2,581 matches
-
un sprijin în altă parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin și nu l-am fi căutat, dacă nu am fi fost loviți, și dacă nu ne-am fi simțit amenințați”. O Românie independentă, în cuprinsul hotarelor ei neatinse, ar fi fost un factor de siguranță pentru Uniunea Sovietică și pentru celelalte state vecine. „Lovitura cea dintâi - preciza cu mult curaj Gr. Gafencu -, care a zdruncinat temeliile unei asemenea Românii, chezășie de siguranță și de pace, acoperire firească și
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
tuturor basarabenilor, moldoveni și nemoldoveni și înseși rezoluțiunile Radelor ucrainene din Hotin, Chișinău, Acherman, care toate susțin ideea indivizibilității teritoriului Republicii Moldovenești și dorința de a rămânea în cuprinsul ei și nu al Ucrainei. Cred că țara noastră va ieși neatinsă și din această încercare, pentru că însuși guvernul Ucrainei va vedea că nu are dreptate și nici interes să nu trăiască în bună vecinătate cu noi, oricât de mici s-ar părea că suntem. În special guvernele Ucrainei vor avea greutăți
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
al țării mele, să atrag în mai multe rânduri, prin discursuri și declarații publice, atenția guvernului sovietic, față de care România a urmat totdeauna o politică leală de pace și de bună vecinătate, că: „o Românie independentă în cuprinsul hotarelor ei neatinse este o chezășie de siguranță pentru Uniunea Sovietică, ca pentru toate celelalte state vecine”. Lovitura cea dintâi, care a zdruncinat temelia unei asemenea Românii, chezășie de siguranță și de pace, acoperire firească și atât de folositoare a unui hotar întins
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
înlănțuii în brațe și-mi apropiai capul de părul ei, vorbindu-i în șoapte, încercînd s-o farmec, s-o rog să nu mai plângă, să mă ierte. Dar nu mă putui împotrivi parfumului și căldurii, și ispitelor acelui trup neatins încă de nimeni și o sărutai. Maitreyi se zbătu și țipă, ferindu-și gura. Mi-a fost teamă să nu ne audă cineva și-î dădui drumul. Fugi din brațele mele cu un suspin care mă umili, dar nu se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și confortul lui să nu-i fie stingherite. Maitreyi nu cunoștea nici una din aceste superstiții albe și mi se oferea continuu, întreagă, cu tot ce trecuse și fecundase sufletul ei până atunci. Căci trupul, am știut aceasta, și-l păstrase neatins; cel puțin, neatins de nici o mână virilă.) Mi-a mai spus, tot în după-amiaza aceea, de o altă dragoste a ei. Avea pe atunci doisprezece sau treisprezece ani și se dusese cu d-na Sen la marele templu de la Puri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să nu-i fie stingherite. Maitreyi nu cunoștea nici una din aceste superstiții albe și mi se oferea continuu, întreagă, cu tot ce trecuse și fecundase sufletul ei până atunci. Căci trupul, am știut aceasta, și-l păstrase neatins; cel puțin, neatins de nici o mână virilă.) Mi-a mai spus, tot în după-amiaza aceea, de o altă dragoste a ei. Avea pe atunci doisprezece sau treisprezece ani și se dusese cu d-na Sen la marele templu de la Puri, la Jaganath. Pe când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
celor de lângă el, că fusese transportat. Dar cum îl transportaseră? În brațe, pe o targă, într-un cărucior? - Nu cred că are vreo șansă, auzi, târziu, o altă voce, tot atât de depărtată. Nu i-a rămas un singur centimetru de piele neatins. Nu înțeleg cum mai trăiește. Normal ar fi fost... Evident, asta știe toată lumea; dacă ai pierdut mai mult de 50% din epidermă, te asfixiezi... Dar își dădu repede seama că e ridicol, și umilitor, să răspundă, în gând, celor care
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al lăzii. Ieronim nu-și putu reține un strigăt de surpriză: - Numai la asta nu mă așteptam!... Și totuși, ar fi trebuit să mă gândesc... Câteva clipe, priviră amândoi, în tăcere, rochia verde-pal, cu gulerul înalt, de dantelă neagră. - E neatinsă, șopti Ieronim, așa cum i-o adusese croitoreasa cu puține zile înainte. N-a mai apucat s-o îmbrace la seara de binefacere. O comandase special pentru serată, căci ea, Caty, era una din vicepreședintele societății. Dar avea groază de bombardamente
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
