2,938 matches
-
cum era într-un buzunar de provincie transilvană”. Într-un asemenea context, datorită susținerii pe care i-o oferea și Elena, se fortifică în ființa lui convingerea că scriind, merită să ducă o luptă pentru un ideal, iar feminitatea este muza care întreține flacăra creației hrănită din pasiunea cea mare, iubirea din urmă: „M-am oprit lângă tine/ descoperind că părul tău e o flacără// pe care vântul n-o stinge/ Și lângă minunea cea mai simplă/ am stat cum se
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
slavă și albine”. Sub vraja feminității fascinante femeia prelungește tinerețea, amână „marea trecere” în ritmurile bătăilor inimii” (“Andante”), poetul antrenând-o în jocul spiritual al sublimării trăirilor în cuvântul mântuirilor („Poezia”). Pasiunea cu care respirau împreună farmecul versurilor, poetul și muza atrage femeia în focul mare al pierderii de sine din „Cântecul focului” ( „Luntrea lui Caron”, p. 505). Această unică bucurie de-a avea alături femeia adorată compensează suferința și umilința la care a fost supus poetul, ajutându-l să o
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
în lecție spirituală pentru ceea ce va fi cartea autobiografică: „Robie cerească, Robie pământească”, o simbolică înălțare prin creație. Adevărat recitativ oferit de scriitoarea universitară Anca Sîrghie din misterul vieții și al creației blagiene prea puțin cunoscute, cartea dedicată ultimei lui muze s-a construit cu o asiduă muncă focalizată spre aprofundarea poeziei lui, a momentelor de grație ale inspirației, ale tainei veșnicului feminin ce i-a împlinit ființa creatoare. Pasiunea și convingerea cu care Anca Sîrghie se dăruiește demersului științific astfel
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
valoare spirituală. Gestul domniei sale are menirea de a prinde în cuvânt sacralitatea mâinii întinse a unei vestale, cum trebuie înțeleasă Elena Daniello, spre salvarea flăcării poeziei românești și universale. Ascultând mărturisirea autoarei, am înțeles că “Lucian Blaga și ultima lui muză” a avut între cărțile, deloc puține, ale Ancăi Sîrghie o geneză neobișnuită, documentarea ei luând pentru început chipul unui film cu înregistrarea dialogului purtat la Cluj-Napoca în 1997 cu distinsa ei prietenă, ca doar mai târziu pelicula să se metamorfozeze
„Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil, de ANTONIA BODEA () [Corola-blog/BlogPost/339301_a_340630]
-
întrucâtva, cu poetul Boris Pasternak, având în vedere că personajul central al cărții este o autoproiecție a acestuia; în realitate, însă, experiența trăită de scriitor este mult mai dramatică decât cea a personajului literar. Atât poetul, cât și ultima sa Muză au avut un parcurs personal sinuos, iar întâlnirea lor, pe lângă inspirație și clipele de comuniune, a însemnat pentru ea 12 ani de închisoare, în afară de transpunerea într-un personaj nemuritor, iar pentru el - sfâșiere sufletească și culpa eternă de soț infidel
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
fi mentor și partener de viață. De-a lungul carierei sale hollywoodiene, care a continuat până la sfârșitul anilor 1950, Marlene Dietrich a jucat alături de parteneri nu mai puțin celebri - John Wayne, Gary Cooper, Cary Grant, James Stewart - și a fost muză unora dintre cei mai mari regizori ai secolului XX: Ernst Lubitsch, Rene Clair, Billy Wilder sau Alfred Hitchcock. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost unul dintre cei mai activi susținători ai trupelor americane; concertele ei ridicau moralul
În această vară, Marlene Dietrich este la TVR 2-în fiecare miercuri, de la 20.10, la Telecinemateca () [Corola-blog/BlogPost/339411_a_340740]
