evadare / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
EVADARE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357051_a_358380]
-
basses timides Le vent vicieux Gonfle leș jupes de la pluie Soudainement inondées. Le rythme chaotique de timbales, Leș cors de chasse anglais stimulent Leș chiens, museaux au vent humide, Animal blessé, respiration angoissante, Allongé sur un lit de feuilles sèches Murmure doux, leș narines se dilatent, L'organiste pédales cliquetis tragiques, Pauses au plafond de la cathédrale - Double harpe brillante sous leș doigts, Appel d'offres,fragiles clepsydres, La guițare fête să sonorité, Se plaindre, gémir, respirer une dernière fois, Murmures mélodieux
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
bietul Cartuș că totul era în ordine. Adesea tanti Oala îl certa și îi arătă cotețul, dar Cartuș, fidel în iubirea lui, nu se mișca, ci numai își arăta colții amenințător. Ce poți să știi ce reacții are un animal?” murmura ea șirușinată, intra în casă. Frica ei mă distra și fericită, îi povesteam pe șoptite lui tata-mare că, în sfârșit, există cineva pe lumea asta, căruia tanti Oala îi știa de frică. Când tata-mare își pregătea butoiul de bere, Cartuș
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
însă nu ne vom supune niciodată în întregime, nici unul dintre noi, nici chiar sfinții, cum a spus Mântuitorul însuși. Totul este lucrarea Harului, iar Harul se dă tuturor în mod gratuit, și se dă tuturor, pentru ca nimeni să nu poată murmura ceva; dar nu se dă la toți în mod egal, ci potrivit preștiinței, după cum spune Apostolul (cf. Efeseni 3, 7; Romani 12, 3; 1 Corinteni 12, 11), nu pentru că am fi predestinați. Cel mai mic talant este dat de către Domnul
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357121_a_358450]
-
Se lăsă în voia lui, pătrunsă de ardoarea misteriosului necunoscut. Dorea, să ștearga toată negura și dorul din viața trecută. Bărbatul își trecu ușor dosul palmei peste bărbia ei, conturând gropițele ce înfloreau pe obrajii proaspeți. „Cât ești de frumoasă”,murmura el, filtrându-și privirea. Îmbrătișarea o trimise dincolo de limitele înțelegerii omenești.. Sublimă iubire. Cuibărită la pieptul lui, se cufunda în visare și liniște. M.Joseph îi spuse că a sosit vremea ... „Nu”! Nu vroia, să plece. Zorile se iveau nemiloase
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
devină „antologică” și să fie introdusă în manualele de literatură română: „Ieri trecând pe bulevard, întâlnesc așa-ntr-o doară pe unul într-o ureche tragând un galoș de-o sfoară! Se oprea la câte-un stâlp foarte afectat drăguțu' murmurând suav și dulce: - Hai cu tata, cuțu, cuțu! Vroind să îi cânt în strună îl întreb politicos: -Din ce rasă face parte acest cațeluș frumos? -Bă... tu ești bolnav cu ochii, sau te-ai cam scrântit nițel, cum poți oare
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
Încă din zorile Creației, Când în aurora sa Viața mea semăna cu o floare. O, mare, mare acoperită de văluri, Sufletul poetului dansează, Căci a străbătut Lumea Cu ochii și cântecele sale, Cu bucuria l-a-nconjurat Din toate colțurile Universului. Poetul murmură: „Iubirea mea, privește! Am construit un templu În vârtejul și-n zgomotul vieții. Vino, Iubire! Să trăim în nemărginirea Lumii, Infinitului să ne dăruim!” (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: Marea / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul IV
MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357493_a_358822]
-
de orice asemănare cu amănuntele vieții omului și mai aproape de misiunea spiritualizării, desăvârșirii sufletului omenesc, prin pasajele cele mai luminoase ale patosului vieții: bucuria ardenta a cantului! Lăură Lavric este o cântăreață de muzică folclorica bucovineana, care nu intonează, nu murmura cântecul moldovenesc, îl explodează răscolitor! Toate cântecele sale au în ele un înger ce joacă și strălucește! Fiecare dintre cântecele acestea exemplifică frumusețea folclorului moldovenesc, necunoscut deplin, daca nu e cunoscut repertoriul Laurei Lavric. Fiecare dintre cântecele acestea se multiplică
