1,401 matches
-
cosoare. Pe de altă parte, eram aproape sigur că afacerea pe care o cocea Harry era pe bune. Bătrânul pungaș punea ceva la cale și muream de curiozitate să aflu ce. Chiar dacă nu voia să vorbească de față cu Tom, nădăjduiam că pentru mine va face o excepție. Ocazia mi s-a ivit imediat după ce am comandat desertul, când Tom s-a scuzat și a trecut în compartimentul alăturat al barului ca să fumeze o țigară (cea mai recentă tactică adoptată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ș.a.m.d. Mai departe, nu mai cunosc ce s-a ales de viața lor. Ultima secvență descrisă mai sus părea, totuși, foarte promițătoare pentru ambii, nu-i așa? Ei bine, tocmai de aceea, eu cred și - de ce nu? - chiar nădăjduiesc că cei doi au trăit fericiți împreună, în deplină armonie sufletească și trupească, până la capăt. Și totuși, acea experiență dăunătoare fericirii din trecutul lor sunt aproape pe deplin convins că niciodată nu li s-a șters vreun pic din amintire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lui și nicidecum nu-l cruța. Acum, el avea de-a face cu primul mare impas din viața sa, din care nu se pricepea nici cât negrul de sub unghie cum să iasă. Avea o stare de spirit jalnică, nu mai nădăjduia în nimic bun acum și se simțea aproape ca și compromis. „Și, dacă cumva, în loc de salvarea definitivă, va veni catastrofa definitivă pentru mine?”, tot rostea dânsul în gând. Pe scurt, se găsea într-o stare sufletească complicată. Până și de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-și mîna și să mă prăpădească! 10. Îmi va rămîne măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu care mă copleșește: că niciodată n-am călcat poruncile Celui Sfînt. 11. La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aștept, cînd sfîrșitul se știe? 12. Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă? 13. Nu sunt eu lipsit de ajutor și n-a fugit mîntuirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
sunt întărituri de lut. 13. Tăceți, lăsați-mă, vreau să vorbesc. Întîmplă-mi-se ce mi s-ar întîmpla. 14. Îmi voi lua carnea în dinți și îmi voi pune viața în joc. 15. Da, mă va ucide: n-am nimic de nădăjduit, dar îmi voi apăra purtarea în fața Lui. 16. Chiar și lucrul acesta poate sluji la scăparea mea, căci un nelegiuit nu îndrăznește să vină înaintea Lui. 17. Ascultați, ascultați cuvintele mele, luați aminte la cele ce voi spune. 18. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
dreptate și abia acum am înțeles că moștenirea nu se lasă oricui, ci urmașilor tăi. ― Și, ca să ai urmași, mai întâi trebuie să ai cu cine te însoți. ― Sper ca Dumnezeu să aibă grijă și de sufletul meu. ― Și eu nădăjduiesc să vie această împlinire, fiindcă o meriți, fiule... După o pauză destul de lungă, am auzit din nou glasul bătrânului: ― Nu ți se pare că e destul de târziu? Hai să pornim către chiliile noastre, unde crivatul așteaptă să ne primească trupurile
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
femeie, să intre pe urmele ei din magazin În magazin sau s-o aștepte la un colț de stradă, numai pentru că i se păruse că seamănă Întrucîtva cu femeia pe care o iubește, de parcă ar fi pierdut-o și Încă nădăjduia s-o găsească Într-o zi În mulțime. — Ați venit În legătură cu un cozonac? Întrebă fata. Rowe o privi cu luare aminte; asemănările erau prea mici În comparație cu marea deosebire ce le despărțea: fata era vie, iar cealaltă moartă. — Aseară am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pomenit la sanatoriul acela fără să-mi amintesc de nimic - În afară de cîteva frînturi din copilărie. Mi s-a spus că mă cheamă Richard Digby. La Început nu mi-am recunoscut nici măcar chipul din fotografie. Știți, din pricina bărbii acesteia... — Acum, Însă, nădăjduiesc că ți-ai recăpătat memoria! Îl Întrerupse omulețul, cu o undă de ironie În glas. — Îmi amintesc cîte ceva, dar nu prea mult. — Comodă memorie! — Încerc să-mi amintesc, ca să vă spun tot ce știu, replică Rowe indignat. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putut crede În timp de pace. Dacă fotografiile acelea ar trece granița, spuse domnul Prentice, am avea o mulțime de sinucideri... Cel puțin așa s-a Întîmplat În Franța. — De unde știți că n-au trecut granița? Întrebă Rowe. — Nu știu. Nădăjduim numai. Dar o să aflăm curînd care-i situația... Fiți atenți cînd intru. Lăsați-mă cinci minute cu croitorul În camera de probă, după care dumneata, Rowe, intră și Întreabă de mine. Vreau neapărat să-l supraveghezi pe omul nostru În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici un rost să plîngi toată viața după cineva. E morbid. — Da, da... La revedere. 2 Apartamentul se afla la etajul al treilea. Rowe ar fi vrut ca scările să nu se mai sfîrșească niciodată - iar cînd apăsă pe butonul soneriei, nădăjdui că nu va veni nimeni să-i deschidă. lîngă ușă, pe palierul Întunecos, zări o sticlă de lapte goală, În care era vîrÎt un bilet. Îl scoase și citi: „Pentru mîine doar o jumătate de litru, te rog“. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
te Întorci după numai cîteva ceasuri, și totul ți se pare schimbat, Încît te simți străin În propria-ți casă. Rowe știa, firește, că imobilul spre care se Îndrepta nu era casa lui. Casa lui se afla pe Guilford Street. Nădăjduise că Anna Îi va reda liniștea, dar urcînd pentru a doua oară scările casei, Își dădu seama că În viața lor nu mai putea fi liniște. Între Paddington și Battersea e un drum destul de lung ca să poți reflecta. Rowe luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
viața, și din care făceau parte toți oamenii care iubesc! Cel care iubește se teme. Printre florile și revistele ilustrate din salonul sanatoriului, Digby, Îmbătat de speranță, uitase acest adevăr. ... Ușa apartamentului era deschisă, așa cum o lăsase. O clipă, Rowe nădăjdui că Anna fugise În timpul alarmei și că n-o va mai revedea niciodată. CÎnd iubești o femeie, nu-i poți dori să fie legată toată viața de un ucigaș. Anna, Însă, era acolo - nu chiar În locul unde-o lăsase, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Andreea acasă. Acolo unde o convertise, o convinsese să ni se alăture În Celebrul animal. CAPITOLUL II. ÎN CARE SÎNT PREZENTAȚI ȘI CEILALȚI MEMBRI AI CELEBRULUI ANIMAL Celebrul animal: cititorule, ai dat deja de vreo trei-patru ori poate cuvintele astea. Nădăjduiesc că Încă ești curios, interesat de amănunte. Dar nu știu cum să fac să mă ridic la Înălțimea interesului tău. Celebrul animal, Celebrul animal, Celebrul animal. Oricum l-aș rosti, cu sfială, cu tandrețe, cu pasiune nevrotică, numele ăsta și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce-a vrut. Eu, de pildă, n-am vrut să cred că scrisul emasculează, aveam și așa destule griji În privința masculinității mele puțin performante În ultima vreme. Venisem În Celebrul animal cu mari speranțe de alinare. Inconștiente poate, dar mari. Nădăjduiam că, scriind, angajându-mă În mișcarea asta provocatoare, ceva-ceva se va clinti acolo unde se blocase. Nu credeam că voi scrie cine știe ce, dar mă voiam alături de oamenii ăștia pe care-i credeam mult mai vii decât mine, mai puși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Înfățișează lumii și nu-i interesează, nici nu-i impresionează ceea ce văd În această lume. Dimpotrivă, trăiesc laolaltă Într-o lume de anomalii, ce le par a fi fost În mod inevitabil făurite de natură. Și ei iubesc, urăsc, născocesc, nădăjduiesc, urzesc comploturi și trădări, sînt fericiți, nenorociți și ambițioși, la fel ca ceilalți oameni: Uriașul de trei metri și piticul de un metru sînt prieteni apropiați. Se așază zilnic la masă de trei ori și mănîncă Într-o atmosferă interesantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mă gîndeam s-o Întorc cumva - „și nouă o să ne fie dor de dumneata, și mie, și domnului Grant... amîndoi o să-ți ducem dorul. Ei, și cînd ai s-ajungi acolo“ - am zis, voiam să-l mai Înveselesc nițel, Înțelegi - „nădăjduiesc că n-ai să ne uiți și că ai să ne scrii. Păi, dacă-i chiar așa o țară minunată cum se zice, de găsești aurul În mijlocul străzii, mi-ar plăcea să aflu și eu cîte ceva despre ea“ - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu-i cu mine“ - a zis. Ne-am despărțit de cum am ieșit din Închisoare. Ne-am gîndit că-i mai bine ca el s-o pornească spre Carolina de Sud. Eu vreau să trec munții și, dacă scăpăm“ - a zis - „nădăjduiesc că o să ne-ntîlnim iar În Vest.“ „Uită-te drept În ochii mei“ - am zis - „nu mă minți?“ S-a uitat drept la mine. „Nu, Dumnezeu mi-e martor că ăsta-i adevărul!“ - a zis. M-am uitat la el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