-
volumul. O poezie ca senzație (a se vedea J.L.Borges), dar și ca trezire a unei conștiințe de sine într-o lume deseori percepută ca absurdă și sălbatică. Un debut promițător, în care citesc Petice de suflet (pag. 66): Iubește, muză, cu gust de migdale, / Licoarea ascunsă în petic de suflet, / Destramă tristețea-n tușe domoale / Și rana săpată adânc peste umblet, cu gândul la versurile Veronicăi Micle, alăturate marelui Eminescu, fără să știu prea bine din ce motiv. Dar simt
Emilia Dănescu: Zestrea toamnei () [Corola-blog/BlogPost/339622_a_340951]
-
lansarea volumul câștigător la concursului de debut „Adenium Start”, ediția 2015, Vrum-vrum, de Cristina Frîncu. Romanul o are în centrul său pe Clara B., care, din empatie pentru pălăriatul artist ratat Poeteski, pleacă spre Hollywood pentru a-i recupera acestuia Muza care îl părăsise. O călătorie donquijotescă spre nicăieri, condimentată cu tot ce a putut reține mai bun literatura absurdului de la Jarry și Harms încoace. La eveniment vor participa Cristina Frîncu și Alexandra-Georgiana Andrei. Lansarea va fi moderată de Gabriel Cheșcu
Programul complet al evenimentelor Adenium la Gaudeamus 2015 () [Corola-blog/BlogPost/339653_a_340982]
-
rușine, fară milă, Bătrani perverși de o copilă! La umbra ta au scris poeții Atâtea versuri minunate! Dar acuma dorm băieții Sub cruci de bârne aplecate. Se odihnea la tine, vântul Și păsări se-ntreceau cu cântul. Mai venea divina muză... Ce-i cu ea? O fi lehuză? Ori de noi acum se-amuză Cum tot dăm în van din buză? Vine toamna, iar, îndată, Frunza țării-i scuturată Și de toți, pe jos, călcată. Cât timp ai fost frumoasă fată
ŢARA MEA E CA O FRUNZĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340801_a_342130]
-
a făcut cu mâna într-o zi, eram pe balcon la datorie, stingea c-o mână clipele târzii, Doamna în alb cu pălărie. Doamna în alb cu pălărie îmi zâmbește ziua întreagă, n-am să spun că-mi e soție muză-mi este de-o viață întreagă, Doamna mea cu pălărie! Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Doamna în alb / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 581, Anul II, 03 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin
DOAMNA ÎN ALB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340889_a_342218]
-
ține la piept. restul devine fundal vesel, pentru comentariile reporterilor de ocazie. adunați în curtea muzeului, dărâmă argumentele aruncând lumânări aprinse în ziduri. azi, muzeul trăirilor de ceară e închis. se așteaptă obiecte noi. și drumul e închis... Notă: muz - muză ; eu-eu Referință Bibliografică: muz-eu / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 584, Anul II, 06 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
MUZ-EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340876_a_342205]
-
dependenți de mine, în speță soția, copii și părinții care nu se mai pot singuri întreține. Am totodată timp să mă cultiv. Să admir frumosul din natură sau operele omenești, să citesc o carte, să vizitez un concert sau un muzei, să călătoresc în lumea largă. Da! Asta-i viața! Munca de întreținere a întregii familii pentru întreaga familie, iar între picățele cultivarea spiritului prin lectura, teatre, concerte, socializarea în special cu afinii și prietenii și câte un chefuleț la sărbători
EU, OMUL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340911_a_342240]
-
