1,379 matches
-
fie lăsată acea bucată de pământ, „pentru că ea a fost a țării noastre, a Moldovei, ocină din vechime”, și să se întărească legăturile dintre cele două țări. Socotind că Ștefan „nu vrea să aibă respect față de ceea ce se cuvine”, regele nădăjduia că domnul avea să cedeze până la urmă, pentru a păstra prietenia cu regatul polon. Incursiunea, care ar fi trebuit să aibă loc în Moldova în 1504, a eșuat, deoarece mercenarii, nefiind plătiți, s-au răsculat. Boala și moartea marelui erou
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vrajbă între noi, pentru ca apropierea să nu mai fie cu putință nici chiar în sufletele noastre. Dar a venit ziua slobozeniei. Peste apa cea blăstămată a Prutului s-a durat punte. A sosit ceasul cel mare, întru care atâta am nădăjduit, să ne întindem mâinile și să ne îmbrățișăm. A sunat ceasul înfrățirei, în care frate pe frate se caută. A fost laolaltă odată țara lui Ștefan Voevod cel Mare și Sfânt - am luptat și am suferit împreună prin veacuri. A
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
fiu cititor acestei gazete. În vremurile de acuma, când Basarabia, ca o maică, naște o viață nouă, „Ardealul“ d-voastră ni-a fi nouă, la învățători, de mare folos și ajutor. Măcar că „Ardealul“ se tipărește anume pentru ardeleni, noi, basarabenii, nădăjduim că viața Basarabiei și mișcarea națională spre lumina moldovenilor n-a fi trecută cu vederea pe foile gazetei d-voastre. Eu gândesc că toți învățătorii moldoveni or fi numai cititori, dar mulți dintr-nșii ar dori să fie și corespondenții d-
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
să-ți dau dreptate, e vorba de un complex al nostru, pe care cum să-l numim, complexul de enclavă, de neadaptare, de incomunicabilitate, de izolare, sau, pur și simplu, complexul de inferioritate? Dacă e real pentru generațiile noastre, să nădăjduim că măcar noile generații de scriitori vor ști să iasă din el. Oricum, în ultima vreme, apare un alt fenomen, negativ, ca și complexul de izolare, și anume: lansarea unor scriitori de plastic, a unor scriitori perisabili, cumva de unică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
german pe Proust, un sud-american pe Kafka, fără impresia unei incomunicabilități cu motivație etnică, deși marilor culturi ale lumii li se pot atribui profiluri în linii generale distinctive: raționalismul francezilor, metafizica germanilor, misticismul slavilor, contemplativitatea orientalilor etc. Ce-am putea nădăjdui noi, românii? Să fim cunoscuți peste graniță nu neapărat printr-o prismă diferențială (cu toate că avem o sumă de tradiții de valabilitate internă, a căror cinstire se impune dincolo de sloganurile "globalizării"), ci prin ceea ce reprezintă, în cele mai bune creații indigene
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adevărat! Mergeți să vedeți! Autorul Din cauza păcatelor pe care le am, nu știu cât de bine voi fi În stare să redau această poveste atât de frumoasă, tristă și adevărată. Dar Milostivul Dumnezeu, pentru rugăciunile Maicii Domnului și ale tuturor Sfinților Îngeri, nădăjduiesc să mă ajute să pot reda așa cum a Început totul. Îmi cer iertare și Îngăduință de la toți care mă ascultă sau citesc aceste rânduri, cu multele greșeli de exprimare sau de stil. Studiile mele sunt patru clase primare și de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și afli Bunătatea lui Dumnezeu. Afli Mila și de tot ce ai nevoie găsești la Dumnezeu. Psalmii Proorocului David ni-L desco 127 peră nouă pe Dumnezeu, Îl fac cunoscut tuturor oamenilor, cât este El de bun. Ne determină să nădăjduim În El, că este Bun, ne iartă și ne primește, așa păcătoși cum suntem, numai să vrem. Mă uimește câtă bunătate are Dumnezeu pentru noi toți! Și câtă răbdare are, cu câtă dragoste și iubire ne roagă și ne așteaptă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și noi. Nu mai înșir toate primirile, dejunurile și manifestările de bucurie, căci se asemănau, precum și preocuparea noastră de a relua viața normală. Casa mamei se refăcea, dar avea nevoie de reparații așa de mari, încât abia în toamnă putea nădăjdui s-o locuiască. Trebuia deci aranjată întâi Florica, unde mama era nerăbdătoare să se vadă așezată. Pe urmă să-și facă o cură la Govora. De acolo, plănuiam cu domnul Maniu să se ducă cu auto-ul lui la Sibiu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
