1,303 matches
-
să semnalizeze : telespectatorul trebuie să recunoască domvirgilismul în această particularizare mass-mediată, el trebuie, cu alte cuvinte, să fie virgilent. Chipul lui dom Virgil se mutrifică astfel, încetul cu încetul, devenind sinonim cu ideea însăși de domvirgilism ; iluzie a perfectei izomorfii, Mutra respectivă va fi încărcată cu o greutate în plus o apoziție vestimentară. Această apoziție este iarăși opozitivă : față de ipostaza clasică a gangsterului pălărie trasă pe ochi, privire dură, țigară în colțul gurii , ni se propune o formă profund demistificatoare basc
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ține de domeniul lactatelor ; aici, dimpotrivă, laptele este în mâinile lui dom Virgil un element în egală măsură invariant și schizoid ; el îl semnifică, la fiecare cadru, pe împărat, dar numai pentru a i se opune stupefiant și soporific. Căci Mutra lui dom Virgil, neputând fi, în mod logic, reprezentativă ea nu poate reprezenta o abstracție înlocuind-o printr-un poncif , va fi, în consecință, intertextuală ; va fi polemică ; se va opune atât ideii de domvirgilism (materializată în domvirgilismul vizibil, actant
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o abstracție înlocuind-o printr-un poncif , va fi, în consecință, intertextuală ; va fi polemică ; se va opune atât ideii de domvirgilism (materializată în domvirgilismul vizibil, actant), cât și complicelui său latent (domvirgilismul imprevizibil, șiret, fără chip). Oricum ar fi, Mutra va afirma persoana, iar persoana va afirma Mutra, într-un amalgam caracterologic gen turcul și pistolul. Persoana fiind prin excelență imperială, Mutra lui dom Virgil va avea, în contextul filmului, valoarea unei mărci poștale. Concluzia este iarăși polemică : în loc de împăratul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fi, în consecință, intertextuală ; va fi polemică ; se va opune atât ideii de domvirgilism (materializată în domvirgilismul vizibil, actant), cât și complicelui său latent (domvirgilismul imprevizibil, șiret, fără chip). Oricum ar fi, Mutra va afirma persoana, iar persoana va afirma Mutra, într-un amalgam caracterologic gen turcul și pistolul. Persoana fiind prin excelență imperială, Mutra lui dom Virgil va avea, în contextul filmului, valoarea unei mărci poștale. Concluzia este iarăși polemică : în loc de împăratul e gol ! , trebuie să strigăm : Dom Virgil e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
materializată în domvirgilismul vizibil, actant), cât și complicelui său latent (domvirgilismul imprevizibil, șiret, fără chip). Oricum ar fi, Mutra va afirma persoana, iar persoana va afirma Mutra, într-un amalgam caracterologic gen turcul și pistolul. Persoana fiind prin excelență imperială, Mutra lui dom Virgil va avea, în contextul filmului, valoarea unei mărci poștale. Concluzia este iarăși polemică : în loc de împăratul e gol ! , trebuie să strigăm : Dom Virgil e iconic ! . Atitudini și clasamente 10 Demonul actualității față cu dictatura Văzând astăzi, la atâția
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai are sub papuc... Fii și tu mai bărbat... etc...). Alex. Leo Șerban : Cred că ai dreptate. Există în film o scenă de un haz uriaș, cea a predării genții, în București, pe str. Agricultori... Totul e perfect acolo tempoul, mutrele... , dar faza cu mobilul, pe care mafiotul i-l ține la ureche puștiului jucat de Alex. Papadopol, e genială : e ca și cum l-ar considera o femelă care n-a mai văzut în viața ei un mobil și nu știe cum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fie dacă Mircea Daneliuc ar fi avut cunoștință mai din timp de aceasta Matusalem revoluționează, ca o parafrază la articolul foarte controversat (și amendat !) al lui Mircea Mihăieș Matusalem votează. Titlul Sistemul nervos mută accentul de pe figura bunicii contestatare pe mutra convalescentă a unei națiuni ; dar este o simplă metonimie : tragicomedia turbată a lui Daneliuc este de fapt despre o mamaie confuză, scăpată de sub control, care iubește nebunește televizorul și vede comploturi peste tot. O paranoie ambulantă, cu basma. N-am
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
