2,943 matches
-
De cînd n-am mai auzit de Constantin Artachino (1871-1954)! De la Comarnescu? De la Brezianu? (Acasă, găsesc o secvență din iconoclastul Gombrowicz: "Istoria literaturii... Da, dar de ce numai o istorie a literaturii bune? Arta proastă poate fi mai caracteristică pentru o nație. Istoria grafomaniei poloneze ne-ar putea spune mai multe despre noi înșine decît Istoria Mickiewiczilor și a celor ca Prus." Așa este, dar pentru ca un Luchian, un Andreescu, un Dimitrescu să strălucească, a fost nevoie de acești Artachino, fundal agreabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lipsa în fruntea actualului Minister de Externe? În locul lui Adrian Severin? Ce fitilist și Silvică ăsta! Sugestia prietenului Eugen Andoni, socraticul, de a-i judeca pe ruși, superior istoric, nu numai ca ocupanți în ultimul război mondial, ci și ca nație care l-a dat pe Tolstoi. Așa e, amîndoi am citit, cam odată, Război și pace, dar, iubite Eugen, n-am încotro: cei doi frați ai mei, omorîți în Răsărit, mă fac pătimaș, maniheist... nesocratic. 7 mai Lumea (bună) britanică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
congestionată, mai degrabă congestia vîrstei decît a emoției: asist la o minune, pînă ieri nesperată. Tot minune, stranie minune, prezența, pe același scaun mobil, a patriarhului ortodoxiei noastre. Frenezia mulțimii cu stegulețe ale Vaticanului. Miraculoasa și calma frenezie a unei nații atît de, în sfîrșit, permisiv-înțeleaptă. Mă pot întoarce fericit la Iași. Să-mi ascut, iar și iar, creionul. 23 iunie Agapa din seara asta e prodigă. Ce nu-i pe masa locantei! (locantă blazonată cu parafraza la " Somnoroase păhărele", aducîndu-ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Oricum, istorie. Reală, atestată de continuitate, de legitimitate. Din păcate, stînd mereu sub vremi, inculcîndu-ne mereu sentimentul îngropării viei, pînă trece vremea potrivnică. Neavînd vocație eroică, sacrificială, ne-am supus mai de fiecare dată unui destin cețos, înfiripîndu-ne, întrupîndu-ne ca nație, ca stat prin acte din aproape în aproape. Pentru că, aflați aici, în calea răutăților, nu am avut altă soluție, am recurs, de fiecare dată, la calitățile/defectele native, păcălind în felul acesta, inconfundabil, istoria altora. Fie ei mai ales vecini
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Să-l văd, cu alte cuvinte, din față. Ei bine, o senzație de tonică plenitudine mă domina în timp ce vedeam această vietate numerică în mișcare alegră. O forță pe cît de subînțeleasă de noi în clipele de meditație asupra noastră, ca nație, pe atît de vizibilă, de prezentă, de concretă acum impunea o singură și sigură constatare: iată de ce existăm aici de două milenii. Și de ce nu sînt semne că nu am mai putea exista încă tot pe-atît! Nota dominantă: tinerețea! O
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în modestie, fără să conștientizeze, mai ales arogant, harurile cu care o lăsase Dumnezeu pe pămînt. De altfel, e vorba de aceeași modestie consensual nutrită, o viață, de geniala prințesă pe traseul ei strălucitor. Ce s-o fi petrecut cu nația asta, de i s-a alterat în atare hal fibra ce a dat-o și pe prințesă, și pe țărancă? Se bate calpă monedă pe scuza că, mde, apucăturile noastre ancestrale, cu osebire cele balcanic-fanariote, au complicat, și ele, comportamentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a unui titlu olimpic de către gingașa noastră gimnastă, a declanșat un adevărat taifun. Amplificat de la o oră la alta. În stare a concura cu cele alintate cu nume de femei coapte ce bîntuie țărmurile Americii. De la bocitoarele de serviciu ale nației, unele din ele cu bărbi naționalist-ceaușiste, detectînd invariabil permanente comploturi internaționale împotriva țărișoarei, de la acestea la speculațiile stupide cu iz electoral, de la clevetirile de tarabă la gestul prim-ministrului de a scoate, prestidigitator, din buzunar, cîteva zeci de mii de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
modele salvatoare, pentru manipularea unei populații tot mai dezorientate, tot mai sărăcite, dar și tot mai naive în fața populismului deșănțat, fiindu-le suficientă re-"implementarea" colectivismului etatist. Întîrziindu-ne, tragic, în revenirea la lumea civilizată. Întîrziindu-ne, nu și oprindu-ne. Ca nație erodată, slavă domnului, în istorie lungă (și scurtă), avem un remediu miraculos: mintea cea de pe urmă. Singurul, pare-se, în stare a găsi modelul salvator. Alegerile de-acum? Doar un episod. Nu și soluția definitivă. Să nu facem din ele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care noi, cu nasul pe sus, îi așezăm totdeauna undeva, mai pe jos) au spus-o răspicat într-un sondaj de început de an: pentru ei, evenimentul secolului rămîne prăbușirea comunismului. Scurt. Cunoașteți