2,506 matches
-
i-a fost dată, fiule?” Până nu citesc cartea nu pot ghici, părinte. „ Chiar te rog să dai glas celor scrise aici.” Nu știu cum se întâmpla, dar de fiecare dată bătrânul călugăr știa să-mi ațâțe curiozitatea și cu cel mai neînsemnat lucru. Așa s-a întâmplat și de această dată. De fapt, cartea de volnicie despre care era vorba a fost dată în urma judecății dintre Moisei Cucoranul și unchiul său Lupașco. În vreme ce eu cătam să dezleg înțelesul cărții de volnicie, bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Nu credeam asta, dar nu știu care dintre ei ar mai fi rămas nebăgat în seamă de vodă. „Ce zici de un bărbier, dragule?” Ce să spun, părinte? Asta înseamnă că vodă lua în seamă nevoile fiecărui slujbaș de la Curte, oricât de neînsemnat ar fi fost acesta. „Asta-i drept, dar de astă dată vodă mai spune și alte cele...” Să vedem, sfințite, ce spune Grigorie Ghica voievod în ispisocul din 14 decembrie 1739 (7248): „Înștiințare facem tuturor cui se cade a ști
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Tănase logofăt de taină, am scris.” „ Cred că ai băgat de seamă că acest ispisoc a fost scris de logofătul de taină al lui vodă.” Întâi mi se pare că răsplata pentru presupusele slujbe ale lui Dumitrașco bărbierul este destul de neînsemnată. Doar o dugheană amărâtă... Apoi se știe doar că în jurul lui vodă erau și alți știutori de carte, nu numai diecii... Așa că nu trebuie să ne mirăm de acest fapt. După aceste vorbe, am continuat să răscolesc manuscrisele mai departe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
puțin bucuria de a vorbi cuiva de suferința lui. Vrea să se vindece. De fapt, Ada era avară. nu vrea cheltuieli noi și, nai ales, nu vrea să rămână singură în situația vulgară a unei femei oarecari cu un amant neînsemnat. Nu se gândea intenționat să-i facă rău sau să-1 lipsească de îngrijiri, dar nu înțelegea necesitatea absolută a plecării. își dădea ei singure argumente potrivite cu interesul ei: Pe drum singur! . . . între străini? . . . Când acasă avea la îndemînă tot
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pierdea în umbră. Stîngaco în maniere și rustică Ia croială, decorul de lux o punea în inferioritate. Prezintarea ei siînjenise puțin pe Elena! "Ma demi-soeur spunea când era nevoie. Mai adesea o trecea subt ta; ere, ca pe o prezență neînsemnată. Participarea sau lipsa ei de la plimbări și recepții era orânduită la fel cu tot restul și nu da loc la Uirburări. Cu o memorie matematică, Elena își amintea de ca la intervale proporționate. Trimitea să întrebe dacă domnișoara Norica vrea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Și s-au despărțit. Și au plecat. Ea - dincotro a venit; el - așijderi. Cerul,în clipa aia, păru a păli,în măreția sa, și a se acoperi, cu o pată de norișor, gri. Dar, ei, nu băgară de seamă, acest neînsemnat amănunt. Ce mare păcat! STÂRLICIU Făcuse multe, se ocupase, temporar, cu diverse, încercase numeroase elemente, care să-i permită să găsească o soluție, pentru viața pe care natura i-o oferise,întâmplător, tocmai lui, cu atâta generozitate. Generozitate exprimată,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
la fel ca noi judecau localnicii. Târgul avea un academician. Venerat de toți, îl salutam fără să ne cunoască când, în rarele sale plimbări, îl întâlneam în parc. Cum drumul către iaz trecea tocmai pe acolo, s-a întâmplat ca neînsemnatul incident dintre noi și Jan să fie urmărit chiar de venerabilul bătrân pe care-l adoram și care, de ne-ar fi adresat un singur cuvânt, putea obține de la noi lucrurile pe care doar vrăjitorului i le aduce bagheta sa
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
lucrurile În lipsa lui. Îl deranjau numai vreo două-trei greve care se anunțau. Dar, la urma urmei, așa era la Lima. Secretul era să poți transfera orice problemă, orice supărare pe terenul de golf: aici dobîndea adevăratele sale dimensiuni, care erau neînsemnate. Trebuie să vezi cum se schimbă perspectiva. O lovitură bună, un swing bun semăna cu un sector unde lucrurile merg strună. Apoi, pe lîngă problemele lui avea acum și problemele copiilor. Toate laolaltă. Și asta se simțea. Trebuia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu șalurile, cînd deodată auzi aplauzele. Se lăsa Întunericul cînd Carlos Începu să claxoneze În fața porții de la intrarea palatului, gîndindu-se la tot bănetul care se cheltuise cu noua casă și totuși nu