m-am dus la dulap și-am scos o pereche de pantofi noi și frumoși pe care-i cumpărase tatăl tău cu cîteva luni În urmă, erau În stare bună, că el tare-și mai Îngrijea hainele. Ia-i și nădăjduiesc că ai să-i poți purta“ - am zis. I-a pus imediat și i se potriveau de parcă erau făcuți pentru el. Să-ți spun drept, o fi fost el ucigaș, dar a dovedit că tot mai are o fărîmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că profesorii suferiseră deja patru curbe de sacrificiu și că și-au primit vechile salarii abia după încheierea crizei, prin 1935, (Boc la promite în 2012, tot cică după încheierea crizei, zice el, sau când vor veni alții la putere, nădăjduim noi); că directorii de școli erau numiți pe criterii politice, (ia te uită, mare mirare!) și că în general toate instituțiile statului erau politizate la maximum, când veneau alții la putere, se schimba totul până la portar (oare nu cumva e
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
opiu pentru popor" . Și bine a spus la timpul său Lenin ceea ce a spus, fiindcă doar niște drogați cu opiu sau cu derivatele opiumului cum ar fi morfina sau heroina, ar putea să se bulucească așa, mai rău ca oile, nădăjduind la o rezolvare iluzorie a necazurilor proprii. S-a văzut clar, că nici o orânduire strâmbă nu s-a năruit din cauza credinței în Dumnezeu, ci din contră, parcă întotdeauna Dumnezeu a ținut cu împilatorii. Până nu s-a pus mâna pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
palme slăvind pe tirani. În comunism nu se poate vorbi de un destin al valorilor. Gheorghe Mântulescu a lucrat numai la așa zisa munca de jos. El se va închide în carapacea sa de viață privind spre cer, spre Dumnezeu, nădăjduind. Și ca și cum parcă nu s-ar fi întâmplat nimic în viața sa, zâmbea atunci când se întâlnea cu camarazii săi dragi. Credința i-a fost dar, iar dragostea de aproapele, de Neam și de Hristos, i-au fost îndemn, datorie și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
am depănat amintiri în același spirit de frați și camarazi, așa cum viața ne-a unit din tinerețe Frați de Cruce. Acum, când scriu aceste rânduri, amândoi suntem pe malul celălat, la capătul vieții, nouăzeci spre nouăzeci și unu de ani, nădăjduind și mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale. Datorită modestiei sale, el nu a devenit un nume prea cunoscut, dar faptele lui rămân înscrise în calendarul legionar. Pregătit sufletește pentru a înfrunta povara anilor, cu aceeași credință statornică și pururea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pe câmpul de luptă al Spaniei însângerate de bolșevici, când se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos și se clătina așezarea creștină a lumii”, dar putem urca către nori, treaptă cu treaptă, biruind cu spada voinței amarul multor încercări, nădăjduind în ajutorul cerului. „Căci cine crede întru Mine, nu va muri în veci.” Cât rău au făcut dușmanii neamului nostru creștin! Dacă nu ar fi ștrangulat pe Căpitan, cea mai mare crimă istorică a veacului XX, dacă nu ar fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
adânci și greu vindecabile. Au trecut decenii și vor mai trece și altele până vom cauteriza rănile trupești și sufletești și vom trăi în spiritul creștinesc creator: dragostea de om, dragostea de neam și soldați ai Crucii lui Hristos. Să nădăjduim. Credința și nădejdea e primatul luptei noastre legionare. Revenind la subiect „suntem teroriști, cultivăm teroarea și practicăm teroarea”. Am răspuns cu acest citat din cartea Pentru Legionari și nu mai încape nici un comentariu. Aceea este linia creștină. Noi nu am
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dat și se dă în pas cu istoria. Autoritățile naționale și statale tac... Până când? Legionarii au mărturisit și vor mărturisi crezul lor oricât de vitreg va fi destinul cu noi. Vom lupta cu aceeași dăruire pentru Neam și Cruce și nădăjduim. Tăcerea înseamnă lașitate și moarte. Lupta însemnă istorie și veșnicie. NU ÎNSTRĂINAȚI PĂMÂNTUL Pământul este talpa țării. Nu înstrăinați pământul copiilor, copiilor voștri, apărat de veacuri cu sânge și morminte. Înstrăiarea lui e profanare. Pământul înseamnă viață. Pământul e Metropola
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]