KorAP: Find »[drukola/base=musafir & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...119 >

2,953 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

fost ceva mai grijulie cu lucrurile ei. Poate că nu i-ar fi stricat să-și spele mai des lenjeria intimă sau să nu-și mai arunce ciorapii mototoliți sub pat, unde, probabil, se adunaseră atâtea gioarse, Încât dacă vreun musafir ar fi Îndrăznit din Întâmplare să-și bage nasul acolo, s-ar fi retras speriat. Noroc că În ultimul timp musafirii nechemați o ocoleau și, chiar dacă vreunul, din curiozitate sau din cine știe ce motiv, se rătăcea-n odaia ei, Mașa Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
sau să nu-și mai arunce ciorapii mototoliți sub pat, unde, probabil, se adunaseră atâtea gioarse, Încât dacă vreun musafir ar fi Îndrăznit din Întâmplare să-și bage nasul acolo, s-ar fi retras speriat. Noroc că În ultimul timp musafirii nechemați o ocoleau și, chiar dacă vreunul, din curiozitate sau din cine știe ce motiv, se rătăcea-n odaia ei, Mașa Îl așeza cât mai departe de canapea. Totuși, mirosul iute ce emana de-acolo Îi determina pe rarii ei vizitatori să tragă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ghicindu-i iarăși gândurile. Pur și simplu, la nimic... Mașa Îl privi ușor speriată, continuând să țină farfuria În mână, Încercând să șteargă cu o cârpă unsuroasă sosul maroniu ce emana un miros extrem de neplăcut. Dacă n-ar fi fost musafirul, Mașa nu s-ar fi sinchisit nici de murdărie, nici de miros. Ci ar fi luat pur și simplu farfuria, ar fi șters-o cu prosopul de bucătărie agățat În cui deasupra ușii și ar fi așezat frumos farfuria În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
farfuria În dulap peste celelalte farfurii. După câteva zile, mirosul de scrumbie și castraveciori s-ar fi evaporat sau s-ar fi amestecat cu celelalte mirosuri din dulap, iar izul lui neplăcut s-ar fi atenuat de la sine. În prezența musafirului venit din altă galaxie, Mașa n-ar fi dorit să apară ca o femeie neglijentă și murdară. - Cum la nimic? făcu ea, cu farfuria gata-gata să-i lunece din mână. - Chiar la nimic, spuse vizitatorul. - Dacă nu vă folosește la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mă crezi, știu să mă port cu femeile. Am să mă port frumos și cu tine, Mașa, te rog să nu uiți. Eu sunt Dumnezeul tău. Ziua a doua. Dimineața „Eu sunt Dumnezeul tău“, repeta neîncetat Mașa cuvintele pe care musafirul ei venit din alte lumi i le spuse Înainte de culcare. „Ce mai Dumnezeu, murmura ea. Te uiți la el și Îți vine s-o iei la fugă... Cine a mai văzut un Dumnezeu care să poarte cizme de cauciuc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cu aerul sobru și tristețea ce se citea pe chipul transfigurat al oaspetelui său venit din alte galaxii. Extraterestrul aducea acum mai degrabă cu un proroc Îmbrăcat În gentleman, decât cu un vlăjgan sau găligan, cum Îl caracterizase Mașa. Vârsta musafirului era incertă. Fiindcă barba Îi era aproape la fel de transparentă ca și aerul; privit de la depărtare părea destul de tânăr, dar când te apropiai de el, vedeai că trăsăturile feței sunt ale unui om trecut de mult de prima tinerețe. - Bună dimineața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Te-ai temut cumva că voi rămâne aici pentru totdeauna? o Întrebă el, fără să-și desprindă ochii de pe dealurile ce se profilau În zare... Mașei i se făcu rușine. Într-adevăr, femeia credea că va scăpa destul de greu de musafirul buclucaș. - Dar nici n-ați mâncat. - Nu mi-e foame, răspunse oaspetele cu o voce la fel de absentă. - Să vă fac un ceai și o omletă. Nu puteți pleca așa... Aveți de străbătut o cale atât de lungă... - Sunt obișnuit cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nici n-ați mâncat. - Nu mi-e foame, răspunse oaspetele cu o voce la fel de absentă. - Să vă fac un ceai și o omletă. Nu puteți pleca așa... Aveți de străbătut o cale atât de lungă... - Sunt obișnuit cu drumurile, spuse musafirul, privind În același punct pierdut pe cer. - Din păcate, laptele pe care l-am muls, s-a vărsat pe jos... - Am să-l beau În Calea Lactee, spuse el. Tot ce se varsă aici, ajunge acolo... Chiar și laptele muls de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