autoiluzionează subminând prezența lui reală în lumea fluctuației cotidiene. Desigur, el nu reușește coborârea propriului fantasm în paradigma terestră a existenței sale, resurecția, metamorfoza ce ar respinge total pragmaticul mundaneității de zi cu zi. În esență, el nu devine eroul neatins de tristețea înfrângerii, personajul ce crede că a mai fost cândva, într-o vârstă a iubirilor absolute, a exuberanțelor ferite de ofilirile spațio-temporalului. Și totuși, un astfel de schimb existențial între realitate și erosul unui basm paralel acesteia, o asemenea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se consacră și suferă doar pentru sine devenind în aroganța forței sale spirituale agent al transcendenței răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului. Întâlnirea cu răutatea celulalt implică o ciocnire opozitivă în care negativitatea opresivă își poate aroga o formă deschisă a demersului său
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și după pasul său prin lume. Dar, cât timp viețuiește întru corporalitate este împresurat de o altă imensitate copleșitoare: conglomeratul de materie și energie din care doar o picătură azurie îl adăpostește ca lume a efervescențelor sale. Acest imperiu tăcut, neatins de spectrul uman, ateul îl postulează ca o extensie enigmatică. Desigur, o fărâmă din natura nesfârșită este cucerită, adaptată și prelucrată de om fiind așezată în dinamica istorică ca sursă de progres și emancipare evolutivă. Dar, în acest sens, nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
crepuscul existențial, ca o breșă-sincopă în fluxul normalitații cotidiene. Asistăm, în cazul acestei experiențe, la survenirea a două tipuri speciale de percepție. Astfel cel care suferă primește în interioritatea sa încercată împrejmuirea lumii într-un mod distinct față de semenii săi neatinși de agonia febrilă a durerilor ce coboară în trup sau urcă spre profunzimile spiritului. La rândul său, omogenul cromatic al lumii, vârtejul înnrobit timpului în dinamismul căruia se topesc uniformizant individualitățile umane își asumă într-un chip special, deci, diferit
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ciocniri cu obstacole și situații ce pot vătăma. Aici spațiul pare a se dilata, ținta, scopul, locul spre care se îndreaptă pașii timorați ai orbului fiind însușit de acesta drept un reper cu mult mai îndepărtat decât apare el celor neatinși de aspra damnare a orbirii. Suferința orbului se dovedește, așadar, unul dintre cele mai relevante exemple pentru dimensiunea suferințelor așezate între trup și spirit ca o sinteză ce preia din ambele extreme elemente fundamentale. Aici sufletul nu este pătruns de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
semenii săi, în clipa agonică de suferință sfredelitoare, de ascuțită și arzătoare străpungere a trupului el va căuta întru disperare, picătura izbăvitoare a propriei vindecări, suflul ce-i răpește durerea trupească redându-i liniștea și echilibrul funcțional al corporalității. Cei neatinși de plaga trupului sunt priviți aici ca reperul normalității la care suferindul speră să se întoarcă pentru el a fi asemenea lor reprezentând un pisc a cărui cucerire își merită sacrificiile. Cazul special al suferinței trupești pentru ceilalți, al sacrificiului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
într-un context de fapte și inter-relaționări. El scapă, însă, adesea, atenției prin situarea retrasă, la limita ascunderii în cromatismul metafizic, în pluriformitatea lumii ce se expune printr-o fereastră deschisă momentului, prin secvența unei apariții trecătoare. Astfel, pentru cel neatins de suferința deficiențelor trupești, un moment de interacțiune cu lumea presupune contactul deschis cu inepuizabilul torent de aspecte și prezențe ce se concentrează spre a-i ieși în întâmpinare într-un interval temporal. Această conștiință se întâlnește aici cu generalitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
astfel de prezențe. Spre exemplu, un orologiu așezat pe unul dintre pereții camerei evocate condensează în structura sa calități pe care cel lipsit de vedere le va surprinde clar și distinct, la nivelul profund al existențialității lor. Astfel, pentru semenii neatinși de negura orbirii, orologiul arată, expune măsura timpului prin indicațiilor acelor de pe cadranul său. În spectrul cunoașterii deja rutinate a celui care nu este lipsit de vedere orologiul se rezumă practic la imaginea cadranului său ce răspunde mecanic la întrebarea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Orbul vede mai profund în abisul temporalității. Cel lipsit de putința mersului se va așeza pe orice drum drept un autentic călător fiecare plecare și întoarcere fiind aventuri de imprevizibil, obstacole și posibile întârzieri. În alergarea prin mobilitatea cotidiană, cel neatins de suferințele deficiențelor trupești nu sesizează sensurile adânci și pline de semnificație ale pornirii și situării în parcursul unui drum. Pentru o astfel de conștiință a mundanului imediat, sub iluzia unui prea-plin de existență se manifestă, de fapt, consumarea vieții
