4,086 matches
-
dori să găsească un loc în care există o breșă în vopseaua uscată a tabloului, prin care să poată pătrunde în interiorul acestuia, acolo unde culorile atât de vii, conturau toate acele minunății. Zina nu-și mai putea lua ochii de la muscă. Tot privind-o, începea să simtă cum un sentiment care-i părea atât de cunoscut, începea să-și croiască loc spre suprafața conștiinței sale, tot așa cum un pârâiaș reușește erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
cum un sentiment care-i părea atât de cunoscut, începea să-și croiască loc spre suprafața conștiinței sale, tot așa cum un pârâiaș reușește erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era ea, lunecând prin zilele mai mult sau mai puțin însorite, prin rumoarea străzilor, printre oameni, printre evenimentele pe care
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
sale, tot așa cum un pârâiaș reușește erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era ea, lunecând prin zilele mai mult sau mai puțin însorite, prin rumoarea străzilor, printre oameni, printre evenimentele pe care le privea de la distanță dar cu o curiozitate intensă, căreia însă niciodată nu-i dădea de capăt
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
prin rumoarea străzilor, printre oameni, printre evenimentele pe care le privea de la distanță dar cu o curiozitate intensă, căreia însă niciodată nu-i dădea de capăt, dar cu care nici nu ajungea vreodată la vreun liman. Plutea... ca și această muscă, undeva pe deasupra lucrurilor, vremurilor, evenimentelor, zbătându-se caraghios și zumzăind fără odihnă, dar fără a reuși să ajungă în miezul lor, la esența lor. Ele erau prezente acolo, încremenite în conturul lor atât de clar, doar că între ele și
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
miezul lor, la esența lor. Ele erau prezente acolo, încremenite în conturul lor atât de clar, doar că între ele și ea, se interpunea ceva, un fel de zid nevăzut, căruia totuși îi simțea inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a unei sticle nevăzute, care o separa de tot, în timp ce dincolo, timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
de nestăvilit al Toamnei solare! SUB CLAR DE LUNA Luna răstignita în țurțurii nopții, Sticlește gerul. Pătrunde în Castelul sorții, Si luminează inima împietrita a prințesei, Topindu-i nemurirea. Se prelinge la colțul mesei, Rumenind mărul, ce iscase discordie. Prințesa musca, îndemnată de propria-i zodie. Și se-mplini sorocul clarului de luna, Sub alean de nuntă, luna e nebună, Mireasa-i vrăjita, mirele-i lunatic. Țipă de durere aerul sălbatic. Sunt că cei doi plopi, tremurând prin frunze, În bătaia
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
Dacă teleormăneanul nu ar avea și alte dosare penale, în afara condamnării definitive, ar fi plauzibil scenariul, dar așa nu mi se pare fezabil. Sigur, versatul Iordache-Marțea Neagră va dori să pună căluș Justiției, mulți din zona Puterii fiind cu ditamai musca pe căciulă. Prin votarea Legii amnistiei, penalii ar ieși de la „Nufărul Parlament srl”, curățați de toate încălcările. Mai ales încălcarea poruncii a VIII-a! Însă, în contextul actual, nu cred poate sări calul. Nici măcar pârleazul. Ar inflama restul poporului (82
TABLETA DE WEEKEND (182): GUVERNUL KAMIKAZE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340368_a_341697]
-
asta a fost invers. De la fum a ieșit foc. Foc automat s-a tras între cele două tabere. Prietenii puternice au fost puse la încercare, demoni au fost eliberați din oameni despre care se putea spune lejer că nici măcar o muscă fumătoare nu ar putea omorî. A rezultat, în cele din urmă, o lege antifumat care tocmai a primit avizul constituțional și se pregătește să năvălească prin baruri și restaurante la curățat aerul. Aceste rânduri ar trebui să reprezinte punctul de
„Fumez. Știu, nu contez!” Mesajul meu către „România care respiră” () [Corola-blog/BlogPost/338368_a_339697]
-