place să fiu rezerva nimănui... Bine, Dinule, la atît se reduce dragostea pentru tine?! mă mir eu dezgustat. La "atît" se reduce în capul... altora, surîde el. Adică în capul nostru! pufnește provocator Vlad. Măi Dinule, eu tot îți boțesc mutra într-o zi! Dinu se uită calm la Vlad, îl măsoară cu privirea și strînge din umeri un fel de "fă cum vrei". Vlad ar vrea să mai spună ceva, dar se aude brusc apelul strident și des al telefonului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Soreanu - tot, adăogând și multe salutări pentru ea, ceea ce a tușat-o mult. A spus că așteaptă cu nerăbdare tot ce le vei trimete. Cum îți scriam, au venit de la administrația blocului să plătesc pentru combustibil cinci mii lei: vezi mutra mea! Am fixat ziua de 25 octombrie. Cred că va trebui să fac un împrumut la Casa Corpului Didactic. Scrisoarea aceasta a doua e complet imbecilă. Mi-e frig și mâinile sunt înghețate. Țevile caloriferului sunt încă înghețate și nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fapt un antistereotip (toate evreicele sunt urâte). H. Stahl Îi receptează pe locuitorii cartierului evreiesc al Bucureștiului cu o antipatie fățișă : „La ferestre sau În fața caselor, [...] stau evreicele gătite, cele tinere dezghețate, cochete, enervante ; cele bătrâne diforme de grăsime, cu mutre leneșe, obosite”. Eleganța lor este percepută ca un lux ostentativ : „Nu sunt neveste cu haine mai scumpe pe ele, cu mai multe inele la toate degetele, cu blănuri mai scumpe de astrahan veritabil iarna, decât evreicele. Te miri de unde scoate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Învoit, că n-avea cum face altfel și asta a fost portița mea de scăpare din fața ăstui mare ticălos. Nota bene, de atunci și până am plecat eu prin transfer la altă Întreprindere (mai 1990) nu i-am mai văzut mutra de viezure și tare m-am bucurat...! M-am bucurat și că le dădusem o pauză de clefăit rahat conspiratorilor: „Dumitrache”, „Balint”, „Ghiorghiu”, „Cristian” și „Pitiș”, frumos Înșiruți În motivația trimisă de Ionescu șefilor relativ la necesitatea obținerii CO ORICE PREȚ
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
urâtă și friguroasă, de sfârșit de iarnă, am stat câteva ceasuri la coadă cu colegii de la "postuniversitar", fiind convocați pentru a ne lua "rămas bun" de la marele conducător. Momentul respectiv nu-mi revine în memorie nici prin răposatul, nici prin mutrele "de doliu de protocol" ale tovarășilor din preajma catafalcului, ci prin faptul că pe lângă noi a trecut la un moment dat "în viteză", depășind coloana, o pereche ciudată o lungancă tânără și frumoasă la braț cu un Statu-Palmă Barbă Cot, bătrân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la Maraton, deșca a bătut reglementar călcâile în fața gradului și a menționat câteva nume de "elevi" chemați de urgență la tov. colonel, comandantul regimentului. Printre aceștia figuram și eu, bucuros că cel puțin în dimineața aceea aveam să scap de mutra nesuferită a comandantului de companie. În biroul comandantului suprem ne adunasem vreo 25 de "chemați" și am fost informați că au venit de la București doi tovarăși care doresc să discute cu noi. Eram curios să aflu cam ce dorea capitala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pușcărie de partizanii lui Khomeiny. așteptam într-o seară la Otopeni cursa TAROM de la Amsterdam cu care urma să sosească un ziarist olandez, de la o publicație importantă, oaspete al MAE. Aterizează avionul, îmi reperez "omul", un tip oareșicare, cu o mutră cam ciudată. Apar bagajele și "Olandezul zburător" mă anunță că al său nu-l găsește. Pleacă toți pasagerii, rămân câteva valize, nimic. Anunț personalul, specificând că e un oaspete al MAE, caută funcționarii, nimic! Se dă un telefon la reprezentanța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
orice eventualitate, să se pregătească pentru spargerea unei broaște de ușă și deschiderea, cum s-o putea, cu chei, răngi sau aparat de sudură, a fișetului și seifului. N-a fost nevoie, întrucât a fost adus împricinatul, care cu o mutră tâmpă mi-a spus că uitase de întâlnirea de la ora 8,00 cu subsemnatul. Ce-i drept, dosarele erau încopciate, legate și sigilate, așa că pornirea mea de a-l strânge totuși puțin de gât nu și-a urmat cursul. Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noi? "Aiasta-i pohta ce-am pohtit!" Chiar mi-a trăsnit un gând, spune surâzând. Îi trimitem Slăvitului Padișah, cu umilința cuvenită -, îi trimitem în dar un steag verde al Profetului, însoțit de o jalbă... și râde, gândindu-se la mutra Padișahului. Tăutule! Peana și calamara! În timp ce-și adună gândurile plimbându-se încoace și încolo, Tăutu își scoate de grabă calamara de la brâu, peana de gâscă de după ureche, pergamentul de la subsioară, și așteaptă cuvântul Domnului. Scrie! poruncește și începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu mă enervez! Apoi, a început să mă găsească simpatic și vroia să-mi ofere o bere. Am acceptat și am băut o bere, două, trei, patru, cinci beri. La sfârșit, patronul cafenelei a venit la masa mea; avea o mutră simpatică și mi-a promis că mă va avertiza când va vedea mașina lui Boon. Timpul trecea, și Boon nu venea. Deodată, patronul s-a ridicat strigând: Voilà Boon! Bine, i-am spus, mă voi duce. Patronul se grăbește încă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
