10,211 matches
-
firesc, îl precedă pe acela injurios. Fără a forța explicații prea savante pentru necesitățile unei cronici, trebuie să spun, totuși, că de la această cezură de sens începe aventura de limbaj a romanului. Ce se întâmplă mai apoi nu e decât narațiune: facultate, cămin, fracturism, înregistrări audio, relații pasagere, cursuri, călătorii în interes de serviciu, discuții, amintiri. Să trecem o clipă dincolo de inventarul de cuvinte necunoscute de aici (necunoscute, spun, de vreme ce nici DEX-ul nu le consemnează). Ce descoperim? O pulsiune domestică
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
Twain a scris o schiță intitulată: A Literary Nightmare (Un coșmar literar). Mai târziu, a publicat- o sub titlul de Punch, Brothers, Punch! (Clanț, fraților, clanț), vrând astfel să mai atenueze încărcătura dramatică și să sublinieze caracterul ei umoristic.iv Narațiunea o putem rezuma astfel. Naratorul personaj, Mark, citește într-o gazetă de dimineață niște versuri care îi rămân în minte ca un ritm obsedant cu un mare impact asupra comportamentului său de fiecare zi. Drept consecință, își pierde puterea de
O traducere a lui Eminescu din Mark Twain by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4412_a_5737]
-
sondările tinereții. Există, desigur, câteva tomuri al căror gust îl regăsesc intact și la maturitate. Știu, de exemplu, că oricând deschid Mânăstirea din Parma voi reîntâlni un întreg univers de senzații și că voi fi cucerit de energia debordantă a narațiunii și de pasionalitatea, noblețea ori demonismul eroilor. Mai mult ca oricând, nevoii de visare, de evadare, de călătorie îi găsesc un corespondent în cărțile lui Sadoveanu, și nu în imaginile 3D ale canalelor „Discovery”, „History” sau „Nature”. Aici se află
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
Cristo pentru o sumă uriașă, doar pentru a lăsa pe pagina de gardă o dedicație ciudată pentru unul dintre cei mai buni prieteni ai protagonistului. Curând se va dovedi că întâmplarea cu pricina nu este decât un pretext, rama unei narațiuni plasate cu aproape 20 de ani în urmă, în perioada tulbure ce a precedat cel de-Al Doilea Război Mondial. În chip surprinzător, romanul reunește toate personajele din Umbra vântului și Jocul îngerului, dezvăluind legături pe care cititorii nu le
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
scheme abstracte vorbind în dodii savante, iar atmosfera e de comicărie groasă, cu iz de talcioc. Din carte răzbate o halenă de sarcasm frivol, un aer de comedioară pusă la cale de un autor care e iremediabil histrion. De aceea narațiunea propriu-zisă nici nu atinge treapta romanului, mai justificat fiind să vorbim de o schiță umoristică în care personaje derizorii rostesc niște cuvinte gongorice, cu aerul că fac profeții docte. În totul se simte un damf de caricatură neizbutită, în cuprinsul
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
un prieten, dar și un exemplu stimulator de uimire în fața propriei vieți; e, apoi, Michel Leiris, pe care l-am citit în 1966 și la care am regăsit aceeași atitudine de căutare, dar mai ales o scriitură care scăpa dificultăților narațiunii și ale demonstrației, prin recursul la asociațiile de idei și la jocul de cuvinte: psihanaliză și poezie reunite. Departe de a fi un gen „tradițional” în declin, autobiografia mi-a apărut ca o nouă frontieră a literaturii: contractul adevărului era
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
recent publicat de Editura Polirom, O scenă din viața unui pictor călător, în traducerea exemplară semnată de Ileana Scipione, vine să confirme ceea ce știam deja - că prozatorul César Aira se pricepe de minune să șteargă granițe și să estompeze contururi. Narațiunea (e un fel de a spune, mai degrabă convențional, deoarece substanța epică a cărții este extrem de diluată) îl are în centru pe Johann Moritz Rugendas, un pictor german din secolul al XIX-lea care, fascinat de cultura Americii Latine, a
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
Iată logica lui Camil Petrescu aplicată la Munci și zile în Bărăgan. Să ne închipuim un scriitor cu har care se apucă să scrie un roman inspirat din episodul deportării în Bărăgan: citește povestea Elenei Spijavca și apoi înnoadă o narațiune captivantă în care detaliile din jurnal nu numai că sînt respectate scrupulos, dar pe deasupra mai sînt spuse cu talent. Va ieși o carte a cărei formă artistică e neîndoielnică, atîta doar că-i va lipsi acel accent de verosimilitate pe
În logica lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4603_a_5928]
-