un atare răspuns dat de minunata noastră nație? Sau măcar chestionarul care să-l fi provocat? Cînd se apropie decembrie, se reia (formal-comemorativ) chestiunea teroriștilor din '89. Justiția, oricum, a lăsat-o de mult baltă. Și-atunci? Doar presa (și ea oarecum plictisită) mai tulbură un pic balta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui Gherman, ar avea doar efecte bufone, de nu l-am asocia, osmotic, primului. Dar cum să n-o facem cînd, de fapt, amîndouă se condiționează reciproc, urmare a nenorocirii survenite în urma invaziei rusești și a denaturării fibrei profunde a nației. L-am ascultat pe bradilalicul, ăăă, Gherman încercînd să contracareze, ăăă, insinuarea reporterului BBC că, iată observa acesta personalități de marcă ale diplomației noastre de după 1996, Mihai Zamfir (Lisabona), Theodor Baconski (Vatican), ca să nu fie pomenit și mai vechiul caz
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din 1989, dar și un timp după aceea, își consuma, iritat, ilegitimitatea decurgînd din blestemul istoric, și-a consolidat confortul interior, ajungînd în prezent să creadă în misia-i carismatică și să-și aroge din ce în ce mai ritos rolul de factotum al nației. Cînd în preajma alegerilor din 1996, cineva, o voce din off, un ăla, un coate-goale, mațe-fripte, urla din mulțime ceva cu "Iliescu președinte permanent", credeam că secvența face parte din umorul negru al postcomunismului. Urmase crahul năucitor al pierderii alegerilor, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
golănească în urma tancurilor și ocrotiți de bodnărașii și dejii primului val totalitar, lumpenproletarii întorseseră demnul regal al României cu fundul în sus, mai și lipindu-i obraznic secera și ciocanul. Un sezon malefic, de jumătate de secol, alterînd ființa unei nații și așa greu încercată de istorie. Burdușiți cu marxism-leninism (second hand), lumpenii s-au trezut buimaci în noul scenariu european de după căderea zidului și s-au clonat în odraslele lor care stau acum la masă cu regele și vîntură cancelariile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
orizontul la fel de trandafiriu stă la pîndă succesorală umoralul delfin al dictatorialelor ordonanțe de urgență, scenarita noastră nu mai pare maladie chiar atît de... atipică. Nimic însă cu atît mai puțin comandatele sondaje nu ne îndreptățește să fim pesimiști. În fond, nația asta nu e toată doar scepticul cioban din Baltagul. Mai e și Urmuz. Mai e și... Nu? 30 aprilie Ce frumos era în vremea lui Picasso, ar putea suna, simplu, justificativul nostru puseu nostalgic. În sensul că existau doar un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bănuit-candidele cancelarii occidentale, alta pentru masa de fideli enoriași electorali, este năucitor. Făcîndu-l gelos pe însuși Machiavel. Găsindu-și aliat consangvin în iminentul delfin uns cu toate alifiile plutirii în ape tulburi, maniacul puterii, cu aerul lui de babacă a nației, își ușurează, într-un fel, eforturile gimnaste. Chiar cu aparentele piedici ale unui răzgîiat Năstase, tandemul se arată indestructibil. Mai ales din momentul în care mai tînărul dogmatic deprinde, și el, vrînd-nevrînd, gustul genuflexiunilor. Neputînd încă renunța la contraforturile numite
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zilieri plecînd voioși la căpșune, în Spania. Drama României de azi e resimțită cu precădere de stratul suprapus al spiritului, cel care a determinat, în veac, făurirea statului român modern și care în pofida terorii comuniste a întreținut eroic demnitatea unei nații cu așa nobilă ascendență. Ei, bine, scăpat de regimul torționar, adus de tancurile rusești și întreținut de succesorii acestora, substanțialul segment al intelectualității autentice (nu cel din păcate și mai substanțial al colaboraționiștilor de toate nuanțele) are de dus o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conștientizează eroarea. O țin una și bună: menținerea unui pol politic în stare să contracareze, nu-i așa, obrăznicia formațiunii aflate acum la putere, percepută ca fiind, da, de dreapta. Cea care, oroare!, fluturînd doctrina liberalismului, ar atenta la sănătatea nației, văzută ca același monolit muncitoresc al deceniilor colorate roșu. Culmea e că nu numai nostalgicii perdanți de-acum ai pesedismului pozează în apărători ai unui fantomatic pol de stînga, vezi doamne, slăbit în urma pierderii alegerilor, ci și minți pretins analitice