simțit într-un anumit moment. Ceea ce scriu nu știu dacă e considerată „poezie’’, dar cu certitudine e poezia sufletului meu. http://bya-visimplinit.blogspot.ro/ Nimeni nu poate câștiga ceva, dacă, în secret, crede că nu poate.’’ - Nelson Mandela -Pe lângă muza numărul unu - DIVINITATEA- cam ce anume ar mai reprezenta pentru dvs. un criteriu de inspirație, care ar fi demn de a fi menționat mai pe larg și/sau povestit (ori dacă și bărbatul pentru o femeie în genere reprezintă o
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
numărul unu - DIVINITATEA- cam ce anume ar mai reprezenta pentru dvs. un criteriu de inspirație, care ar fi demn de a fi menționat mai pe larg și/sau povestit (ori dacă și bărbatul pentru o femeie în genere reprezintă o muză)? Doamna Silvia Urlih: - În afară de divinitate, m-a inspirat IUBIREA. Iubirea de natură, de aproapele meu. Iubirea sinceră dintre un bărbat și o femeie, iubirea dintre un el și o ea imaginară, iubirea dintre un el și o ea care au
INVERVIU CU DOAMNA CE ÎŞI SFIDEAZĂ VÂRSTA, DOAMNA SILVIA URLIH de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341020_a_342349]
-
februarie 2013 Toate Articolele Autorului Ce roșu mă-ntomnezi printre-ntrebări de tine Tu, toamna mea cea nouă cu flori de chihlimbar Ești la răscruci de poduri, de ceasuri și destine Și nimeni despre pictori și barzi n-are habar... Ești muză fără nume, model inimitabil La care se închină atâția trubaduri; Un adevăr ce doare universal-valabil Că ești neprețuită și-atâtea inimi furi! Valsează-n ton cu tine atâtea constelații Cu galbene eșarfe pe brațe de furtuni, Se-nchină-adânc și luna, stârnind
CE ROŞU MĂ-NTOMNEZI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341271_a_342600]
-
Acasa > Strofe > Amintire > BRÂNCUȘIANĂ Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului poarta serii închise în lumină ochiul Măiestrului Orgoliu somnul trezi muzele adormite de-un descântec al danaiadei păsările din văzduh întoarseră acasă fiul risipitor vrăjitoarea binecuvântă ca-n fiecare noapte coloana sărutului adam șterse lacrimile prințesei îngenunchiată lângă cumințenia pământului care născu primul strigăt de la începutul lumii Ecorseu Pogany cuprinsese o
BRÂNCUŞIANĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341341_a_342670]
-
tu", "Lacrimi seci", "O inimă", "Numai tu" etc.).” Străină de lamentațiile stridente,Florentina Dinu cercetează lumea prin fereastra sufletului primăvăratic, plin de vigoare și neîmblânzit de timp. Dezlănțuindu-se în aventura sublimă a scrisului, poeta încearcă să intre în grațiile muzei, promițându-i poeme stilizate la care va lucra cu migală și dăruire. Înfășurându-se ca o liană pe axul vertical al spiritualității, aceasta adulmecă universul din jurul său, încercând să-i smulgă misterele și frumusețea infinită. Mi-ai adus Luna /și-
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
elementul de referință al discursului - Timpul ‒ căci toate datele planului natural cosmic și ale planului uman terestru stau sub semnul lui: clipa, secunda, ora, ziua, anotimpul, ceasul, azi, mâinele, veșnicia, eternitatea etc. Actul creației nu mai este rezultatul colaborării cu muza, de unde a plecat inițial Poezia, lirica trebuie să pornească din inimă, pentru că „numai cu inima poți vedea bine, lucrurile esențiale rămân ascunse...” (Antoine de SAINT-EXUPÉRY) Constanta operei lui Theodor Răpan este credința în puterea de materializare a cuvintelor, similară, de
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
soțului, poezie naivă și tandră. Și ea ar fi putut să scrie mai mult, dacă Pușkin nu s-ar fi împotrivit: Am obosit de poeziile mele!” Pentru Pușkin, pe lângă frumusețe fizică, mai era ideal, ființă apropiată spiritului, devenindu-i și muză. În același timp, nu chiar chip de icoană și în acest sens, era cochetă, în viziunea unor poete (Ahmatova, Țvetaeva) o ,,păpușă”, ,,suflet gol” și ,,coautor” al dușmanilor soțului ei, prin superficialitatea ce stârnea gelozia lui Pușkin. Nu putem neglija