capu tău și din inimă te ca să plate ceva. - Atunci, am implorat, măi ziceți-l o dată, să-l ascult mai atent. Mi l-a repetat încă de două ori. Îmi sună și acum în ureche, ca bâzâitul unui roi de muște pe care, oricât aș da cu mâna, nu reușesc să le prind. - Nu trăbă niciun descântec! a intervenit atunci vecinul, cu superioritatea tânărului om de știință. Să ai tu numa o piele de șerpe în pozonar, să freci ugeru cu
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
a fost perfectă pentru ca, apoi, s-o pângărească omul. Dumnezeu, însoțit de Sf. Petru, umblă pe pământ să rânduiască toate cele. Dracul nu e atât de negru, ci e un soi de măscărici cu o inteligență redusă, un soi de muscă-n lapte. Nu e bine să-l iei în serios, dar nici să te râzi de el (deși e al naibii de tentant), căci are darul să încurce ițele. Existența umană nu e pedeapsă, nu e voință a divinității, nu e răfuială
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
lor! Bătrâna nu-i răspuse. Așternu pe masă o farfurioară cu brânză de vaci acoperită cu smântână groasă, o ceapă, câteva roșii și felii de castravete tăiate lunguieț. - Mămăliga e sus pe poliță înfofolită-n ștergar să n-o mănânce muștele. Este de dimineață. N-am mai aprins focul pe nădușeala asta, zise ea schimbând vorba. - După ce terminați zbenguitul să duceți o găleată de apă și la cal! Dacă mai aveți de unde! ...o atenționă bătrânul. Bătrâna-l aprobă și dispăru în
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
dealuri. Pomii suspinau în bătaia vântului. Câinele chinuit de stropi scâncea încâlcit în lanț. Își chema stăpânul căutând mângâierea mâinii cel hrănea. Într-un pat îngust un bătrân învins de vreme-și aștepta sfârșitul. La coardă un bec mânjit de muște lumina spasmatic. Pe masă, într-o cană cu mălai, tremura o lumânare. O mână de oameni bolboroseau împrejurul ei. Ochii încețosați ai bătrânului priveau candela ce-atârna sub icoană. Stropul uleios de lumină încremenit în întuneric îl compătimea. Sau poate
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
a șters-o de la locul incidentului, lăsând camionul pe marginea drumului și plin ochi de cadavre!... Departe de rîpa vizată și bine însemnată pe traseul rămas nestrăbătut!... Au rămas în soare, camionul și cadavrele, până s-au adunat roi toate muștele din județ!... ...Cam așa s-a încheiat făcătura încercată de specialiștii maghiari în diversiuni anti-românești! Întrebarea la care aș vrea un prim răspuns este următoarea: de unde erau acești specialiști, acești activiști ai antiromânismului? Din Ungaria, eventual din diasporă, sau erau
18 cadavre pierdute de UDMR în martie 1990… () [Corola-blog/BlogPost/339989_a_341318]
-
suntem orbi aici, vom fi și dincolo. Unii vor vedea, alții nu. Unii vor ști și vor fi neputincioși să facă ceva pentru alții. Alții nu vor ști, si se vor bucura de puterea pe care o au. Că o muscă în plasă unui paianjen ? Dumnezeu este bun. Sper că îi va face să vadă, cu blândețe, până la urmă. Călătoresc de asemenea în lumi înșelătoare: poezia Apocatastaza, a lui Vasile Voiculescu. Spusele părintelui Iustin Pârvu: Nu mă duc dincolo să dorm
Liviu Florian Jianu: Gânduri după vizionarea spectacolului cu piesa “Profu’ de Religie” Teatrul National Marin Sorescu – Craiova () [Corola-blog/BlogPost/339264_a_340593]
-
îmi dă. - Uite, mergi cu mine și luăm geaca. Bine? - Nu acum. Vreau să învăț. Dar să nu mai aud muzică ta religioasă și simfonica. - Ai dreptate. Și eu, când eram că ține, învățăm în liniște. Nu se auzea nici musca. Toți din casă mergeau în vârful picioarelor. Dar pe tine nu te deranjează zbârnâitul calculatorului? - Ba da. - Să îl închizi când înveți. Când ai de căutat ceva, îl deschizi.Pe mine, m-au iubit toți. Și mama, și tata, și
Liviu Florian Jianu: Femeia. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339345_a_340674]
-
Cântecul păianjenului De unde vin atâtea muște lungi, subțiri? Ce cauta-ele aici, la mine-n casă? Le tot stropesc, și mor, ca niște mici Gângănii omenești, ce cad în plasă - De ar veni luceferi, pe aici, Aș mai putea, de vorbă lor gângava, Să dau otravă cetei
Liviu Florian Jianu: Cantecul paianjenului. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339454_a_340783]
-