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de iluzii active se disipează temporar permițând, pentru o transparentă clipă, aducerea, proiecția în prim-plan a străfundurilor prime, a temeliilor ce poartă resortul și fluxul lumii. Prin zăbovirea asupra amănuntului, amănunt ce scapă cel mai adesea privirii superficialului mundan neatins de spectrele suferinței, orbul, cel lipsit de putința mersului sau de funcționalitatea primordială a mâinii, cel damnat surzeniei și neputinței de a rosti sau uneia dintre aceste tragedii, alături de orice alt suferind din insuficiențe și incapacități ce privează trupul de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
or avea împreună. Patru mii tot să toace, ei singuri, că le-a plecat băiatu ! S a făcut doi-trei ani de când a plecat Tudor, a plecat înainte să moară bunică-sa, madam Ioaniu. Camera lui o ține Ivona și-acu neatinsă, nu doarme nimeni în ea și nici n-o închiriază. Ditamai căsoiu pustiu, și camera băiatului o ține Ivona ca p-un cavou, cu poze colorate trimise de el de pe unde-a umblat. Și ce-i încălzește pe ei că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a putut. Așa de greu se lăsase sfântu. Și s-a-nfuriat nemții, și-a pus dinamită sub raclă, și-a dat foc, s-a făcut un fum pân-la cer și, când s-a risipit, racla sfântului și moaștele era neatinse, n-avea nimic. Da nemții, care era pe-acolo, murise toți. Zăcea ca muștele moarte, fără mâini, fără capete, fără picioare, că nu se putea să le-ngăduie Dumnezeu atâta nelegiuire, și ncă după sărbătorile Paștelui. Așa vremi a apucat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în permanență se spun secrete pe care într-o oră le va ști orașul și se vorbește interminabil despre venalitate, bani publici deturnați, corupție, iarăși venalitate și trădare ! Ore întregi de cozerii și taclale din care cine mai poate rămâne neatins, dacă nu de insultă și calomnie, măcar de o insinuație subțire ? Pentru că de la dușmani trecem la amicii neaflați de față, răul nefiind, bineînțeles, numai în tabăra celorlalți. La fiecare dintre ai noștri am observat contraziceri între spusă și faptă, josnice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se trăgeau încet spre casele lor și, până să reușească birjarul să urnească trăsura, urmele nenorocirii rămăseseră înfipte doar în zid și în pământ. Întristătoarea pustietate a câmpului... în trăsură, zgâlțâit de frigurile emoției și oboselii, străbătând străzi ale orașului neatinse de bombe, am avut brusc senzația că simt cum se țese pe neobservate la loc păienjenișul care face lumea convenției și a iluziei. Ah, nu știu să exprim acest sentiment teribil, ce l-am avut în clipa marilor nenorociri, când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la noi ca la niște animale ciudate. Aerul tulburat al lui Patrana mă face să cred că trăiește cu senzația că noi ne-am născut pe altă planetă. Noi credem că el s-a născut Într-un fund de lume neatins de civilizația secolului În care trăim, chiar și așa, strecurată printr-un gard de fier și sîrmă ghimpată. Natura umană e complexă, iar această societate nobilă scoate În evidență diferențele. Nu, În nici un caz nu sînt un personaj din ecranizarea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sîngerează (nu mi se spune de ce), deși Moise țipă ( În continuare țipă) cel mai tare. Barbu și-a luat mîrțoaga de căpăstru și ce-a mai rămas din căruță și s-a dus Înapoi În baterie, pentru că el a scăpat neatins, ca prin minune - să nu spună cineva că Dumnezeu nu are grijă de copii, de bețivi și de oamenii cu mintea slabă. Îmi revin din șoc și Încep să-mi fac o idee. SÎngele mi-a transformat pieptul vestonului Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aievea. Mașina se prăvălise în canal, cu Stella înăuntru. Deci Stella era moartă! Se îndreptă, fără grabă, spre ușa dormitorului și, de acolo, traversă palierul spre camera Stellei. Încăperea era scăldată în lumina soarelui, draperiile date la o parte, patul neatins. George se lăsă pe un scaun. Nu, Stella nu era moartă. Să-i pară bine, oare? Dumnezeule, în ce bucluc se băgase, o să-și piardă și permisul de conducere. Își amintea cu durere, cu rușine, plin de remușcări de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]