1,287 matches
-
are o Întreagă mitologie: a suspinului neîntrerupt, a lacrimilor-pîraie, a ochilor-lasouri sau a ochilor-săgetători. Obiectul acestei mitologii (femeia) rămîne și la Alecu nedeterminat, ascuns În spatele unei pasiuni puternice și abstracte. Rucsandra sau Elenca n-au o identitate materială, sînt schimbătoare, năluci și, Încercînd să le determine, stihuitorul prinde urma unei umbre. Iată acest gînd anxios, de esență aproape metafizică la foarte pămînteanul și mulțumitului de sine Alecu Văcărescu: „Nici Într-un fel nu te-apuc Că ești chiar ca un năluc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită”... Însă deasupra acestor semne, teze și antiteze, desfășurări ample de forțe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită”... Însă deasupra acestor semne, teze și antiteze, desfășurări ample de forțe ale
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
morale, și numai "acum, când era departe", imaginația lui "îndrăzni să o vadă goală pe închipuita lui pânză albă (s.n.), întinsă cu o mână sub cap și cu un zâmbet enigmatic pe buze". Curând însă, în lipsa unui "reper" mai concret, "năluca" seducătoarei femei dispare cu totul, iar Bizu plânge după dânsa "ca după un mort", cu voluptate pervers-fetișistă: "Dibui prin colțuri, prin odaia de baie, și dădu peste un dulap în zid; deschizându-l, găsi pe polița de sus un mic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dintâi, Bizu, ținea mai mult de confesia ușor poetizată, cel de-al doilea de analiza pur cerebrală, ultimul ființând exclusiv pe ingeniozitatea intrigii"), motivând de ce Diana lasă impresia "unei regizate comedii, în jurul lui (Bizu, n.n.), cu scheme de oameni, cu năluci de fapte și cu neverosimil de naive încercări de mistificare. Căci toată comedia țesută împrejurul noii ipostaze a lui Bizu, de persoană cu autoritate administrativă și iluzorii inițiative, are nu știu ce aer vodevilesc, de glumă, cam sinistră, dar în tot cazul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
București, 1980-1985; Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1919-1944) (în colaborare), I-V, pref. Dan Grigorescu, București, 1997-2003. Traduceri: Libero Bigiaretti, Reversul medaliei, București, 1969; Guido Piovene, Stele reci, cuvânt înainte Mircea Ivănescu, București, 1972; Sebastiano Vassalli, Năluca, postfața trad., București, 1996; Fernando Camon, Super Baby, pref. trad., București, 1996; Luisa Castelfranchi-Vegas, Arta Renașterii, București, 1997; Norberto Bobbio, Dreapta și stânga, București, 1999; Natale Benazzi, Matteo D’Amico, Cartea neagră a Inchiziției, București, 2001; Mircea Popescu, Istoria literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
de proză și poezie, scriitoarea a profesat În trecut o literatură străină de viață, Îmbâcsită de ideologia decadentismului burghez. Fără a fi scutită de slăbiciuni, această carte dovedește totuși că Sanda Movilă s-a rupt de lumea «desfiguraților» și a «nălucilor» (chiar așa se intitulau două din vechile volume de proză) care populau altădată paginile sale și că face serioase eforturi În sensul apropierii de realitate. Pe văile Argeșului nu este primul rezultat al acestor eforturi. El este Însă mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
trupul mătăhălos al acestei lumi, abia ne-am curățat, cu răbdare, de pete și abia ne-am deprins să trăim în tabernacolele curate ale sufletului - abia ne-am purificat astfel, că auzim iarăși strigătul: „Uite-i jetul!“ și, zărindu-i năluca, pornim din nou la faptă, împotriva unei lumi străine și o luăm de la început cu vechea rutină ce ne distruge tinerețea. O, metempsihoză! O, Pitagora! Tu, care, în luminoasa Grecie de acum două mii de ani ai murit atît de bun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