fuseseră În stare să mai dea o sumă neînsemnată pentru o poartă automată. Vru să-i spună lui Julius, dar Julius nu era În apele lui, mai bine-l lăsa În plata Domnului cu gîndurile lui. Claxona din nou, dar degeaba. „Asta pentru că nu e mașina stăpînului, Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mele. Totuși, sunt câ teva despre care, din diferite motive, n-am putut scrie, căci doar teoretic „totul e de vânzare“ când ești scriitor. În realitate, mii de scrupule și rețineri te fac să omiți câte-un fapt în aparență neînsemnat, dar care (și dovada sunt tocmai scrupulele tale) poate fi un tunel către straturile vulnerabile ale sinelui tău. Noi nu suntem interfața socială pe care o numim „persoana noastră“: cineva dindărătul ei, o ființă in comparabil mai vastă, ne controlează
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
spate, de la un metru distanță, ca în anumite jocuri pe computer. Cam așa ceva simți și când nu creierul tău, ci lumea înconjurătoare se-ntoarce cu susu-n jos. Mergând invers pe șosele, te simți ca-n vis. Ceva e-n neregulă, neînsemnat la prima vedere, dar care pune-n discuție universul întreg și, în cele din urmă, propria ta situație în el. Ghemuit pe unul dintre locurile din spate ale enormului Rover, nu-mi puteam înăbuși, în acea seară irlandeză, senzația că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Filigran rămâne un necesar exercițiu de digitație, frânt pe neașteptate prin forța stihială a destinului. Vaslui, 20 august 2004 Teodor Pracsiu I. E noapte. Oare, cât să fie ceasul? De pe noptieră, deșteptătorul țăcăne regulat și monoton. Dacă aș face un neînsemnat efort, i-aș putea vedea cadranul. Însă, păcătosul ăsta de somn se lasă mereu așteptat, s-ar depărta și mai tare de mine, ca un animal fricos care fuge numai când i se pare că faci o mișcare ce i-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
eu. Și, nu numai la Naționalul bucureștean, ci și la alte teatre din țară. Un fel de plictis, de blazare și, iartă-mă, de puțină infatuare” “Ai dreptate. Neșansa ta e că trăiești într-o urbe mică și, de ce nu? Neînsemnată. Personal, n-aș fi consimțit niciodată să vin în N., în turneu, dacă n-aș fi știut că tu domiciliezi aici” “Iată-mă și pe post de erou al orașului” “Râzi tu, râzi, dar, ăsta-i adevărul. Nu mi-ai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de roz, verde, totul radiind căldură și lumină. Existența căpăta parcă un alt sens, iar eu îmi amintisem atunci de toate “iubirile” mele, inclusiv cele mai mărunte și din clipa aceea toate clipele asemănătoare nu au mai putut fi niciodată neînsemnate. Mi-a arătat-o apoi pe fosta lui soție care murise de tumoră. -Cât timp ați fost însurat? îl întreb eu. -Puțin. Doar doi ani...apoi ea s-a stins. Ochii mei stăteau încă pironiți pe fotografie, uimit de frumusețea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de multe ori - și strădania lui măruntă și vrednică de milă de a-și duce existența mizeră, Însă plină de speranță, cum putea mai bine, sub un cer străin, În inima unui oraș imens și indiferent, o fărîmă de răsplată neînsemnată pentru truda sa amară și tenacitatea sa răbdătoare - țelul modest, dar poleit, alcătuit din siguranță, libertate, descătușare și liniște, pentru care toate ființele de pe fața pămîntului au muncit și-au suferit. Iar nepăsarea fără egal cu care orașul mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
țelul modest, dar poleit, alcătuit din siguranță, libertate, descătușare și liniște, pentru care toate ființele de pe fața pămîntului au muncit și-au suferit. Iar nepăsarea fără egal cu care orașul mare și Îngrozitor a strivit Într-o clipă această viață neînsemnată, pîngărind cerul strălucitor și măreția zilei cu sînge, imensa ironie a loviturii Întîmplătoare - căci treilerul uriaș care a distrus camioneta și a ucis un om a trecut mai departe duduind și a dispărut, probabil fără ca șoferul să știe măcar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ei, la miile de clipe ciudate și tainice ale vieții noastre. Mă gîndeam ce bine s-ar cîrpi un perete cu cenușa lui Cezar și cum viața noastră se Împletește cu viața tuturor celor ce-au trăit, cum fiecare moment neînsemnat, fiecare viață neînsemnată, fiecare vorbă pierdută sau pas uitat, făcut cîndva pe aceste străzi, vibrează cumva În aerul din jurul nostru. „Să gîndești astfel Însemnă să gîndești prea ciudat.“ „Credință! Nu, nici un dram!“ - pașii care răsună aici, pe stradă, trezesc ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de clipe ciudate și tainice ale vieții noastre. Mă gîndeam ce bine s-ar cîrpi un perete cu cenușa lui Cezar și cum viața noastră se Împletește cu viața tuturor celor ce-au trăit, cum fiecare moment neînsemnat, fiecare viață neînsemnată, fiecare vorbă pierdută sau pas uitat, făcut cîndva pe aceste străzi, vibrează cumva În aerul din jurul nostru. „Să gîndești astfel Însemnă să gîndești prea ciudat.“ „Credință! Nu, nici un dram!“ - pașii care răsună aici, pe stradă, trezesc ecoul prafului din Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