istoria genului biografic în sine. Cine - și de pe ce poziții - se mai încumetă să scrie o biografie după ce moartea autorului a fost proclamată zgomotos de atâtea ori? Tânărul universitar ieșean își ia de la început toate precauțiile, prin renunțarea la o narațiune totalizatoare, „continuă”, în favoarea unei lecturi fragmentare, sensibile la „contrastele între «chipurile» scriitorului”. De aceea, în loc să postuleze existența unei personalități scriitoricești „tari”, bine închegate și dominând dintr-un centru autarhic fiecare fenomen al existenței, Doris Mironescu preferă s-o descopere, mai
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
familiei și a unei iubite (Maria Ghiolu), o corespondență mai consistentă cu Geo Bogza și cu Sașa Pană, dar și articole de semnalare a cărților din diverse publicații - sunt puse cap la cap cu atâta discernământ și finețe, încât cusăturile narațiunii, discrepanțele de registru sunt imperceptibile. În ciuda materialului destul de limitat aflat la îndemâna criticului, la final fizionomia e întreagă, omul se mișcă viu, cu toate coerențele și contradicțiile lui. Ce-i drept, golurile documentare nu se văd pentru că sunt sudate, printr-un
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
de romane), în al său „posibil răspuns“, aplicat și metodic, a amintit elementele sine qua non ale construcției romanești, declarând ca „regulă de aur a romanului bun” verosimilitatea, nu însă în sensul aristotelic, canonic, ci ca logică internă a unei narațiuni de orice fel, absurde sau realist-magice. Într-o lectură cu tonalitate dramatică, Marta Petreu a imaginat un Decalog al romanului. În rezumat: „Să urmezi logica crudă a vieții, să nu înfrumusețezi și să nu urâțești nimic”. Nichita Danilov a lansat
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
de tinerețe ireversibilă, suferă și pentru că nu o poate menține printr-un urmaș. Singurătatea în maturitate amplifică o alta, din cuplu. Procesul înstrăinării este redat în primul rând de consemnarea realității unui pacient al istoriei. Într-un plan subsidiar al narațiunii, vom citi poveștile copilăriei și adolescenței într-un registru argotic. Publicul fidel lui Dan Lungu va recunoaște reluarea nuvelei care dă și titlul volumului din 2005, Bă- ieți de gașcă. Autenticismul fabricat independent este recalibrat în roman, având un rol
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
specificitatea acestei construcții verbale reprezentate de roman, în raport cu alte construcții verbale? Există câteva elemente indispensabile pentru un roman ca să fie perceput drept roman: în primul rând, existența personajelor (diferențiate neapărat prin limbaj și nu alter-ego-uri ale autorului). Apoi, povestea, epicitatea, narațiunea, acțiunea, trama. În fine, întinderea, amplitudinea, complexitatea construcției. Și, desigur, implicit, dimensiunea temporală, prezența în paginile scrierii a unui pregnant sentiment al timpului. Ca într-o ecuație matematică precisă, aceste elemente trebuie avute în vedere sine qua non de autor
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
simpatiza cu personaje (naratoare) inclasabile. Dan Coman propune în Parohia un narator din această stirpe, greu de acceptat ca verosimilitate. Cititorii scriitorului năsăudean nu vor fi, de bună seamă, surprinși nici de genul literar abordat, nici de imaginarul revărsat în narațiuni. În scrisul lui Dan Coman (auto)ironia, umorul, și desfătarea ludică prin grotesc și morbidețe definesc o structură artistică complicată. În primul roman, Irezistibil (2010), Dan Coman prefera să motiveze contrapunctic un anumit nivel din Așteptarea lui Mălaicu-Hondrari, anume toxicitatea
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
venite pe râu. Cu câțiva ani înainte de 1989, întâmplările din memoria unui debil traduc câte ceva din personalitatea și interesele lui. Nefertile la nivelul lexicului, confesiunile au un grad ridicat de poeticitate, semn că, în spatele vocii dominante, o instanță manevrează abil narațiunea. De altfel, problema este mult mai delicată. Dacă la început naratorul are multe simptome din categoria întârziatului mintal, el se dovedește în cele din urmă un psihopat: urmărește și cunoaște bine sensibilitățile victimei (Ninia), pentru ca apoi să devină agresiv și
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
generației ’60, ca refugiu din calea tăvălugului realist-socialist, dar și pentru că le oferea șansa unor personaje atipice (nebuni, ambuscați, eroi) - nu este decât un pretext pentru o subtilă încercare de modernizare a tehnicilor narative. Și dubla perspectivă (aproapele și departele narațiunii), utilizată cu atâta efect în Lumea în două zile, e de întâlnit aici, ca și scindarea clasicei unități interioare a personajului. „Creșterea” romancierului Bălăiță, din povestitorul și publicistul cu același nume, este inspirat dublată, în prezenta ediție, de interviurile pe
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
