1,621 matches
-
de la un meci. O prietenă mi-a povestit cum era să fie violată și jefuită pe când se-ntorcea din provincie. Cum stătea singură într-un compartiment, au năvălit deodată peste ea câțiva dintre cei mai multe sute de puștani care năpădiseră trenul, bând, răcnind și agi-tînd steaguri, bruscând călătorii și distrugând compartimentele. Erau elevi de liceu amestecați cu inși ce păreau vagabonzi sau boschetari. Era cu neputință să te înțelegi cu ei. Doamna respectivă a trăit o oră de teroare până
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
nopți; apoi cu ochii larg deschiși se uită repede la turnul din fața lui. Nu era asta? Dar se liniști: nu putea fi steaua acelor nopți; aceea era de văpaie ca toate stelele și împrăștia lumină... Dar lumina de azi-noapte care năpădise pe ușa turnului?... Totuși era steaua! Auta arătă din nou turnul și după aceea se întoarse spre punctul dinspre răsărit și miazăzi unde văzuse steaua necunoscută ultima dată și arătă cu mâna într-acolo. Așteptă. Omul străin se întoarse și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
veche uitată în curte de ani de zile și casa, surâse. Peste gard, era fântâna. Se revăzu cu ani în urmă, aplecat peste ghizdul fântânii din piatră, cu cumpăna lungă, la capătul căreia atârna ciutura grea din lemn, cu doagele năpădite de mușchi verde, fie vară, fie iarnă. Se oglindea în apa clară, tulburată de picăturile prelinse de pe ciutură, care desenau cercuri concentrice. Odată strigase privind în jos, adâncul întunecat imitându-l. Era tare încântat de ecou, credea că nimeni nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
R.S.S., la încercarea rușilor de a trece peste Nistru nu veți trage nici un foc. Veți fi gata ca, la ordin, să vă retrageți spre vest.“ Se simțea de parcă-i dăduse cineva-n cap! Inima-i bătea puternic. Sentimente confuze îl năpădiră. Datoria de ostaș și de comandant primă, și-l determină să revină rapid în mijlocul subordonaților. În stare de război zvonurile circulând rapid, găsi printre ei neliniște, îngrijorare și teamă. Când se lumina de zi, de la postul de comandă observă schimbarea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
înseamnă însă că omul a devenit asemenea lui Dumnezeu. Într-un atare amestec al adevărului cu minciuna se ascunde perfidia diavolului. Practicarea acestui mod de a argumenta prin pervertirea limbajului, a celui biblic inclusiv este specifică falșilor învățători, care au năpădit pămîntul după cădere 13. Citarea cuvîntului Scripturii este utilizată în egală măsură și de adevăratul învățător și de cel fals. Astfel, așa cum menționează Sfîntul Ioan Scărarul: "Înainte de păcat, îngerul avertizează: Fiți cu luare aminte, Dumnezeu judecă cu dreptate!". Satan însă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din Auxerre și Domnișoarele din Avignon? În numele Imaginii? Dar cuvântul nu are același sens, imaginea nu este învestită cu aceleași efecte la Paris în 1992, la Roma în 1792 sau tot la Roma în 1350 (când un milion de credincioși năpădesc orașul ca să privească o imagine miraculoasă a lui Christos). Nu este aceeași chimie imaginară, fiindcă dinamica privirii nu mai este aceeași. A pretinde să izolezi o idee de imagine ar fi tot o idee imaginară. Nu există imago o invariantă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
supraviețuire. A apărut o nouă stare, cea de seropozitiv; cel "cu risc de boală", persoana cu HIV au de gestionat uneori ani de zile o situație complexă: sunt sub monitorizare medicală continuă, li se schimbă viața, viitorul devine nesigur, sunt năpădiți de incertitudini... SIDA a evidențiat limite actuale ale medicinei, deficiențe ale sistemului de îngrijire, inegalități între bogați și săraci, dar a adus în atenție și rolul pe care îl pot juca asistența socială, asociațiile de ajutorare a bolnavilor etc. Pandemiile
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
erezii (cei vechi) au numit grupările celor care s-au lepădat și s-au înstrăinat cu totul de credință”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 188, II, în PSB, vol. 12, p. 374) „Întotdeauna semănătura de pe ogorul Domnului a fost năpădită de spini și pălămidă și mereu a răsărit în ea firele de neghină înăbușitoare, ... buruieni care au crescut, făcând să piară roada bunei credințe”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, cartea I, cap. II, 1, în PSB, vol
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
