2,121 matches
-
narativă, Fred rememorează toate întâmplările legate de Ladima, în care se implicase în mod direct și își amintește faptul că îl cunoscuse în august 1926, într-o împrejurare foarte personală, deoarece el venise la Techirghiol ca să se afle - neobservat și nebănuit de nimeni - în apropierea doamnei T., pe care o iubea în taină. În după-amiaza călduroasă de august, în patul Emiliei, tânărul simte "durerea ca un cheag străin în inimă" și că " Am intrat acum în propria mea viață." Trăiește intens
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Păși pe potecă și apoi pe drumul spre oraș și-și dădu seama deodată că e bătrîn. Sufletul său, care privise cu curaj și Încredere imaginea bine cunoscută a șinelor, era acum apăsat de spaimă și de Îndoială, văzînd chipul nebănuit al unui pămînt care fusese mereu la cîțiva pași de el și pe care nu-l văzuse și nu-l cunoscuse niciodată. Și Înțelese că pierise pentru totdeauna, că nu va mai redobîndi nicicînd farmecul acelui drum pierdut și luminos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
boite și În atitudinea lor față de bărbați nu era nimic indecent. S-ar putea spune mai degrabă că, Într-un fel uimitor, acești oameni creaseră o comunitate stabilă, ce ducea o viață ordonată, pe roți, ce respecta cu multă fidelitate, nebănuită de locuitorii orașelor mari și mici, legile vieții de familie. Vedeai cîte un bărbat tînăr și puternic, o femeie tînără, frumoasă și impunătoare, cu păr blond și siluetă de amazoană, și un bărbat chel Între două vîrste, voinic și vînjos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca și cum ceva care fusese neclar, și fără o realitate concretă, devenise ceva foarte real. ...Interesant că, altfel încruntatul Enro, care nu asculta decât de sine însuși, fusese motivat de un moment de tensiune să-și dezvăluie un aspect până acum nebănuit al posibilităților lui speciale. Vocea lui Gosseyn Doi se auzi din nou: - Mai sunt alte comentarii sau informații? întrebă el. Tăcere. - Atunci, spuse Gosseyn Doi, Leej, dă-ți toată silința. Tăcere. Apoi - un fel de fâșâit. Și o lumină. Enro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la spiritul său prin intermediul corpului inert. "Numai în mine, mașina criptei, rămân amintirile Migrației - și dacă-mi pot aminti, se datorează unui accident. Toate mașinile au avut de suferit prin trecerea prin norii imenși de materie cu o energie de nebănuit - și rezultatul a fost distrugerea aproape a tuturor amintirilor. Ceea ce a făcut ca ale mele să fie păstrate este arderea unui circuit principal înainte de marea distrugere. În pofida stricăciunilor, majoritatea mașinilor care au ajuns la capătul drumului au putut reanima corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îngenuchiați lângă el. Un aparat dintr-un metal străin, necunoscut, strălucitor, asemănător oțelului ― menit să distrugă lumea. În acest scop agenții unui cuceritor galactic se infiltraseră în cele mai înalte funcții de pe Pământ, multă vreme ― chiar nepermis de multă vreme ― nebănuiți. Capturarea distorsorului apărea ca una dintre etapele finale ale crizei non-A. Eliberată de influenta lui, Mașina făcuse cunoscut adevărul și condusese pe Pământ războiul declanșat pe Venus. Acum, indiferent care va fi rezultatul final, forțele invadatoare și forțele non
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la spiritul său prin intermediul corpului inert. "Numai în mine, mașina criptei, rămân amintirile Migrației - și dacă-mi pot aminti, se datorează unui accident. Toate mașinile au avut de suferit prin trecerea prin norii imenși de materie cu o energie de nebănuit - și rezultatul a fost distrugerea aproape a tuturor amintirilor. Ceea ce a făcut ca ale mele să fie păstrate este arderea unui circuit principal înainte de marea distrugere. În pofida stricăciunilor, majoritatea mașinilor care au ajuns la capătul drumului au putut reanima corpurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îngenuchiați lângă el. Un aparat dintr-un metal străin, necunoscut, strălucitor, asemănător oțelului ― menit să distrugă lumea. În acest scop agenții unui cuceritor galactic se infiltraseră în cele mai înalte funcții de pe Pământ, multă vreme ― chiar nepermis de multă vreme ― nebănuiți. Capturarea distorsorului apărea ca una dintre etapele finale ale crizei non-A. Eliberată de influenta lui, Mașina făcuse cunoscut adevărul și condusese pe Pământ războiul declanșat pe Venus. Acum, indiferent care va fi rezultatul final, forțele invadatoare și forțele non