putem doar ghici - de vreme ce detectivul hard-boiled, asemeni cowboy-ului din preerie, descinde dintr-un trecut vag, evoluează într-un prezent tulbure și pare să nu aibă niciun viitor. Pentru Sean McCann, preistoria lui Philip Marlowe e destinată să explice faptul că narațiunile care-l au drept protagonist ilustrează un anumit tip de aspirație romantică - sau poate o reverie sentimentală moștenită de antichitatea greco-romană —, una din sursele de tensiune ale cărților (cel puțin The Big Sleep, Farewell, My Lovely și The Long Goodbye
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
se avântă în nebuneasca aventură, procesul întineririi lui Mutsuko pare ireversibil și dispariția ei inevitabilă. Romanul poate fi considerat o replică la Strania poveste a lui Benjamin Button a lui Scott F. Fitzgerald. (Prezentarea editurii) „Yamada este un maestru al narațiunilor care vorbesc despre felul în care lumea obișnuită, cotidiană se poate deschide pe neașteptate spre o dimensiune fantastică, spirituală.“ „The Guardian” „Romanul care m-a tulburat, m-a mișcat și m-a urmărit tot anul 2008. Yamada este unul dintre
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
foiței de aur. Există, totuși, un grad de poezie, care se eliberează fără efort în atmosfera ce se degajă din lucrările lui Cosmin Moldovan, fără să cadă în desuetudine, dar care nici nu păcătuiesc prin gravitate. 3. O reabilitare a narațiunii plastice Cel mai spectaculos expozant timișorean este, însă, Victor Gingiu, un foarte tânăr asistent al Secției de Tapiserie de la Facultatea de Artă și Design, care și-a început anul cu o expoziție la Galeria Helios a Uniunii Artiștilor Plastici. Într-
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
de „Spiegel” într-o rubrică intitulată „Bestseller Service”, ce promitea să vorbească numai de cărțile de succes despre care vorbeau toți și despre care așteptau să se vorbească: „Surprizele sunt excluse”. A trăi, a călători, a scrie. Poate că astăzi, narațiunea cea mai autentică e aceea care povestește nu prin pura invenție și ficțiune, ci prin experimentarea directă a faptelor, a lucrurilor, a acelor transformări nebunești și amețitoare care, după cum spune Kapuściński, împiedică receptarea lumii în întregime și oferirea unei sinteze
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
de vânătoare, detaliile sale în același timp relevante și efemere, și compunând totul într-un tablou deopotrivă fidel și reinventat, portret al lumii și al călătoriei prin lume. Poate călătoria este prin excelență o expresie a acelei literaturi, a acelei narațiuni «non fiction» teoretizate de Truman Capote”.
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
în măsură să justifice o re-lecturare a Poetului Vlahuță? În primul rând, diseminarea în corpul schiței a unor „digresiuni metatextuale”, cum le numește Al. Călinescu în Caragiale și vârsta modernă a literaturii. Într-adevăr, autorul întrerupe în câteva rânduri fluxul narațiunii pentru a intercala considerații subtile legate de dialectica literară a dubletelor realitate-ficțiune, model-personaj sau adevăr verosimilitate, emițând, între altele, ideea - paradoxală, în aparență - conform căreia „cu cât o operă de artă este mai perfectă, și ca putere de concepție, și
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
țărăncuțe în catrință și foaie verde la ureche și nici la pitorești ciobănași cu trei sute de oi. De altfel, într-o scrisoare către Mihail Dragomirescu, I.L. Caragiale pune la punct chestiunea dozajului ingredientelor naturiste menite să coloreze și să fortifice narațiunea: „...În scrierile mele [...] n-oi fi având din toate astea (peisaje, naturi moarte sau însuflețite, lirism etc. - nota mea, G.N.) prea, foarte mult sau mult; dar cred că am destul; și mai cred că peste destul, în artă nu mai
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
capul locului ficțiunea, dar PARE? și bolnav de narcisism. Memorialistul de factură specială se află solid instalat în romantism, prin formula literară adoptată (comună cu aceea a lui Alexandre Dumas ori Vasile Alecsandri), prin viziunea pur subiectivă despre lume. Debutul narațiunii e timid și pedestru. Însoțit de un prieten, naratorul începe, în ziua de 6 iulie (sic!) a unui an care nu contează, traseul clasic al excursioniștilor la mînăstirile din Moldova, călătorind la Horaița, Văratic, Secu, Agapia, Pipirig, Șeștina, Broșteni. Dacă
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
îl întreabă unde merge, Hogaș răspunde criptic: „Ți-am spus, moșule, că știu de unde vin, dar unde mă duc, mai nu știu și nici prea vreau să știu; vorba e să mă duc”. Punctul singurătății depline nu are nume. Întreaga narațiune e dirijată spre capitolul Singur, nu doar cel mai reușit al cărții, ci și țel suprem al excursiei, punctul necunoscut unde călătorul întîlnește misterul creațiunii în înfățișarea lui primordială. Izolat în mijlocul Naturii cu majusculă, scriitorul se regăsește pe sine și
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]