discuta, care va fi atmosfera etc. Un surogat de consultare democratică, o gesticulație bine văzută totuși, în acel moment, căci încă se trăia sub impresia actului de bravură din 21 august. Erau mulți cei care priveau cu speranțe la Ceaușescu, nădăjduind într-o liberalizare reală și de durată. În locurile de onoare din dreapta și din stânga lui Ceaușescu fuseseră plasați Zaharia Stancu și Geo Bogza, lideri necontestați ai scriitorimii, iar în imediata lor vecinătate Dumitru Popescu, noul secretar cu propaganda. Discuția, poate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fi extrem de grea. în schițele sale, Cehov urmărește să elibereze omul de constrângerile exterioare și să facă posibilă întâlnirea cu sine însuși. El încearcă să-i învețe pe oameni să treacă peste toate barierele, gratiile și lacătele cu care țarismul nădăjduia să zădărnicească drumul conștiințelor către ele însele. în opera lui Cehov fiecare dramă, fiecare farsă ridică un semn de întrebare asupra întregii existențe în societatea țaristă, dar, în cele din urmă, totul se reduce la o singură problemă: pentru ce
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
aviatoare. Sper că nu mi se va lua în nume de rău faptul că alături de piloții români am evocat și câțiva ași din aviația mondială, din aceeași perioadă ca și majoritatea zburătorilor evocați în prezentul volum: al Doilea Război Mondial. Nădăjduiesc că cei care îmi cunosc deja scrisul vor vedea că volumul de față a fost alcătuit și ordonat după o anumită logică, și că fiecare text se află exact acolo unde îi este locul. Lipsesc totuși, din această antologie publicistică
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
cinci file poartă diverse însemnări și modificări pe text, făcute de mâna Nadiei. Am păstrat ortografia pe care a folosit-o, cu "î" și "sînt". Păstrez o fotocopie de pe această dactilogramă în arhiva mea personală. Redau mai jos aceste amintiri, nădăjduind că, incluzând-le în prezentul volum, aduc un omagiu Nadiei Russo-Bossie și contribui la păstrarea memoriei sale printre iubitorii istoriei militare românești. I. "Numele meu este Nadia Russo, actualmente Nadia Bossie. Adresa: strada Tineretului nr. 6, bloc 11, sc. A
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
că se înzdrăvenește. Peste un an, s-a dus la medic să-și facă un consult, să vadă ce și cum. În inimă îi pâlpâia o fărâmă de nădejde, dar nu avea curaj să-și mărturisească nici sieși ce anume nădăjduia. Întâlnirea cu doctorii i-a confirmat peste așteptări speranța sa: oricât l-au cercetat și l-au supus la probe, și l-au întors pe toate părțile, medicii (nu unul, ci trei, ditamai profesori) n-au mai dat de nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Ioan Alexa, vizită cu mișcătoare momente de trăire națională. La 29 august, preotul de la biserica Sf. Spiridon, aflată în incinta spitalului, a spovedit-o și a împărtășit-o pe măicuța Natalia. îndeplinindu-ise voința, și fiind cu sufletul împăcat, măicuța a nădăjduit din nou să-și vadă fiul. La sfânta slujbă făcută pentru ea, am luat parte și noi, Iurie Ilașcu și Constantin Chirilă. Mergeam de două, uneori de trei ori pe zi la spital, la măicuța Natalia. La 31august, pe la orele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
texte, mulțumindu-le și confraților care se ocupă de editarea lucrării de față, vă ofer spre amintirea confraților noștri o carte eveniment în anul acesta jubiliar al Provinciei (120 de ani de la înființarea canonică și 25 de ani de la reorganizare). Nădăjduiesc și sunt convins că frații ce dorm deja în pacea Domnului ne sunt mai aproape acum decât înainte, căci ne-au iubit și ne iubesc, și-au dat viața întru credință și speranță, iar dragostea lor a fost mai puternică
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vrednice de dorit. Luminata zi a Învierii, sărbătoare a sărbătorilor, să-ți aducă mulțumiri sufletești și împlinirea tuturor bunelor dorințe de care ești animat. Aceasta mi-i ruga și aceasta mi-i dorința. Din suflet îți doresc „Cristos a înviat!” Nădăjduiesc că ai auzit de moartea Preasfințitului Pleșca; Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze în locul acela unde nu-i nici durere, nici întristare, nici suspinare, ci viață fără de sfârșit. Amin. A avut o înmormântare frumoasă la Iași mai întâi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-o. Au fost peste 150 de preoți, lume multă din toate părțile. Cutremurul s-a simțit și pe la noi. Am scăpat cu bine, n-au fost nici victime omenești, nici pagube. Ce s-a întâmplat la București și în jur, nădăjduiesc că ai aflat din ziare. Cea mai mare parte din pagube au fost reparate și restul o să se mai repare pe parcurs. Lumea a