falca întinsă; dar trupul masiv, încă mai era contopit cu albastrul mării. Gura strălucitoare se căscă sub ambarcațiune ca poarta unui mormînt de marmură; printr-o lovitură dată pieziș cu vîsla-cîrmă, Ahab viră, pentru a se feri din calea acestei năluci înfricoșătoare. Apoi, poruncindu-i lui Fedallah să schimbe locul cu al lui, merse la prova și, apucînd harponul făurit de Perth, le spuse oamenilor să apuce ramele și să stea pregătiți, cu ochii spre pupa. Datorită faptului că virase la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cel de-al doilea război mondial, revine cu poezie în „Viața românească”, „Revista literară” și „Flacăra”. Își luase oficial numele de Benjamin Bonciu. Semna H. Bonciu ori cu pseudonimul Sigismund Absurdul. Producția lirică de tinerețe intră în volumele Lada cu năluci (1932), Eu și Orientul (1932). În 1934, însoțit de o scurtă dar elogioasă prezentare datorată lui T. Arghezi, apărea romanul Bagaj... Strania dublă existență a unui om în patru labe, urmat, în 1935, de Pensiunea doamnei Pipersberg. Deși scriitorul ținea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea metafizică a tragicului cotidian. Prozatorul mânuiește bufoneria realistică și dureroasă, câteodată fără gust, dar nu fără fior fantastic. G. CĂLINESCU SCRIERI: Lada cu năluci, București, 1932; Eu și Orientul, București, 1932; Bagaj... Strania dublă existență a unui om în patru labe, București, 1934; Pensiunea doamnei Pipersberg, cu desene de Egon Schiele, Erich Ohser, Georg Grozs, J. Perahim, Rudolf Grossmann, București, 1935; ed. îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Grossmann, București, 1935; ed. îngr. și pref. Mioara Apolzan, Cluj-Napoca, 1984; Brom, București, 1939; Recviem, București, 1945. Traduceri: [R. M. Rilke, Charles Baudelaire, Richard von Schaukal, A. H. Klabund, Erich Mühsam, Ady Endre, Alfons Petzold, Karl Spitteler], în Lada cu năluci, București, 1932; Anton Wildgans, Poemele către Ead, București, 1933; [Franz Werfel, Ady Endre], în Pensiunea doamnei Pipersberg, București, 1935. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, V, 317-318, VI, 68-70, XI, 132-135; Al. A. Philippide, „Poemele către Ead”, ALA, 1933, 640; Aderca, Contribuții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Din stânga o lumină de serviciu, poate o ușă pe care nu se iese deloc, timp de o oră și zece minute. Pe perete în stânga sus umbra unui candelabru, iar în dreapta rama unei oglinzi sparte, oglinda-n care zace ghemuită o nălucă (de-i vis sau realitate nu e clar). Actorul, cu spatele la public râde și-n râs cuprinde teama lui și-absența tuturor. În râs cuprinde și lumina, pe care-o poarta dupa el în scenă. Și-ncepe să-și vada și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și finețe, Sufleorul mimează cum din valizele lui pline cu nuștimceuri mici și pentru dânsul importante, scoate o sticlă de șampanie franțuzească pe care o toarnă în două cupe invizibile și ciocnește pentru viață și noroc. Începe valsul lui Șostakovici, nălucile (una albă, alta neagră, două nonculori care au sens fiecare pentru că cealaltă există) se strecoară printre mișcările de dans ale celor doi de-acum prieteni și lumea văzută se împletește cu cea nevăzută. Dacă v-au placut bufonii..." și liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu scena soldatului Dumitru interpretat de Mircea Diaconu -, care ajunge la acea liniște a nebunului (shakespearian). Odată cu rezolvarea ultimului contact uman, la final, regizorul se confesează încă o dată: personajele rămân singure, devastate de zi și de noapte, în care nici măcar nălucile care au bântuit filmul nu mai au acces [...] Nimeni nu moare, nimeni nu trăiește, totul se cufundă în imperiul tăcerii. A ajunge la tăcere înseamnă a fi inițiat, înseamnă să ai forța de a trăi până la capăt, plenar, grotesc, tragic
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sentimente degradate, din care se naște ura și violența. De mare precizie este, în acest sens, alegerea interpreților: Liviu Rozorea compunând un hangiu aidoma celui descris de Caragiale, cu capul înfundat între umeri, mic, cu ochii sticloși, furați de o nălucă; Valeria Seciu figurând feminitatea înșelătoare a Anei, elanurile ei inconsistente, ambiguitatea lunecoasă, între tentație și teamă, ingenuitate și păcat; Ion Caramitru preotul-bandit, fixând în privirile-i avide și în zâmbetul tăios o lipsă de scrupul demențială. De fapt, teritoriul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