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în lumea largă. Așa cum ne este ea arătată, seară de seară, pe sticlă. E de-ajuns ca un (pînă la urmă bizar) japonez să fie mușcat de-un pîrlit de maidanez și trimis, cum dracu', pe lumea cealaltă, pentru ca întreaga nație să-nceapă a mîrîi vindicativ, ancestrale furii anticanine să se orchestreze brusc într-o dodecafonie soră cu rabia, ce mai... Pînă cînd vigilentele, dar visătoarele instituții ecarisabile să scoată în stradă comandourile de hingheri nu cu toții de înaltă calificare fierberea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ajuta, crez. Asemenea și Bystrzanowski”; că el, Bălcescu, i-a recomandat lui Avram Iancu „să caute a se învoi cu Bem, îndemnând pe acesta a se pune în capul unei mișcări mai mult română sau curat transilvane, fără excepție de nație, căzînd guvernul maghiar. Asemenea am scris lui Bălăceanu”. Foarte importantă este și însărcinarea dată de N. Bălcescu lui Cezar Bolliac pentru Bem: „ca să-i zică cu meșteșug mare că noi l-am numi bucuros de domn sau rege al nostru
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
această bază s-a operat și apropierea dintre N. Bălcescu și partida aristocratică, apropiere ce viza, după 1848, rolul primordial al factorului național. „Până când un popul - scria N. Bălcescu, la 21 ianuarie 1849, lui Ion Ghica - nu va exista ca nație, n-are ce face cu libertatea. Libertatea se poate lesne redobândi, când se va pierde, iar naționalitatea nu [...]. Pentru mine, chestia naționalității o pui mai presus de libertate”. N. Bălcescu, ca și alți fruntași ai revoluției române, a tras concluzia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
alegeri - cuvânta Al. I. Cuza în fața Adunării muntene, la 10 februarie 1859 - „este și va fi în ochii istoriei mai mult decât înălțarea pe tron a unui om devotat cauzei naționale; el este triumful unui principiu mântuitor și înălțarea unei nații întregi”. În legătură cu notațiile de mai sus, ținem să mai facem câteva remarci. Mai întâi, politica faptului împlinit practicată de români în 1859 nu este, iertată-mi fie banalitatea, o inovație în istorie, ea se particularizează însă prin statutul juridico-politic internațional
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
consacrându-și viața transformării societății pe o cale revoluționară. Sub acest unghi de vedere a considerat el și rolul istoriei. „Istoria - spune spune N. Bălcescu în Cuvânt înainte la „Magazin istoric pentru Dacia” (1845) - este cea dintâi carte a unei nații; întrânsa ea își vede trecutul, prezentul și viitorul”. Atunci când scrie Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, N. Bălcescu face precizarea că evocă timpuri de glorie, vremuri eroice, menite „să deștepte în noi sentimentul datorinței ce avem de-a păstra și de-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe cale revoluționară. N. Bălcescu vedea în popor forța motrice a istoriei ce tinde să se înalțe prin revoluție. Partida națională - scria el - „voiește a mântui poporul prin popor, adică este o partidă revoluționară”, iar „istoria ne arată revoluția ducând pe nația română din prefaceri în prefaceri, în calea acelei legi universale a dezvoltării istorice a națiilor: înălțarea plebeianizmului la putere”. N. Bălcescu a respins istoria ce-și propunea să înfățișeze numai stăpânitorii, socotind că adevărata istorie este cea a creatorilor ei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înalțe prin revoluție. Partida națională - scria el - „voiește a mântui poporul prin popor, adică este o partidă revoluționară”, iar „istoria ne arată revoluția ducând pe nația română din prefaceri în prefaceri, în calea acelei legi universale a dezvoltării istorice a națiilor: înălțarea plebeianizmului la putere”. N. Bălcescu a respins istoria ce-și propunea să înfățișeze numai stăpânitorii, socotind că adevărata istorie este cea a creatorilor ei, adică a poporului. Admirația față de popor respiră din fiecare pagină a lucrării Românii supt Mihai-Voievod
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
spătarului Ioan Cantacuzino, izolarea de popor a stăpânitorilor figurează ca principală cauză a slăbirii puterii Țării Românești odată cu moartea lui Matei Basarab (1654). „De atunci - spune N. Bălcescu - patrioții noștri, uitând experiența veacurilor, care ne dovedește lămurit că niciodată o nație nu se poate mântui decât prin sine însăși, pierzând confidinția în puterile sale, începură a cerși ajutoriu străin... Ei nu priveau jos, prea jos, poporul, care se târa la picioarele lor și se muncea ca să le hrănească lenea; ei nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
glad to meet you and Wellcome... Nae: Mai ușurel că-mi pierd pîinea... Nu știi engleza... Nici tu, Mona... Octav: Păi... Nae: Mă, eu sînt translatorul aici, înțelegi! Octav: Gata, Nae, se poate! Ei, atunci spune-i lui Tomy..., ce nație e? Nae: Îmi pare rău, dar e scoțian... Octav: Asta ne mai lipsea! Deci spune-i lui Tomy că ne bucurăm că-l avem aici... la noi... la centrul cultural... Nae: Ce centru, frățică, ăsta a venit să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]