de prea multă muncă și nu mai au răbdare să-l trateze cu tact. Familia evocată de Ion Creangă are viață religioasă la care participă alături de generația mai tânără, îndeosebi mama. Chiar dacă Nică se joacă prinzând în paginile cu precept, muște, totuși el este influențat să creadă în Dumnezeu. În Moromeții, însuși Ilie Moromete, care nu este prea religios, constată, în al doilea volum și nu mai este de acord, apariția unei religii noi, doctrina socialistă (mai puternică decât substanța satului
Tema familiei: Moromeții, de Marin Preda și Amintiri din copilărie, de Ion Creangă () [Corola-blog/BlogPost/339558_a_340887]
-
de greul peste poate. Și om și cal trudesc doar pentru hrană. Nici om nici cal nu știu ce-i aia-împerechere. Calul își nechează șfichiul de bici, Niță își făcea oful de povară. Omul era așteptat acasă de sora lui, calul, de muștele din grajd. Și unul și altul lucrau pentru stăpân. Calul era-nțepat de cuie în copite, omul de bătături în tălpi. Și om și cal munceau în mut neplâns. Omul și calul alb se-asemuiau în forță și sudoare, cu poftele
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > IN PALME-MI CREȘTE LUNA Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Prin mine trece noaptea cu șoaptele de îngeri, În care vremea-și lasă și zâmbete, și plângeri. Peste hematii calde vin ploile de stele, Corăbii de lumină
IN PALME-MI CREȘTE LUNA de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341053_a_342382]
-
de aștri. Cad umbrele din iris și în privire-adâncă Pulsează prospețimea ca-n apele din stâncă. Prin gânduri trece noaptea, senină-ntotdeauna, Râd novele prin vene și-n palme-mi crește luna. Referință Bibliografică: IN PALME-MI CREȘTE LUNA / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Georgeta Muscă Oană : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IN PALME-MI CREȘTE LUNA de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341053_a_342382]
-
senină-ntotdeauna, Râd novele prin vene și-n palme-mi crește luna. Referință Bibliografică: IN PALME-MI CREȘTE LUNA / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Georgeta Muscă Oană : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Georgeta Muscă Oană Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin
IN PALME-MI CREȘTE LUNA de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341053_a_342382]
-
ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Georgeta Muscă Oană : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Georgeta Muscă Oană Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această
IN PALME-MI CREȘTE LUNA de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341053_a_342382]
-
Autorului Cherubinul de tablă Încerc să te sun dar telefonul tău e închis Nu înțeleg de ce chiuveta e plină ochi cu vase murdare În camera mea himere dansează tango pe tavan ai uitat în cuptor un dovleac copt de pe masă muștele decolează mi-e foame și nimic nu pare comestibil copiii au crescut și au zburat din cuib urmele de gloanțe din perete le-am astupat cu pâine la ferestre am pus gratii ca să nu sărim în gol sau goi de
CHERUBINUL DE TABLĂ de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342046_a_343375]
-
eu, poate cel mai misterios lucrul ce se petrecea în sală, pana în acel moment. La afirmația mea despre “praful și pulberea de Lună”, toate doamnele de la Congres au tăcut suspect și o clipă nu s-a mai auzit decât muscă și o vibrație specială de unde oscilante de nedescris în cuvinte. Apoi una dintre ele - se pare că o chema Donna Clara (nu Clara, să nu se facă confuzie, Clara era doar clona ei și mâna dreaptă a Minunatei doamne a
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
de toate zilele ... Iată deci, imagini în premieră, cu acest zoo-cetățean ce a luat hotărârea, cu mult timp în urmă ... cam de prin anii când jungla era junglă nu prăpăditul ăsta de tufăriș, plin de gunoaie, cu tigrii maidanezi și muște împăiate, hotărârea de a se rupe de civilizație și de a trăi într-un ecosistem natural supraviețuind prin ceea ce-i dă pădurea. Ultimul individ sălbatic nu mai știe ce-i ăla televizor, telefon, pix cu leduri,fermoar cu scârț și
MAI RĂU CA-N JUNGLĂ de LICĂ BARBU în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342127_a_343456]