1,985 matches
-
peste cap dând buzna tocmai în acest moment în cameră în căutarea câinelui. — Rover! strigă el, scuturând lesa îmbietor. Rover se băgă sub canapea și încercă s-o facă pe jucăria de pluș. — Cursuri de bună purtare! Wild Rover se năpusti spre ușa din spate și se strecură cu greu prin gaura pentru pisici, rămasă de la proprietarul dinainte. — Face progrese, nu-i așa? întrebă Jack. Ben, cu Wild Rover în brațe, se întoarse în sfârșit în bucătărie. — O, apropo, tată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Premiilor Regionale. Să-mi ții pumnii. Și încă o dată tatăl ei adevărat fu cel care-i răspunse: — Sigur. Meriți să câștigi de data asta. Sincer. Rămâi la cină? Avem un ghiveci delicios. Ben și Fran se priviră uluiți și se năpustiră amândoi odată spre bucătărie. Pe masa de gătit, stăteau, aranjate cu atâta dichis încât ar fi impresionat orice bucătar de la vreo emisiune televizată, o grămăjoară de morcovi, ceapă, doi cartofi, usturoi, sare și piper și două conserve cu tocană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pachet de dulciuri pe noptiera de lângă patul meu să mănânc din ele în timp ce priveam la televizor. Când am întins mâna să mă servesc, am simțit cum ceva mi se plimba pe mână. În câteva secunde, sute de furnici s-au năpustit asupra dulciurilor mele. Cu gândacii m-am împrietenit până la urmă. Când am intrat în închisoare, îi zdrobeam. După șase luni i-am acceptat, apoi m-am împrietenit cu ei. Le-am dat și nume. Favoritul meu era Homer. Îl hrăneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
marginale și nerecunoscute de critică transpare și într-un articol-necrolog despre poezia tînărului verlainian D. Iacobescu, „poetul necunoscut” mort de ftizie la 20 de ani și apreciat de „radicalii” de la Insula: „În aurora palidă a literaturii noastre, peste care se năpustește, așa de des, funinginea îngustei comprehensiuni lovinesciene și universitare critice, Iacobescu a însemnat o rază rară și multicoloră, vibrînd departe de mănunchiul greoi de o barbară și împrumutată strălucire al talentelor mediocre. Versurile de visător ale lui Iacobescu au stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de femeie. Fusese pălmuită femeia care-l strigase. — Eu... n-am făcut nimic. Țipătul s-a transformat în geamăt de durere. Astfel de scene sunt la ordinea zilei în Sanya. În celelalte camere de la etaj domnea liniștea. Gaston s-a năpustit din două-trei sărituri la ușa de unde se auzea vocea. Ce scenă cumplită l-a izbit pe Gaston când a deschis ușa! Endō era în picioare cu cureaua în mână și, întinsă pe jos, în fața lui, femeia își acoperea fața cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că maică-sa nu știe să accepte un refuz, dar Îmi spune că trebuie să mă apăr. M-am tot străduit să-i explic că vreau ca el să facă asta. CÎnd Îi dau lui Tom biberonul, iar Linda se năpustește și Încearcă să mi-l ia din brațe, ce face Dan? Ce spune? Absolut nimic. — Îl fac eu să rîgÎie, dacă vrei, Îmi spune ea, Întinzîndu-se să mi-l ia pe Tom de pe umăr. SÎnt nevoită să-i Întorc spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din ce în ce mai puternice și mai iuți, nu m-am mai ferit cum trebuie, și un crăcan mi-a atins o mână. Îmi simțeam brațele moi și respiram tot mai greu. M-am dat înapoi cu un geamăt, iar el s-a năpustit asupra mea. Crăcanul mi-a sfâșiat mătasea hainei și mi-a zgâriat pântecele. Dacă n-aș fi evitat-o, următoarea lovitură mi l-ar fi străpuns. Sau ceva mai jos, căci mă dumirisem deja care îi era ținta. Bâta mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totul e o născocire, dar tocmai pentru că știu trebuie să mă aplaudați. - Nu cere nimeni aplauze! se repezise Giulia. - Cum să nu, fetițo! Tot ce e ostentativ cere în genunchi prețuirea semenilor. În fine, când seminarul se sfârșise, Giulia se năpustise spre ușă, cu capul înainte, ca să prindă loc bun în microbuz și mai ales ca să scape de ciufulit, care voia să continue discuția. În fața clădirii o aștepta Bobo, cu Zogru în el. - Mă iertați, domnișoară, am nevoie de o informație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o oboseau, o înconjurau ca niște șerpi ce nu-i dau pace și încearcă să o cuprindă