această oglindă engleză. Sală înțesată, dar fiecare e singur, înspăimîntător de singur. Totul se termină. Nu văd pe nimeni. Nu e nimeni. Ies. Vreau să ating pe cineva, să știu că n-am rămas singur în fața cerului negru. Văd o nălucă traversînd scuarul. Mă apropii și, cu dreapta, îi ating umărul. Aud: Ești nebun, omule? Nu. 22 decembrie E de preferat pentru mai buna judecată a nu forța comparația, dar un film ca acela văzut, pe canalul 2, în una din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe creștet. Faultatul primește scuza și-l bate pe agresor pe umăr, mai să-i rupă clavicula. Politețe aspră. Îl urmăresc de minute bune. Urlă întruna: pi iei, măi! Nu-mi dau seama dacă privește jocul sau își vede doar năluca ce-i bîntuie, pe dinăuntru, țeasta. Pi iei, măi! și i se bulbucă iar ochii. Îi ating ușor cotul și-i șoptesc: altceva mai știi? Rămîne tehui, ca trezit din somn. Doar o repriză, la tribuna oficială. Lume, lume! Pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru totdeauna de ființa noastră, cîndva (și) ceremonioasă. 25 februarie Ducă-se naibii, o secundă, tevatura zilelor (și nopților), ne-am zis (un pic argotic, nu-i așa?) noi, înrăiții melomani, vineri seara, cînd pe scena Filarmonicii a aterizat superba nălucă. Aterizat: pentru că peste marea orchestră, peste sala arhiplină a planat întîi calm și prevenitor, după care s-a înclinat nesfîrșit fîlfîita arătare, ieșită chiar atunci din cețuri beowulfe și menită a ne induce transa ședinței de hipnoză. Nu mai văzuserăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
febra primă a compunerii. (Nu mi-am putut reprima insidioasa suspiciune și, în pauză, m-am strecurat printre minunații din orchestră, încercînd a le lua pulsul: nu, nimic din bănuitul histrionism nu era perceput astfel de experimentații meseriași; dimpotrivă, superba nălucă îi cucerise realmente și la repetiții și, iată, îi cucerea și acum, în concert.) La reluare, Arleziana lui Bizet a amplificat spectacolul magiei. N-ar fi fost înmărmurită mirare dacă, în final, la Valsul lui Ravel, năluca ar fi coborît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meseriași; dimpotrivă, superba nălucă îi cucerise realmente și la repetiții și, iată, îi cucerea și acum, în concert.) La reluare, Arleziana lui Bizet a amplificat spectacolul magiei. N-ar fi fost înmărmurită mirare dacă, în final, la Valsul lui Ravel, năluca ar fi coborît de pe scenă și ar fi invitat la dans una din frumoasele din primele rînduri. Sau, de ce nu, pe una din nu mai puțin frumoasele din orchestră. Încă un amănunt: fantastul dirijor n-a avut nevoie de obișnuitul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din primele rînduri. Sau, de ce nu, pe una din nu mai puțin frumoasele din orchestră. Încă un amănunt: fantastul dirijor n-a avut nevoie de obișnuitul podium. (De pe acesta, ar fi atins cu creștetul tavanul.) Și încă un amănunt (amănunt?): năluca franceză (franceză?) a purtat și un nume: Misha Katz. Vă dăruiesc desenul ce i l-am făcut în somn. (Desen ilustrînd, în ziar, textul acesta.) 4 martie Evenimente ca recent consumata ceremonie a aducerii în țară a osemintelor Regelui Carol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e grâul? − (în legătură cu o noțiune cantitativă) "a face, a costa, a prețui, a valora"; (14) Orb pre orb când poartă oare ce va fi? (Țichindeal) - (în ghicitori) "a însemna". Pentru ipostaza copulativă sunt înregistrate mai multe situații: (15) Nu știu nălucă să fii, om să fii, dracul să fii, dar nici lucru curat nu ești (Creangă) - predicatul este un substantiv; (16) Nu e prost cel ce mănâncă șapte pâni, ci cel ce i le dă (Zanne) − predicatul este un adjectiv; (17
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în colaborare cu Mia Morogan), București, 1985; Să nu ne enervăm! (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1990. Traduceri: Jan Martenson, Aurul dragonului, București, 1991 (în colaborare cu Teodor Atanasiu), Moartea vizitează vrăjitoarele, București, 1992; Nicholas Luard, Capcană pentru o nălucă, București, 1993, Serialul Robespierre, București, 1995; Laurence Henderson, Carambol, București, 1994. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Lectură de vacanță, RL, 1980, 26; Sultana Craia, La revedere, pe cât mai curând!, LCF, 1980, 33; Dana Dumitriu, Un roman polițist, RL, 1980, 43; Ioan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289449_a_290778]
-
lemnul e întreg în ei, deși sunt plini de foc și au puterea și lucrarea lui, așa și Cuvântul, fiind foc, ca Dumnezeu, S-a făcut om și S-a sălășluit între 54 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Nu era un trup nălucă, căci în acest caz n-ar fi fost scăpat trupul nostru de patimi și de moarte. Dar Cuvântul nu era numai la aparență Subiectul lui, căci în acest caz s-ar fi întâmplat de asemenea o mântuire la aparență. Ci
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]