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
modele de sperietori, lucrări realizate de către elevii Liceului de Artă Brăila. Pânze care au fost motiv de reflexie pentru cei prezenți în perioada jurizării lucrărilor. Deasupra creștetelor aureolate de culori calde, inspirată din ținutul brăilean, respectiv Câmpia Bărăganului, au dansat muzele, inspirând toate lucrările participanților, însă, în mod deosebit pe cele ale câștigătorilor, care au fost: La secțiunea I, clasele I-II: Premiul I: Bercaru Rodica Mirela - clasa I - Școala Scorțaru Vechi și Bărăgan Anastasia - clasa I - Școala Gradiștea; Premiul II
CONCURSUL JUDEŢEAN CULORILE BĂRĂGANULUI , AJUNS LA EDIŢIA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342151_a_343480]
-
vreau să mă despart de musafirul meu nepoftit: moartea. (venise într-o zi prefăcută în iluzii la ușa mea pe care mi-o păzea cu strășnicie) îmi omorâse toate visele stăteam cu ochii ațintiți spre nicăieri și vedeam numai fum. muzele îmi dispăruseră speranța se tăiase ca o maioneză ah șireata mă atrăgea spre pierzanie. „ingrato te voi hrăni îți voi da apă te voi duce la distracții unde desfrâul și promiscuitatea sunt la ele acasă încât mă vei abandona fără
ELEGIE DESPRE MOARTE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342165_a_343494]
-
următorul meu text, nu vă pot arăta dar, a trebuit să execut numeroase tăieturi a unor cuvinte banale și fără zvâc. Mergeam bezmetic cu pixul pe hârtie și urmăream o muscă urmărită de un muscoi, doar-doar îmi vine musca ... ăăă ... muza la picioare. Asta s-a și întâmplat. A venit la picioare. Dar eu scriu cu mâna, așa că ... Neinspirat fiind, mi-am luat picioarele cu muză cu tot și le-am îndreptat spre un locaș unde colcăie milioane de surse de
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
pe hârtie și urmăream o muscă urmărită de un muscoi, doar-doar îmi vine musca ... ăăă ... muza la picioare. Asta s-a și întâmplat. A venit la picioare. Dar eu scriu cu mâna, așa că ... Neinspirat fiind, mi-am luat picioarele cu muză cu tot și le-am îndreptat spre un locaș unde colcăie milioane de surse de inspirație și mocnește ideea genială: o bibliotecă. La bibliotecă, înghesuială mare. Lumeee ... câtă vrei în paginele cărților. Doar eu eram real. Eu și țăcănitul unui
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
mănânce bezna din creier. Luminița risipea și decibelii țâfnoși a conflictului la care încă eram martor. Mai auzeam frânturi de glasuri certărețe, ca un ecou ce se pierdea prin văile și dealurile grafice ale frazelor împădurite cu semne de punctuație. Muza pe care o căutam de ceva vreme mă copleșea cu inspirația ei și mă îndemna să scriu ... să scriu ... să scriu ... Încăpățânarea mea genetică însă, aștepta ca o proastă scuzele confuziei de la început. Nu la picioare trebuia să vii, fato
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
căutam de ceva vreme mă copleșea cu inspirația ei și mă îndemna să scriu ... să scriu ... să scriu ... Încăpățânarea mea genetică însă, aștepta ca o proastă scuzele confuziei de la început. Nu la picioare trebuia să vii, fato! Răspunsul scuzabil al Muzei veni brusc, atent inspirat, printr-un picior bine plasat într-un loc al corpului meu pe care îl folosesc pentru ... Vă rog! Nu cereți detalii. Impulsul justificabil mă propulsă pe aripile unui Pegas aflat pe ruta obișnuită și oprit conform
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]