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pas al voluptății care ducea către înălțimile amețitoare ale bucuriilor simțurilor oferite de o "casă a iluziilor". De-acum și până când va părăsi localul acela nu avea să mai treacă nici un moment fără vreo manipulare nouă, poate chiar insidioasă și nebănuită, a sistemului ei nervos. Scurta clipă de nehotărâre dispăru sub presiunea finalității ei. Încet, încet, merse înainte, studiind totodată casa în care pătrunsese. Era retrasă de la stradă, pe un teren foarte frumos aranjat. Florile și arbuștii se iveau în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
din ceea ce spunea ea: Centrul de informații este... Într-adevăr... un birou de statistică. Toate persoanele născute... se înregistrează aici... Învățământul, schimbările de adresă... ocupațiile... și evenimentele majore din viață. Totul este susținut de... o combinație de... legături neautorizate și nebănuite cu... Camera imperială de statistică și... prin intermediul unor agenți... toate comunitățile... Fara crezu că-i scapă niște informații vitale și că... dacă ar izbuti măcar să se concentreze și să audă mai multe... Se strădui, dar degeaba. Era prea agitat ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
toți acești ani de când el venise și, de câte ori se ducea până în capitală, Omar nu înceta să se mire de cum se transformau lucrurile. Era curios că, un sfert de viață, el trăise în Teheran, între ambuteiaje și într-un furnicar de nebănuit, însă de când ridicase garajul și benzinăria de pe domeniile prietenului Godun, miasma urbană și răsuflarea a milioane de suflete puse laolaltă îl dezgustau. Câte o escapadă, din când în când, înăuntrul vârtejului îl mai dezmorțea și, câteodată, se bucura chiar că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în pivniță? Miga se mișcă neliniștit în scaun. ― Pe Dumnezeul meu dacă-mi dau seama! ― Eu cred că am ghicit, interveni Melania Lupu. Dumnealor, sânt convinsă, caută o comoară. Acum sapă ca să ajungă la ea. Ionescu râse. ― Sînteți pe aproape. Nebănuit de aproape... ― Fără îndoială. Nu mă înșel niciodată. Aceasta-mi amintește de un caz asemănător. Cineva ascunsese o lădița cu aur și pietre scumpe în pivnița unui castel. O, un castel minunat cu donjoane și chiar un pont-levis. Am văzut
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
auzi soneria, Șerbănică Miga strânse la repezeală prăjiturile de pe masă și le duse în bucătărie. Se precipită apoi spre ușă strigînd: ― Vin! Vin! Îl primi încîntat pe maior. De două zile trăia într-o stare de surescitare continuă, încerca delicii nebănuite simțindu-se un personaj extrem de important care traversase eroic ineditul unei aventuri extraordinare, pline de capcane și pericole. La 6 dimineața, se dusese după lapte. Fusese cât pe aci să relateze povestea casieriței grase, amărâte că fiu-său nu intră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
afaceri pe picior mare. Poate mă ia asociat..." Își reluă calculele: "Deci două milioane de pesetas... Finlandezii ce monedă or avea?..." Melania Lupii scotocea febril în șifonier: " Unde Dumnezeu poate să fie? Nu-ți pierde capul, draga mea... Știu, un noroc nebănuit! Ai să vezi în sfârșit California, pădurile de portocali din Andaluzia, cerul de la Madrid, soarele acela roșu despre care ai citit atât... Te și văd, draga mea... O doamnă distinsă, într-un costum de voiaj elegant. Ai să-ți comanzi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vlaicu nr.14, de când soția a plecat pe drumul fără întoarcere și Mariana la Paris, din paginile jurnalului constatăm că este însoțit permanent de prietenii cei mai statornici - cărțile - și de căldura deosebită din partea familiei. De asemenea, aflăm și despre nebănuitele, până acum, legături de prietenie cu intelectuali, simboluri ale culturii românești și ale locurilor din care provin, oameni care i-au devenit, în timp, foarte apropiați: Vasile Fetescu, profesor de filozofie la Liceul „Gh. Gheorghiu-Dej” din Bârlad, apoi director al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că a fost un cadou puțin dorit, într-o familie cu mulți copii, dar și cu și mai multe greutăți și nevoi, dar tocmai acest cadou puțin dorit avea să contribuie la înveșnicirea familiei, prin prestigioasa activitate profesională și scriitoricească. Nebănuite sunt căile destinului unor oameni! L-am felicitat urându-i noi succese în activitatea de scriitor implicat activ în viața societății noastre. Aceleași urări mi-au fost transmise de către prestigiosul meu interlocutor. În noaptea ce-a trecut am visat că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Pe urmele viitorului Am învățat să prognozez viitorul identificând căile și tiparele care conduc spre schimbare. Dacă ați mărșăluit vreodată prin sălbăticie cu un ghid experimentat, v-ați entuziasmat probabil de capacitatea acestuia de a vă spune dinainte ce riscuri nebănuite vă așteaptă, cum ar fi vizuina vreunui leu prin apropiere sau elemente neașteptate, cum ar fi o sursă ascunsă de apă potabilă. Semne imperceptibile, deseori invizibile pentru un ochi neantrenat, dezvăluie o întreagă lume aceluia care știe cum să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