LAURA LAVRIC. O VIAŢĂ ARTISTICĂ ÎNDELUNGATĂ ŞI AURORALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357491_a_358820]
-
ei te rog, ia-mi un bilet. Câte dimineți cu aer rece și iarbă curată au trecut peste noi de când orașul Ur nu mai este? Îl întrebă pe profesor un cetățean care nu știa bine stațiile. Nu le-am numărat, murmură el, Doamne, ce vorbiți? Parcă nu ați fi Dumneavoastră. I-am scuturat brațul, el s-a lăsat moale și atunci am observat că numai mâneca și haina erau ale lui, restul - o gravă confuzie. Profesorul alerga pe lângă tramvaiul trist și
APOTEOZA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357510_a_358839]
-
să-mi domine sufletul - ca un stăpân.” (Cântec despre dragoste) Amurgul și răsăritul, luna și soarele fuzionează în cel mai sfânt decor care descrie frumusețea răvășitoare a iubirii, sfințită cu rouă și senin. Se contemplă un peisaj divin în care murmură iubirea, iar chipul ei e mângâiat de razele eternității. Aici e limanul la care ajunge poetul și simte regăsirea și împlinirea: „Femeia mea de rouă și de lună,/ Femeia mea de zori și de senin,/ Cum ar putea iubirea mea
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
Din nefericire, este mașina dumneaei. Dacă nu o fi în spital, atunci este în mașină... - Nu, domnule profesor., din nefericire, nu se află în spital, o așteptam să se întoarcă... de la un colocviu. Da. O cunosc... Sper să fie bine, murmură Emanuela... Profesorul citi îngrijorarea de pe fața și din glasul Emanuelei și, atingându-i brațul, încercă o îmbărbătare: - O să fie bine, trebuie să fie! Doamna doctor. Străinu este o luptătoare..., continuă, ca pentru el, profesorul. Vocea lui se schimba aproape cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
cunoscut lumina zilei cu toate metaforele ei.Nu știu dacă mai târziu , prin 1953, când a scris, la vârsta fragedă a prunciei prima poezie despre nostalgia frunzelor căzătoare, a exclamat ca poetul Arthur Enășescu, sau poate mult mai târziu a murmurat versurile poetului fără de noroc de pe Calea Victoriei:”Inimă de-ai vrut/ Să mă naști poet/ Cum nu te-a durut/Inimă de-ai vrut! “( Din memorie). Chiar dacă viața întreagă, până la pensionare, și-a petrecut-o pe marile șantiere, ctitorind cetăți de
NICOLAE COSTEA TELEAJEN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358288_a_359617]
-
Nu ți-am spus să pui un halat din baie pe tine? Nu ți-am spus că la cumpăna dintre ani... - Hei Adriana, te-am strigat de trei ori și nu auzi! Ce-i cu tine, fetițo? Mă îngrijorezi, a murmurat Pavel apropiindu-se de pat și privindu-i întrebător ochii deschiși ațintiți în tavan. Băieții pleacă și vor să-și ia rămas bun! ... După două luni Adriana era deja obosită de activitățile ce i le punea în sarcină patronul. Nu
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
e dor de-o oază de sinceritate” (Caut în mine liniștea râvnita). Pe masura ce exercițiul scrisului se impune, poeta devine tot mai profundă, metaforele tot mai cuprinzătoare, numărul poeziilor tot mai mare. Parcă o văd pe autoare la masa de scris, murmurând spovedanii și-i aud glasul gândului cumpănind cuvintele în cadența versurilor, pe îndelete, așezat, ardelenește, înțelept, cuminte și cu siguranta, printr-o rostire directă dublată de aspirația spre simetrie și armonie. Stilul e limpede și curgător, cuvintele nu sunt încărcate
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
nu o tulbură, din străfundurile inimii cu un simțământ plin de recunoștință se înalță: „Bine ești cuvântat, Doamne!”. Când chipul senin al unui frate și cuvântul lui iubitor mă întâmpină și inima tresaltă de duhovnicească bucurie, un glas tainic dinlăuntru murmură: „Bine ești cuvântat, Doamne!”. În fața Sfântului Prestol când inima se topește înaintea milostivirii celei negrăite a Stăpânului, un fior adânc suspină: „Bine ești cuvântat, Doamne!” Uneori însă, nori negri și amenințători se ivesc pe cerul cel lăuntric și un vânt