adevărate averi, douăzeci de hârtii a câte douăzeci de lei, de însuși Conu Anghel Mihăilescu, șeful partidului liberal. I-a plăcut afișul antialcoolic făcut de mine și pus pe peretele primăriei. Reprezenta o pereche de bețivi cu niște poziții și mutre atât de stâlcite sub rachiu că-ți venea să nu te mai atingi nici de umbra paharului. “Să nu se lege nimeni de tânărul ăsta muncitor și doritor de carte. Jur pe Fernanda ( era soția sa, o franțuzoaică ajunsă prin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pușcărie de partizanii lui Khomeiny.) Așteptam într-o seară, la Otopeni, cursa TAROM de la Amsterdam cu care urma să sosească un ziarist olandez, de la o publicație importantă, oaspete al MAE. Aterizează avionul, îmi reperez "omul", un tip oareșicare, cu o mutră cam ciudată. Apar bagajele și "Olandezul zburător" mă anunță că pe al său nu-l găsește. Pleacă toți pasagerii, rămân câteva valize, nimic. Anunț personalul, specificând că e un oaspete al MAE, caută funcționarii, nimic! Se dă un telefon la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
alți oameni, alte poveți, alte amintiri, alte închipuiri... cine mai citește o scrisoare căzută din cer pe aripile unei frunze verzi, aurii, galbene, cu infinite nuanțe intermediare? Ce întâmplare! Când am ajuns acasă, după-amiază târziu, mă aștepta răbdător, cu o mutră intrigată, domnul de dimineață, vecinul cu sacoșa de zarzavat. S-a uitat ciudat, bănuitor, în jur și mi-a spus cu o clandestină prudență, șoptit: Am mai găsit una... era sub mașină, se pierduse în timpul nopții". Și mi-a scos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
unul dintre primii elevi ai lui Vasile Pârvan), spunând că n-au lucrat nimic de ani de zile și adăugând că Andrieșescu vine adesea amețit (termenul era mai categoric...) chiar la Universitate. S-a spus chiar că amândoi ar avea „mutre tipice de francmasoni”, afirmație care a mai înveselit puțin atmosfera! Am intervenit în discuția devenită ca de obicei în asemenea împrejurări, foarte aprinsă, și am strigat aproape: „Câtă vreme eu voi avea cel mai mic rol în acest Minister, mă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
pseudoraționamente (știm că din fals decurge orice) apare numele nostru lățit într-un ziar, iar dacă suntem suficient de publici, ne apare și figura, eventual este căutată o ipostază în care ne-am strâmbat, încruntat, ca să ni se citească pe „mutră” că suntem dubioși. Nu pot să neg faptul că poza Gabrielei Adameșteanu, agățată de un raționament, cu nimic mai solid decât cel de sus, m-a făcut pentru o clipă să îmi văd propria figură în locul celei a Gabrielei. În
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
roz și ornată cu crengi de brad aduse Dumnezeu știe de unde, căci roată împrejur nu se vedeau decât dealuri pleșuve acoperite cu ciulini. Adusă într-un camion, brigada de agitație a unui regiment constituia punctul de atracție: un gradat pe mutra căruia înțepenise o expresie de „Ia priviți ce șmecher sunt !” debita snoave răsuflate. Prestația n-a fost pe placul asistenței formată din niște babe cu tulpane negre, ținând o palmă subsuoară și alta la gură. Deodată răsună un ordin sec
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Poate că mutarea capitalei de la Sarmisetuzo la Enisala pe la începutul secolului lV î.e.n. are ca motiv tocmai faptul că vechea cetate era prea aproape de mulțimile galilor iar geților a cam început să nu le mai placă chiar așa de mult mutrele acestora. După năvălirile din secolul lV î.e.n. geții au băgat la cap că Enisala din județul Tulcea era prea expusă jafurilor și focului prădătorilor de toate neamurile și din toate părțile. S-au chitit și isteți cum erau au găsit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
lui, dar nu acum... Al doilea a fost Mihai Vasile. Ăsta era tipic... Cu el puteai să faci caracterizarea unui securist propriu-zis. Și dacă Îl vedeai pe stradă prin anii ăia știai că ăsta trebuie să fie securist. Avea o mutră specifică de mârlan bine plătit. Vorbea urât, te Înjura de nimica toată, te pălmuia. Începea, În primul rând, că, după ce spunea bună dimineața, că te găsea acolo, Îți trăgea câteva palme așa, că te cunoaște... Și după aia zicea: „Ca să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]