tot mai strâns, tor mai strâns până când simte că nu mai poate respira și că va fi doborâtă de veninul neputinței care se năpustea din toate părțile, încercând să-i otrăvească și ultima fărâmă de rațiune. Nu, nu era posibil așa ceva! Tot ce a fost, tot ce au trăit împreună, toate momentele de vis pe care le-au împărțit, toate clipele de fericire! Ochii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu mai eram eu, eram fericită! Zâmbești. Spuse cu ochii strălucind, în timp ce-și dezvelea dinții albi ca spuma laptelui. Parcă mă făcea să râd și mai tare. L-am ciufulit și s-a bosumflat, apoi iar s-a năpustit peste mine înarmat de frunze roșiatice. Eram amândoi obosiți în urma „războiului” și îi auzeam răsuflarea alertă. Era lângă mine, pe jos, întins, printre frunze de diferite mărimi. El a spart tăcerea: Angela, îngerul meu păzitor! M-am ridicat în șezut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
creștet. Ce-ai pățit, bade Vasile? întreagă mijlociul. Vai, oare cum să vă spun? Mă duc să o chem și mămuca. Te ajută ea, bade Vasile! interveni și mezinul. Vaiii! Vaiii! Prinde a se văieta vicleanul ca și cum acum s-a năpustit asupra lui un mare potop și o mare urgie. Tocmai asta mi-i năcazul. Mama voastră s a dus de dimineață bună la piață ca să vă pregătească bunătăți pe când îți veni de la școală și un nenorocit, un techergheu, un criminal
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un mare potop și o mare urgie. Tocmai asta mi-i năcazul. Mama voastră s a dus de dimineață bună la piață ca să vă pregătească bunătăți pe când îți veni de la școală și un nenorocit, un techergheu, un criminal s-a năpustit asupra dânsei și a jefuit-o și apoi a lăsat o întinsă jos ca pe un covor vechi pe care nu-l mai folosește nimeni. Văleleu! Văleleuuu! Iezii încep a plânge de li se scutura haina pe ei și obrazul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit, cu furci, coase, topoare și greble ca la o adevărată revoluție. Zis și făcut. Spurcatul i-a deschis ușa, iar caprele s-au năpustit asupra lui, lovind care de pure, până l-au lăsat lat. Mărioara a intrat numaidecât în casă și i-a dezlegat pe bieții ieduți. Abia acum au înțeles ei că mămuca lor nu e moartă așa cum le-a spus badea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cât de poftă îmi era de el. Îi dădeam tot. Mă abandonam lui. Mă pierdeam în el. Doar că nu aveam glas pentru șuvoiul de fericire care mă străbătea. Când mă bucuram prima dată de îmbrățișarea lui Shalem, Levi se năpustise în palatul lui Hamor, furios că nu i se acordase audiența la rege la care el se credea îndreptățit. Dacă fratelui meu i s-ar fi spus repede când voi fi trimisă înapoi acasă, dacă i s-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
arăți celorlalți cum se folosește unealta, ia înfige-o frumușel în pământ. La început, Prodan n-a vrut, mi-am dat seama de asta după felul în care a apucat-o, părea că mai degrabă ar fi vrut să se năpustească asupra muncitorilor, însă până la urmă a început, totuși, să sape, aruncând pământul în spate, și atunci au început să sape și ceilalți, și eu, coada era proastă, îmi făcea bătături în palmă, și pământul era tare, trebuia s-o înfigem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acasă, mâine or să se dea din nou fructe exotice, iar dacă nu mâine, atunci cel târziu săptămâna viitoare, și să vină dimneața devreme, dar asta se știe oricum. Au început să strige cu toții, în același timp, mulțimea s-a năpustit în față, târându-mă și pe mine cu ea, împingându-mă înainte, am simțit cum îmi cade din buzunar șurubul, până să-l prind, se și rostogolise printre picioarele mulțimii, muncitorul de la uzină urla în gura mare că asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