Science Foundation, un institut de specialiști în slujba guvernului Statelor Unite, acționează ca un catalizator pentru planificarea referitoare la viitor. Unele dintre cele mai înaintate viziuni legate de viitor sunt plămădite în cadrul acestei fundații. Nanotehnologia, o știință nouă, fantastică, a posibilităților nebănuite, a fost inițial susținută în cadrul fundației. În 1998 am fost numit primul consilier pentru sectorul privat însărcinat cu problemele referitoare la nanotehnologie în cadrul Comitetului pentru Științe Naționale și Consiliere. Mai târziu, acesta avea să devină Inițiativa Națională pentru Nanotehnologie, prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
plonjeze În oceanul aerului și să se transforme În Hermes, În Mercur. — Ești fericită? o Întrebă el. — Sunt În al nouălea cer! Aproape că vedea beculețe ca din desenele animate ieșindu-i din cap, iluminându-i gândurile În cele mai nebănuite feluri. Da? zâmbi el. — Firește. După ce se Îmbrăcară, luă un aparat foto și un trepied și le fixă pe terasa de jos. Programă aparatul să fotografieze automat și Își făcură poze pe plaja pustie, cu oceanul Învolburat În spate. Briza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cineva cu care să vorbească În timp ce Își analizează singularitatea, cu siguranță, nu un doctor demonic de boli de cap. Dar ăsta e progresul, oftează și Începe să vorbească. Recunoaște că a-l trezi pe adormitul Dumnezeu ar putea avea consecințe nebănuite; Dumnezeu doarme și visează universul și mînia Sa la trezire va fi incalculabilă. Dacă visul Său va fi pierdut, pierdute fi-vor lucrurile toate. Evaluează că propriul său atașament față de oameni, inclusiv față de Wakefield, este doar un moft, fără prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
popularizare a poeziei noi („Voi publica o serie de dări de seamă asupra poeților francezi contemporani, ca să se poată vedea mai bine tendințele poeziei moderne”). Simplitatea rustică, naturală a imaginilor și „claritatea clasică” sînt apreciate ca „un aspect nou și nebănuit al multiplului poet”: „În aceste poeme nu ni se sugerează imagini perverse și intelectuale, căci flamanzii lui Verhaeren vorbesc pe față și au ceva din asprimea și seninătatea naturii. În Dialoguri rustice, convorbitorii nu mai sînt masele anonime, ci personalități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la clef de ses valeureuses recherches. Nu știu dacă poemele simultaneiste vor fi zilnice, adică reprezentate sau mintale, citite ca o partitură de muzică... Oricum, chiar dacă noua tehnică nu e încă perfectă, ea deschide cercetărilor literare un orizont nou și nebănuit. Salutăm noua grupare pentru entuziasmul și talentul cu care a început lupta”. Desigur, avem de-a face, deocamdată, doar cu articole de popularizare critică a artei noi; ele prefigurează însă activitatea mult mai coerentă a Contimporanului din anii ’20. Consacrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primul rînd din materialitatea ei, din prezența ei fizică imediată. Nu refuză lumea obiectelor și artistul se folosește de lucruri, de orice lucruri, pentru a-și executa numărul de virtuozitate. El le descoperă însă și o natură tainică, neexplorată și nebănuită în viața cotidiană, le oferă prilejul de a proba identități noi” (Eroi, fantome, șoricei, p. 182). Idei asemănătoare celor ale lui Ion Călugăru formulează, în același număr 2 al Integralului, B. Florian („Teatru și Cinematograf”; nota bene, soția sa, Filip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-a îndepărtat de fața mea. I-am spus: - Gaila, te rog să nu te mai ridici din pat. Ai nevoie de odihnă. Rotari m-a lăsat în plata Domnului, nu înainte de a mă privi cu pizmă, ajutând-o cu nebănuită blândețe pe Gaila să se-ntoarcă în încăperea ei. Oftatul meu de ușurare era mai mult decât firesc, căci în noaptea aceea ar fi putut chiar să mă ucidă și să plângă apoi pe mormântul meu tot restul vieții. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și câinele lui Pavlov. Italia e o țară sănătoasă, economia Își va reveni. Zero se strecură printre pensionari și Îl trase de mânecă. — Ce cauți aici? Îl apostrofă Elio deloc Încântat că Îl vede. Un pianist, dotat cu un talent nebănuit, Începu o piesă de Fred Bongusto, iar organizatorul le spuse celor adunați că puteau să meargă la bufet, căci acum se mânca Într-adevăr. — Am avut o idee, spuse Zero. Nu acum, Îi răspunse Elio ștergându-și transpirația de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]