intrat în normal, timpul e frumos, câmpul și pădurea a înverzit, păsările și-au început ciripitul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nici un dușman, nici o grijă, nici o supărare nu sunt în măsură să adu mbrească această frunte ce face atâta onoare preafericitei cetăți a Florenței. Sper, de asemenea, că Augusta Voastră Mamă și întreaga Voastră casă sunt în pace. și tot așa, nădăjduiesc că Dragostea și Buna înțelegere domnesc în Spanii și că nu e loc nici pentru mauri, nici pentru simță minte de ură ori de pizmă tulburătoare în dulcile inimi ale incomparabilelor noastre iberiene... În sfârșit, Prieten înțelept, dacă întâmplător veți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trăiam. Aici, sub acoperișul de paie zbârlite și smulse cu brutalitate de puterea crivățului, ne duceam traiul șase copii și mama lor. De aici mergeam la școală și la muncă; aici ne întorceam după obligațiile zilnice; aici visam, speram, și nădăjduiam că tatăl nostru va veni de la închisoare, că nu vom mai fi etichetați disprețuitor și jignitor drept "copiii vădanei", statut social deplorabil care ne arunca din start în afara societății onorabile. Da. Aceasta era căsuța în care locuiam, care ne ocrotea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
regească". Am luat ambalajul și l-am pus în locul de unde-l luasem. Pauza se terminase și colegii intrau gălăgioși în clasă, fiecare la locul lui. Aveam o oră de biologie cu doamna dirigintă Jichici. Stăteam cu inima cât un purice, nădăjduind că fapta nu va fi dată în vileag. Tremuram. Mă luase transpirația. Doamna profesoară tocmai făcea prezența. Deodată a picat trăsnetul: Doamna dirigintă, Aciocîrlănoaiei mi-a mâncat mălaiul! Am rămas paralizat. M-am înroșit instantaneu ca macii neprihăniți ai câmpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de încă o zi de viață, iar când cineva spunea: „Voi face cutare lucru peste opt zile sau peste cincisprezece”, Părintele, cu uimire parcă, nu ezita să spună: „Cum? Gândiți că veți trăi atâta?”. Totuși, de această dată, spuse că nădăjduia să mai trăiască trei sau patru luni, ca să termine de istorisit. A doua zi l-am întrebat când ar vrea să începem. El mi-a răspuns să îi reamintesc șlucrul acestaț în fiecare zi - nu mai știu câte zile am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și nu și-a arătat altfel durerea decât strângându-și tare pumnii. 3. Totuși se simțea din ce în ce mai rău, nu mai putea mânca și apăruseră deja alte semne care, de obicei, prevestesc moartea. În preajma sărbătorii Sfântului Ioan, deoarece doctorii nu mai nădăjduiau în însănătoșire, l-au sfătuit să se spovedească. A primit ultimele taine în ajunul sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Doctorii spuneau că, dacă nu se va arăta vreo îmbunătățire până la miezul nopții, putea fi considerat mort. Bolnavul avusese dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
duhovnicesc. Dorea să rămână pe lângă el pentru a învăța și pentru a se putea consacra cu mai multă ușurință celor duhovnicești și binelui sufletelor. De aceea răspunse că le primea darul dacă nu va găsi în Manresa înlesnirile la care nădăjduia. Dar când se duse acolo, află că acel călugăr murise deja. Reveni așadar în Barcelona și începu să învețe cu multă sârguință. Totuși ceva îl împiedica: atunci când voia să învețe pe de rost, după cum este de trebuință când se începe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fără a simți limpede sau a vedea Persoane deslușit, așa cum se întâmpla alteori. Toate acestea mă întăreau, fără a mai avea dorința de a mai spune și alte liturghii pentru a mă împăca, ci voiam să le duc la capăt, nădăjduind să mă bucur în Maiestatea Sa dumnezeiască. A PREASFINTEI TREIMI 33. Miercuri ș5 martieț - De la începutul și până la sfârșitul rugăciunii obișnuite, mult har ajutător, fără a mă căzni să-l caut, și cu multă evlavie luminoasă, foarte limpede și însoțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de la Monica Lovinescu se găseau deja la dosar, fotocopiate și traduse pe bâjbâite, cu numeroase aberații. Scrisorile originale ale Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu către fiica ei au fost păstrate cu sfințenie de aceasta din urmă, la Paris. După cum a mărturisit ea, „deși nădăjduiam că îi vor da drumul, cărțile noastre poștale exprimau atât de frenetic spaima de a nu ne mai vedea niciodată, încât nici azi, când au trecut 40 de ani, n-am curajul să le recitesc“ (La apa Vavilonului, p. 264
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]