acum să se ridice, și atunci o slăbănoagă roșcată a observat-o și ea, a arătat-o cu degetul, strigând în gura mare, uite-o acolo și pe curva aia nesimțită și grasă, uite-o, și atunci doi s-au năpustit asupra ei, trăgând de ea s-o ridice, iar în fața ei s-a ivit muncitorul de la uzină, ținând în mână furtunul, strâns pe un tambur, unul dintr-alea pe care le găsești în orice magazin lângă de extinctor, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a dezechilibrat, și atunci celălalt gardian i-a tras un dos palmă, și atunci tata a început să urle dezarticulat, horcăind, și a luat-o spre mama, dar gardienii l-au tras înapoi de lanț, și atunci mama s-a năpustit asupra unuia dintre ei, și l-a lovit cu pumnii în piept, și a strigat, ajutor, nu-l lăsați, ajutor, atunci tovarășul Bherekméri a strigat în microfon, toată lumea să rămână pe loc și să-și păstreze calmul, și atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nimeni și nimic nu ar fi putut s-o facă să renunțe. Nimeni și nimic. Cu excepția lui Christian. * * * - Uite-l! Smulgîndu-se din mîinile maică-sii, măturînd În trecere o carafă cu apă care Îi stropi din belșug vălul, Marie se năpusti spre balconul apartamentului Într-un vîrtej de muselină la fel de albă ca vela de pe catargul principal al goeletei pe care o umfla briza dinspre sud-vest. Silueta Înaltă și bine clădită a skipperului se decupa Îndărătul cîrmei. Era Încă prea departe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai e Încă fecioară. - Poponarule! De la celălalt capăt al sălii, Anne tresari văzîndu-l pe Gildas cum Îl Înșfacă pe Ryan de gulerul cămășii, apropiindu-și fața de a lui. Punînd tava jos pe tejgheaua barului, cu un gest brutal, se năpusti spre un tînăr de nici treizeci de ani, care avea o expresie deschisă pe chip, o privire zîmbitoare, și a cărui Înfățișare nu trăda prin nimic faptul că era șeful jandarmeriei. - Stéphane, vezi ce are de gînd să facă Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sub bărbie, cu brațele adunate strîns În jurul trupului, cu gura deschisă de parcă ar fi Încercat să tragă cu disperare un pic de aer În piept, Marie se trezi din somn tresărind, cu un aer rătăcit și leoarcă de sudoare. Se năpusti pe terasă și respiră adînc de mai multe ori pînă ce inima ei reîncepu să bată aproape normal. La naiba cu tradițiile! Se simți ispitită să se ducă după Christian, să i se arunce În brațe, să se facă mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai uimitoare decît ficțiunea. Dădu pagina și simți reflexul unei lumini peste hîrtia albă. Mai parcurse cîteva rînduri, dar, fugitiv, lumina trecu din nou peste pagină. Intrigată, Marie Înălță capul. Crezu că are o halucinație: lumina venea de la far! Se năpusti pe balcon, necrezîndu-și ochilor. Lampa farului, care nu mai funcționase de douăzeci de ani, mătura acum peisajul cu fascicolul ei de lumină la intervale regulate! Fixînd alternativ drumul și fascicolul luminos care se rotea, Marie mergea cu mașina În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înecă Loïc. - Nu, nu-mi pot imagina așa ceva... Însă dispariția lui și descoperirea hainelor pline de sînge nu pledează În favoarea lui... Se Întrerupse auzind sirena unuia din vehiculele jandarmeriei. Fără să mai aștepte, Loïc alergă la mașină, În care se năpusti. Marie Îl privi În timp ce demara și simți brațul tatălui ei luînd-o pe după umeri. - Nu-l lăsa pe fratele tău singur. E imprevizibil. Mă descurc eu cu polițistul. Du-te, fata mea. Marie Îl strînse iute În brațe. Știa că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
așeză oftînd pe o bornă de piatră. Polițistul se enervă văzîndu-l pe Morineau, cu un aer nefiresc, manevrînd stîngaci cadavrul, fără nici o precauție, ștergînd poate eventualele indicii ce ar fi putut permite cercetătorilor de la laborator să reconstituie scenariul crimei. Se năpusti spre el și-l dădu fără menajamente la o parte. Cu mîinile În mănuși de latex, desfăcu delicat mîinile mortului și, potrivind fascicolul lanternei asupra falangelor, examină fața lor interioară. Urmele erau acolo, pe arătător și pe degetul mijlociu. Imperceptibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai bine, puterile o părăsiră o clipă, de ajuns ca fratele ei s-o dea la o parte și să scoată o brichetă Zippo, scăpărînd-o. Flacăra acesteia se reflectă scurt În pupilele ei dilatate. Uitînd de orice prudență, Marie se năpusti spre el cu mișcarea taurului care se repede la toreador și avu timp să vadă bricheta zburînd cît colo Înainte de a Încasa o lovitură cu dosul mîinii, În plină față, care Îi sparse arcada și o aruncă pe jos. Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]