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS, GRECIA – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/358373_a_359702]
-
după program, pentru că avea oră la coafor pe la cinci ... Bine, dar este abia ora zece dimineața, Gabriela! se mirase șeful și o expediase din birou, spunîndu-i că este o zăpăcită și că o să-și rezolve singur treburile. Adelina, care nu murmura niciodată, chiar dacă se simțea umilită de cineva, se dusese în birou și-i terminase lucrarea Gabrielei, pentru că stăpînea mai bine computerul și era familiarizată cu astfel de evidențe uneori inutile, dar cel mai adesea folositoare, pentru că se puteau repartiza oamenii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
grâu/ Eu născătoarea de fiu/ Dezvelind copilul meu viu/ Ce rară-ntâlnire/ Ce gravă-l păstrez pe genunchi/ În tremurul mâinii, al pieptului plin/ Febra-ncercării din/ Necuprinsul vieții si morții/ Biruite în doi/ Ce-aș fi putut să mai murmur/ Toate-ale lumii sunt moi și ușor/ Dăruindu-se brațelor mele/ Uriașe și grele în suflul uimitei tăceri/ Frumusețea și pacea cu care/ Într-o mare de grâu/ Mă aplec înspre fiu/ Și-l învăț lângă zori să pornească...” Un oarecare
ANGELA NACHE. “DAMNATĂ” LA FERICIRE DE A.I.BRUMARU. REVISTA SĂPTĂMÂNA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357982_a_359311]
-
ati apucat locuri pe scaune, ridicați-vă, vă rog frumos, în picioare ca să încapă și cei de pe margine lângă dumneavoastră, între rânduri (mai pe românește tradus < >), ca să profităm cu toții de prezență marilor artiști în mijlocul nostru... Cei de pe scaune încep să murmure în cor: „Trebuia să închiriați o sală mai mare?” D-l Ioniță încearcă să-și repare gafă: „Cei care nu vreți, nu-i nimica! (da cu mâna în aer aplanativ) Nu-i nici-o problemă...” Cine ar fi bănuit că ei
PARTIDELE, PANA SI DE ZIUA NOASTRA NATIONALA... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357988_a_359317]
-
când și cântau câte o colindă de Moș Crăciun. Seara de ajun i se păru Alinei cea mai frumoasa din viata ei. Plutea în aer ceva nedefinit, dar care îi umplea sufletul de bucurie. Răzbăteau de pe hol glasuri cristaline ce murmurau vechi colinde și avea senzația că din cer au coborât îngerii spre a-i împărtăși fericirea ce pusese stăpânire pe ființa ei. In apartament era cald, bradul răspândea miresme de rășină ce se amestecau atât de plăcut cu aromele prăjiturilor
DARUL DE CRĂCIUN (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357980_a_359309]
-
cald și bine... ascunsă, în semințe adormite, se plămădește dalba Primăvară. Toamna pe cărare Frunze ruginite, fluturări de-aripe peste care se aștern amintirile coborâte în asfințit pe tulpinile arborilor despuiați. Toamna darnică În liniște adâncă de noapte, Stelele, sclipiri diamantine, Murmură-ntre ele-n șoapte: „Oamenii ne admiră și sunt fericiți, Creația-i perfectă, iar Dumnezeu e infinit, Ce preacurată bucurie În tabloul desăvârșirii!” În nopțile cu liniște adâncă, Toamna-și înalță a ei rugă Pentru recolte bune, mănoase, S-aducă
FILE DE TOAMNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358081_a_359410]
-
o poezie a jignirii și lovirii eului: După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine După atâta jale arsă în rugăciunile mele Pentru o murdară bucată de pâine, De pe străzi aiurite,cu babe zbârcite și rele, Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam Spre gânditoarea mea colibă de la marginea lumii, Femei în purpură se fereau:ele râdeau, eu plângeam, Și toți mă disprețuiau, toți nebunii Ajuns la sărmana mea iubită mă înfășurai cu Întunericul și adormii Pe patul trufași de lut
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]