arăta drumul spre fiecare dintre fiii mei. Îți voi da, totuși, doi însoțitori mărunți. Ana e curioasă: Cine sunt dânșii? Un modest licurici și o modestă râmă. ─ O râmă? Un licurici? - Ana râde înveselită -. Nu sunt cumva prea mici, prea neînsemnați? Licuriciul îmi poate lumina drumul cu trupul lui dar râma cu ce mă poate ajuta? Ea merge încet, eu merg repede, nu prea ne potrivim... Râma e o ființă umilă dar, pentru plante, e o binecuvântare. Ea fabrică sol fertil
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Ah! răspunsul nostru trebuie să fie unanim: Domine, ad quem ibimus? Ce refugiu vom găsi noi părăsindu-l pe Cristos și biserica?”. Există diferite moduri de a fi fideli. A-ți salva fidelitatea, fugind de marile trădări și evitând ofensele neînsemnate pentru propria vocație, este deja un lucru bun. Totuși, a se mulțumi doar cu intenția de a evita rănile lipsei de loialitate, nu-l va face pe un preot să fie fidel. Adevăratul ecleziastic, „nu se mulțumește să fie loial
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
strângă cât mai multe informații cu putință. - Cu războiul cum mai este? zise el pentru a mai trage de timp. - Prezic Victoria sigură a lui Enro peste trei luni. Gosseyn își ascunse surprinderea. - Vezi realmente Victoria? Ezitarea fu atât de neînsemnată încât Gosseyn, mai apoi, se întrebă dacă nu și-o închipuise. - Perfect, zise celălalt cu fermitate. Asta era imposibil de acceptat, dat fiind că creierul secund nici nu intra la socoteală, în această evaluare. Po-sibilitatea unei foarte admisibile minciuni îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
fusese vreodată dat lui Gosseyn s-o audă între două femei. Nici o secundă, în restul serii, cuvintele lui prudente nu încetară a fi acoperite de fondul sonor al acestei sporovăieli feminine. Gosseyn dădu glas mai întâi uneia dintre cele mai neînsemnate griji pe care le avea. - Dumneata cunoști problema creierelor secunde? întrebă menționând cuvântul pentru prima oară în fața lui Crang. Ochii frumoși, galbeni, ai bărbatului îl studiară, meditativ. Apoi zâmbi. - Un pic. Ce anume v-ar interesa? - Este o problemă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cîte știu, aceasta e singura cameră cu un ecran de proiecție de acest gen. — Prefer să dorm aici, doctore Munro. Munro scoase un oftat ușor. — De obicei doctorii nu dorm în salonul pacienților, dar, fără îndoială, aceasta este cea mai neînsemnată condiție. Bine, lasă cărțile. O să-ți prezint cîte ceva din aria de preocupări a institutului, apoi o să-l vizităm pe Ozenfant, șeful tău de departament. Ieșiră printr-o arcadă, spre o ușă circulară. Draperia din plastic împletit se dădu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apoi whisky fierbinte, și i-a ținut cana să bea. Horcăitul speriat s-a rărit. L-au lăsat învelit într-un halat, cu picioarele încrucișate și sprijinit de mai multe de perne. în culmea fricii, în timp ce se holba la luna neînsemnată, singurul lui gînd fusese că Iadul este un loc mai rău decît starea asta. Nu primise educație religioasă și, deși tatona credința în Dumnezeu îspunînd la sfîrșitul rugăciunilor „Dacă exiști“ în loc de „Amin“), nu credea deloc în Iad. Acum își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
armura? — O convenție de secol optsprezece, cînd a fost pictat domul. Cei care sînt în fața lui sînt foștii directori ai institutului: Prometeu, Pitagora, Aquino, și Descartes. Figura de pe tron este primul lord Monboddo. A fost un legiuitor insignifiant și filozof neînsemnat, dar atunci cînd institutul și consiliul au fuzionat, era membru în ambele, ceea ce l-a făcut simbolic util. îl cunoștea pe Adam Smith. — Dar ce este institutul? Ce reprezintă consiliul? — Consiliul este o structură politică menită să-i aducă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]