să te obișnuiești și cu Ippolit. Și apropo de Subotin, nu Înțeleg de ce nu Încăpeți de el? Ce, alții sunt mai breji!? - Lumea vorbește fel de fel, răspunse Mașa, lăsându-și rușinată privirea În jos. - Lasă-o să vorbească, zise musafirul, cu aceeași răceală În glas. Ce știu ei despre Ippolit? Câți l-au cunoscut Îndeaproape? Vorbesc ca să se afle În treabă. De altfel, nici eu nu-l cunosc prea bine. Am Întâlnit Însă În lumea mea un Ippolit Subotin a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
gustat nimic. Am la frigider niște caș și o bucățică de salam. Mai sunt și măslinuțe, spuse Mașa, bucurându-se În sine ei că oaspetele pleacă În sfârșit În lumea din care a coborât. Femeia voia Însă ca la despărțire musafirul să rămână cu o impresie cât mai agreabilă. De aceea insistă: - Sau poate preferați un păhărel și o scrumbioară, care știu că v-a plăcut. Și, fără să mai aștepte răspunsul musafirului, se strecură pe lângă el În casă, aducând În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
a coborât. Femeia voia Însă ca la despărțire musafirul să rămână cu o impresie cât mai agreabilă. De aceea insistă: - Sau poate preferați un păhărel și o scrumbioară, care știu că v-a plăcut. Și, fără să mai aștepte răspunsul musafirului, se strecură pe lângă el În casă, aducând În scurt timp un platou cu câteva senvișuri Încropite-n grabă. Nu lipseau nici sticluța de rachiu, nici măslinuțele, nici cașul, nici scrumbioara. - Mă duc să pun la fiert și ceaiul, spuse gazda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nici scrumbioara. - Mă duc să pun la fiert și ceaiul, spuse gazda, punând platoul pe o măsuță joasă ce se afla-n cerdac. - Mulțumesc. - Poftiți, vă rog, am pus și eu ce am găsit mai bun, adăugă Mașa, văzând că musafirul Începe să cedeze În fața rugăminților ei... Am uitat de ceai, dădu ea să plece. Desprinzându-și cu greu privirea ațintită-n depărtări, Extraterestrul spuse, zâmbind ca pentru sine: - Nu te mai deranja cu samovarul. Nu am timp să mai aștept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mult. Și apoi, m-am luat cu gândurile și nici n-am simțit cum trece vremea. Apoi, a mai apărut și Ippolit... Am avut un fel de halucinație... Dar așezați-vă, un pic, Îl Îmbie Mașa, Împingând un scăunel spre musafir. Nu vă grăbește nimeni. - Timpul meu e extrem de prețios, spuse oaspetele, așezându-se la Îndemnul femeii pe scăunel. Dar hai, fie, ai fost o gazdă atât de primitoare, Încât nu se cade să plec oricum. Bunele maniere se cad a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
adormi de-ndată. Visă, după cum, de altfel, era și de așteptat, că descinsese cu Întreaga șleahtă de hamali la el la bucătărie, iar nevastă-sa, neașteptat de bine dispusă, Îi Îndopa pe toți cu blinele și scrumbii. Lacomi din fire, musafirii, ca de altfel și stăpânul casei, mâncaseră atâta, Încât li se făcuse rău, iar acum, cu degetele băgate În beregată, se străduiau să verse În chiuveta devenită dintr-odată foarte largă. Nevasta, În continuare amabilă, Îl ajuta pe fiecare musafir

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
musafirii, ca de altfel și stăpânul casei, mâncaseră atâta, Încât li se făcuse rău, iar acum, cu degetele băgate În beregată, se străduiau să verse În chiuveta devenită dintr-odată foarte largă. Nevasta, În continuare amabilă, Îl ajuta pe fiecare musafir să-și ducă treaba până la capăt, oferindu-le pene de gâscă sau chiar Își băga ea singură degetele În gâtlejul oaspeților, ca să le ușureze stomacul de surplusul de mâncare. Din când În când, se uita cu un ochi Încruntat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Veselia nevestei nu prevestea nimic bun. „Vasăzică așa, Îi spuse ea, cineva mă va vinde?“ „E vorba de mine, nu de dumneata“, răspundea Ippolit. „Dar de consoartă ce spui?“, Întrebă ea. Și În tot acest timp trecea cu castronul de la musafir la musafir, ajutându-i să vomeze. După ce oaspeții Își deșertară stomacurile, nevasta Îi așeză la masă cum stătuseră și În depozit. Ippolit stătea la mijloc, având de o parte și de alta câte doisprezece tovarăși ce așteptau acum să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
nu prevestea nimic bun. „Vasăzică așa, Îi spuse ea, cineva mă va vinde?“ „E vorba de mine, nu de dumneata“, răspundea Ippolit. „Dar de consoartă ce spui?“, Întrebă ea. Și În tot acest timp trecea cu castronul de la musafir la musafir, ajutându-i să vomeze. După ce oaspeții Își deșertară stomacurile, nevasta Îi așeză la masă cum stătuseră și În depozit. Ippolit stătea la mijloc, având de o parte și de alta câte doisprezece tovarăși ce așteptau acum să fie serviți din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