trăit în feciorie!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre Feciorie, 2, în vol. Despre Feciorie, Apologia vieții monahale, Despre creșterea copiilor..., p. 8) ,, Deseori, îndată ce pământul este lăsat în paragină și încetează să mai fie folosit de mâinile agricultorilor, este năpădit de buruieni, mărăcini și de copaci sălbatici care cresc singuri. În același chip este pustiit și sufletul anomeenilor, câtă vreme nu este cultivat de cercetarea Scripturilor, ci pornind de la sine s-a lăsat pe el însuși să fie năpădit de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
este năpădit de buruieni, mărăcini și de copaci sălbatici care cresc singuri. În același chip este pustiit și sufletul anomeenilor, câtă vreme nu este cultivat de cercetarea Scripturilor, ci pornind de la sine s-a lăsat pe el însuși să fie năpădit de această erezie potrivnică și sălbatică”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necunoașterea lui Dumnezeu, cuvântarea III, p. 61) „Păgânii nici n-au răsplată dacă le săvârșesc, deoarece nu postesc și nici nu trăiesc în feciorie de frică de Dumnezeu
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
al taberei lor. Numai că, la fel ca de atâtea alte ori, imaginea se desprinde de pura analogie și se mărește nemăsurat, cuprinzând mult 56 mai mult: ninge întruna și greu într-o zi fără vânt și, așternându-se, zăpada năpădește munții înalți și câmpii, porturi și maluri; vrea să se aștearnă până și peste marea înspumată, o stăvilesc doar valurile care se izbesc de țărm. Însă, nestăviliți, troienii trec prin zidul aheu ca un vârtej negru, ca un val uriaș
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
apărare al taberei lor. Numai că, la fel ca de atâtea alte ori, imaginea se desprinde de pura analogie și se mărește nemăsurat, cuprinzând mult mai mult: ninge întruna și greu într-o zi fără vânt și, așternându-se, zăpada năpădește munții înalți și câmpii, porturi și maluri; vrea să se aștearnă până și peste marea înspumată, o stăvilesc doar valurile care se izbesc de țărm. Însă, nestăviliți, troienii trec prin zidul aheu ca un vârtej negru, ca un val uriaș
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și cu perfecționarea metodologică a dome niului. Soluțiile sunt, pe scurt, următoarele: bază slavă (cf. apel. srb. padeș, „cădere“, și toponimul srb. Padeș); ca și Padea, Padina, se bazează pe tema slavă pad„a cădea“ (existentă și în rom. zăpadă, năpădi), și se compară cu rus. padî, „vale“, arom. pade, „loc șes, pajiște“, adv. „jos“; apel. rom. padeș, „platou mic“, existent, alături de diminutivul pădeșel, prezent în toponimul Pădeșel avînd, după unii și variantele pădișel, pădejel; baza antroponimică Padeș < Padea < sl. Pade
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
care tratează prezentul din perspectivă propagandistică, în care este expusă în lumină favorabilă construcția "viitorului de aur" și în care se regăsesc pionieri avizi de cunoaștere (un anume tip de cunoaștere, dragă Partidului), ingineri enciclopediști 857 și muncitori îndârjiți care năpădesc nenumăratele șantiere ale Patriei. Trebuie afirmat încă o dată că în încercarea de a diseca materialul propagandistic conținut în banda desenată românească, aceasta nu poate fi evaluată doar prin ea însăși, separată de întreg cadrul social, politic și economic al vremii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
avea o fată și trăiau în pădure. Alteori, se juca cu ea de-a v-ați ascunselea; el se prefăcea în lup... și, trebuia s-o găsească. Atunci, ea era cuprinsă de un fel de neliniște, se temea și o năpădeau lacrimile. - Anuca, fata bunicului, te doare ceva... ce ai?! sărea speriat bătrânul. - Nu... nu știu, bunicule! zicea ea, ridicând din umeri, ștergându-și lacrimile cu dosul palmelor. În iarnă, când a fost bolnavă de gălbenare, bătrânul nu și-a aflat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înspăimântător, ochii îi ardeau ca doi cărbuni aprinși, blana avea sclipiri argintii, iar luciul palid al colților Anuca, fata pădurarului 157 deveni strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți că-l ia cu frig, fiori înghețați îi scuturau spinarea... Gânduri cumplite îi năpădiră mintea. Pentru o clipă se crezu pierdut, chiar cu Anton alături, gâtul uscat i se zbătu în sugrumare, se și vedea devorat. Pădurea se căsca în față tot mai mare... Pădurarul, cu o stăpânire de sine, înfricoșătoare, în fata morții
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
opriră pe buchețelul de flori, luminându-i-se toată fața de recunoștința pentru tatăl ei, și rămase așa, îndelung cu ochii pe mormânt. Deși părea liniștită, în ochii ei lucea o văpaie de mistuire lăuntrică. Acolo, sub movilița de pământ, năpădită de bălării... acolo, își dormea somnul veșniciei mama ei. Prezența ei, pe acest pământ, a fost scurtă ca un fulger. Pâlcul de salcâmi se clătină în răstimpuri, încet-încet. O mare liniște curgea prin ea, ca un râu de câmpie. În
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
arăt care sunt lucrurile cu adevărat importante în viață. Îi desfăcu sutienul cu o mână. Ea chicoti. Iată de ce am fugit eu cu tine, zise. Dar în noaptea aceea, întinsă lângă el în patul lor imens, se lăsă din nou năpădită de gânduri în legătură cu viitorul firmei. Nu contează, își spuse ea, cu privirea pierdută în beznă. Am obținut ce-am vrut de la ei. Dacă firma nu mai face așa un puhoi de bani, n-ar trebui să mă intereseze. Dar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în derută. Ea asemăna viața omului, cu un fluture ce aspiră nectarul unei flori și apoi dispare... Oricine se apropie de cultura veche mexicană constată că șarpele e prezent peste tot. Încolăcit în părul zeilor sau în jurul pământului. Șerpii au năpădit statuile și piramidele. În calendarul aztec, un șarpe face înconjurul motivului central. Bastonul de foc al zeului solar Huitzilopochtli este un șarpe. Marea care înconjoară pământul este și ea un șarpe. Ploaia care cade, la fel. Arborele care înflorește. Brațul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fiestele în singurătatea mexicanilor. Acest ultim gând mă face să văd în cei doi vulcani martori ai multor "lumi", dacă judecăm ca în credința aztecilor, o adevărată emblemă a Mexicului. Singurătatea lor seamănă cu singurătatea țăranilor care-și curăță pământul năpădit cu tufe de nopal. Violența cu care, oricând, se pot trezi nu e străină de caracterul mexicanilor. Și să mai adaug ceva. Intimidat de tăcerea ostilă a celor doi vulcani, recunosc că, și aici, am simțit în singurătatea mea nevoia
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
intrați în incinta fostei închisori spaniole, începe să plouă. O ploaie piezișă, rece și dușmănoasă, care amenință să compromită vizitarea acestei fortărețe sumbre unde spaniolii le-au arătat indienilor recalcitranți toate resursele de persuasiune ale Inchiziției. Trecem repede prin curtea năpădită de iarbă. Ploaia ne obligă să ne strecurăm pe lângă zidurile pătate de licheni, să ne adăpostim în fostele celule, în fostele camere de tortură, întîrziind în ele mai mult decât am fi vrut. Rămânem sub o arcadă cu tencuiala roasă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
elogiat de unii și acuzat de alții că ar fi fost un aventurier: E. H. Thompson. El a ajuns la Chichen-Itza însoțit doar de un indigen, amândoi extenuați de drumul prin junglă. La lumina lunei a descoperit piramida și templele năpădite de ierburi și de mărăcinișul specific Yucatanului. Thompson n-a dormit toată noaptea, iar dimineața a văzut înălțîndu-se în aerul limpede coloanele în formă de șarpe din Templul Războinicilor, printre care rătăcea încă, sub cerul secetos, duhul zeului Ploii. Schliemann
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de atelier, privind-o cum umblă cu șurubelnița într-un adaptor de impedanță (pe care le rebutam cu zecile), de parcă ar fi dat delicat deoparte petalele unui trandafir în căutarea staminelor. Mai la o parte, pe un gard de fier năpădit de volbură stătea Tîti, Titina, cum i se zicea, cu mutra încrețită a junelui Voltaire. Băieții s-au apucat să joace fotbal cu o cutie de pateu, fetele trăncăneau într-un colț din care emana parfum, iar eu, trist și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
strigoi. Ca să mai pot respira 101 , în monstruoasa mea nefericire, o clipă și încă o clipă, făceam un efort care altuia i-ar fi fost suficient ca să scrie o epopee, ca să scrie Cartea cea mare. Conacul, ca un ghioc huitor năpădit de furnici, mă respingea cu o putere de neînțeles. Am simțit deodată că mi se contractă venele gâtului și am ieșit în imensa curte cu alei întortocheate, la soare și la aer. "Labirint viața, moartea labirint/Labirint fără capăt, spuse
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ringul din centru, Blanchard și partenerii lui de antrenament, fragili ca niște bibelouri. Nu-mi ieșea din minte replica de rămas-bun a lui Kay Lake, după cum îmi stăruiau în gând și râsul ei, și zâmbetul ei, și tristețea care o năpădea pe neașteptate. Deodată am auzit strigătul unui gazetar, „Hei! Uite-l pe Bleichert!“, și am ieșit în fugă spre parcare și spre Chevy-ul meu dublu ipotecat. Când am demarat, mi-am dat seama că nu prea am unde să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]