stătea la mijloc, având de o parte și de alta câte doisprezece tovarăși ce așteptau acum să fie serviți din nou. Înainte de a aduce blidele cu mâncare, nevasta lui Ippolit veni cu ligheanul plin cu apă și, descălțându-i pe musafiri, Începu să le spele picioarele. Ippolit privea Îngrozit la această scenă, așteptând să fie luat la Întrebări. Când ajunse cu ligheanul la el, nevastă-sa sa Îl Întrebă: „Ce fel de săpun preferi?“. Iar Ippolit spuse, făcând pe măscăriciul: „Ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Farfuriile trepidau În dulap de parcă le-ar fi apucat strechea. Solnița plină acum de mucuri stinse de țigară creștea pe masă ca un aluat, luând proporții neobișnuite. Toate acestea Ippolit le și vedea zburând prin Încăpere și izbindu-i pe musafiri În ochi. Însă nevasta continua să-și păstreze calmul. Acoperindu-i cu cenușă rănile, Își apropie buzele de picioarele sale ce abia Încăpeau În lighenaș și Începu să le sărute cu patimă. „Ia, spune, cât a trebuit să umblați ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Îngrijorare. Probabil că Extraterestrul se gândea la drumul lung pe care-l avea de străbătut. - Dar nici nu v-ați terminat micul-dejun. Și nici nu mi-ați spus povestea până la capăt... - Mulțumesc pentru tot. Am petrecut aici clipe minunate, spuse musafirul, aș mai zăbovi, dar mi-e teamă c-am să Întârzii. - Mai luați un păhărel, așa, la despărțire... Și apoi, oftă ea, mi-e și frică să rămân singură. Uitați-vă ce lună uriașă a crescut la orizont. - De, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
grăbit cum pare“, Își spuse gazda. - Cu ce s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și tu ce-ți vine-n minte, nu te sfii, insistă Extraterestrul. - Mi-e și rușine să vă spun... - Hai, spune odată, o Încurajă musafirul venit din alte lumi. - Cu o colivă, murmură ea. - Frumos. Și expresiv. Luna ca o colivă galbenă, ornată cu bomboane, iar În jur, linguri de lemn și lumânări aprinse arzând În hăul cosmic... Auzind cuvântul „hău“, femeia simți cum părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se făcea pielea ca de găină. Pe lună locuiau, după cum Îi povestise babulea, spiritele morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea. - Dar dumneavoastră cum o vedeți? - Tot ca pe-o colivă, râse oaspetele. Păi, cum altfel? Râsul musafirului se suprapuse cu scârțâitul unei uși, ce se deschidea și se Închidea În semiîntuneric, mișcată de curent. - Poate găsiți o comparație mai potrivită. - Găsesc, cum să nu găsesc, se Însufleți oaspetele, și gura Începu să-i turuie ca o morișcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
rinocer... - Oho, dar ați prins limbariță, nu glumă, exclamă Mașa, pe care comparațiile oaspetelui avură darul s-o liniștească pe moment. - Măgar, tichie de mărgăritar, gaură de șarpe, gaură de la covrig, sutană, insectar, aripă de fluture, ghioc, lampă, bec, turui musafirul și se opri. Hopa, spuse el, unde am rămas? - Nu Înțeleg ce vreți să spuneți. - Am rămas la bec, exclamă musafirul. Am să Încerc să-ți spun povestea până la capăt și apoi plec. Nu mai e mult. Deci, bâjbâind cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Măgar, tichie de mărgăritar, gaură de șarpe, gaură de la covrig, sutană, insectar, aripă de fluture, ghioc, lampă, bec, turui musafirul și se opri. Hopa, spuse el, unde am rămas? - Nu Înțeleg ce vreți să spuneți. - Am rămas la bec, exclamă musafirul. Am să Încerc să-ți spun povestea până la capăt și apoi plec. Nu mai e mult. Deci, bâjbâind cu mâinile prin Întuneric, Ippolit răsuci comutatorul. Luna aproape că-l orbi. Subotin Își Închise ochii și apoi Îi deschise, privind cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
buzunarul de al piept un fel de pergament pe care i-l Întinse, Împreună cu un toc și o călimară, Mașei. - E ordinul meu de deplasare. Semnați sub acest semn, o Îndemnă el. Mașa abia apucase să arunce ochii pe hrisov, musafirul părea grăbit. Văzu acolo un scris ciudat, o mulțime de cifre roșii și albastre, triunghiuri, hexagoane și linii Înscrise Într-un cerc, care păreau să se rotească, schimbându-și mereu forma și locul Între ele. Musafirul Îi indică un punct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]