1,328 matches
-
loc mare, câmp, pământ cultivat. Columb a numit Cuba și Juana, în cinstea principelui moștenitor Don Juan al Castiliei. Juana era și numele fiicei regelui Castiliei, care, rămasă văduvă, a intrat în istorie sub numele de "Juana la Loca" Ioana nebuna! În urma unui decret regal din 28 februarie 1515, regele Fernando El Catolico a dispus ca insula să se numească "Fer-nandina". În prima operă literară locală "Espejo de la paciencia", apărută la 1608, autorul, Silvestre de Balboa, vorbește de "Dorada isla Cuba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
În această lungă perioadă de timp, tânărul poet i-ar fi putut oferi oricând, galant, într-o feerică seară, să zicem, un buchet de flori albastre ("Înc-o gură și dispare.../ Ca un stâlp eu stam în lună!/ Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi, dulce floare!"). O atare stabilire sursologică nu are, evident, nimic în comun cu interpretarea ideatică a poeziei, cu romantismul german, cu Novalis etc. Dar nici G. Bogdan Duică nu fusese interesat de fondul ideatic al poeziei când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dar sunt convins că nu se poate iubi - natura, În speță - decât cunoscând. Mai mult se poate Învăța la fața locului, petrecând un concediu În casa unui pădurar bătrân. Vom afla astfel cum să deosebim o ciupercă bună de una nebună, dar și, cum frumos se exprima cineva, “să călcăm ușor pe pământ”. “Radiosfera”, 29 iulie 1996, ora 11,38 92. Vacanța noastră nu-i și a naturii Vara este Îndeobște sezonul concediilor. Sau, pentru a evita o nedorită coincidență, al
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
căruia Îi recunosc un rol important În dezvoltarea rubricii pe care, sper, o citiți, anume acela mefistofelic, a stârnit deunăzi o discuție, având grijă s’o și “asezoneze” corespunzător. Tema? De ce există 1001 de ciuperci, și Încă și dintre acelea nebune, când ar putea fi doar una, și aceea bună. Aceea creată de dumnezeu spre Încântarea lui Adam... Să’l lăsăm Însă În pace, cu problemele lui mai importante decât ecologia, dar lăsându-i simbolicul impuls primordial, și să ne Întoarcem
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de „mama răniților“ veșnic surâzătoare, când treceau amândoi pe Calea Victoriei În mijlocul unui potop de lume venită din ma halale și pe sub arcurile cu lampioane venețiene iluminate cu lumânări; sau când, În loja regală de la Ateneu, regina Elisabeta cânta ca o nebună, În gura mare, vechiul imn studențesc „Gau deamus igitur“ din „Uver tura Academică“ de Brahms, executată de orchestra simfo nică. Vremuri când mă simțeam În Bucu reștii ăștia, pot spune, ca la mine acasă, călcând ca În ograda tatii străzile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a ți face În necaz, pro prii tuturor cochetelor. (Cu prețul aces tor Încântări și Încă altele, am Început să scriu această carte.) ...Peste drum de liceul nostru, Sf. Sava, era pensionul Ne goescu, cu toate fetele lui pe la ferestre, nebune după noi, băieții, și toate clorotice, fiindcă mâncau lămâi și tibișir ca să fie În moda timpului, adică slabe, cât mai slabe, palide și bolnăvicioase, așa cum fură iubitele mele de mai târzior: Nini, moartă ofti coasă; Leanca, astăzi spectru scofâlcit și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
s-a închis în birou cu tovarășul de la sector la un coniac de tras concluzii. Tovarășul mare-mahăr a dat rapid pe gât coniacul, a făcut semn c-ar mai dori încă unul, pentru rotunjirea ideii care-i alerga ca o nebună prin cap și, spre uimirea redactorului-șef, a început să vorbească de unul singur. „Auzi, măi, tovărășelule - a zis mahărul cu un alean de-ți venea să-i plângi de milă -, oare am simțit noi vreodată ce simt copiii ăștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
25 de lei, dacă fata era nemâncată de dimineață, cum erau mai toate cunoștințele sale din cartier, te alegeai cu niște amintiri de neuitat. Iată, bunăoară, bonul cu trei ciorbe de burtă la bodega Dudești. „Asta trebuie să fi fost nebuna de Maricica - și-a zis bătrânul domn Arvinte, privind cu duioșie hârtia ștampilată pe față și pe dos -, că numai ea poftea încă o ciorbă la supliment.“ În tinerețe, domnul Arvinte le cerea chelnerilor să-i ștampileze notele de plată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
anotimp îi erau prea largi cu un lat de palmă și strânse la spate cu ace. Înăuntru, în magazin, Inge Wenzel mai seamănă și azi cu cea mai bună prietenă a mea, care era înaltă, subțire ca un lujer și nebună după îmbrăcăminte. Când ieșea la plimbare pe corso în noua ei rochie, croitoreasa i-o și cosea pe următoarea. Această prietenă - tare dornică de plăcerile vieții și frivolă, un copil citadin - se pricepea de minune să-și rotească ochii, nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
meu pe care se află ceașca în care ajunsese bilețelul scris de ea, cel prins de clanța ușii. A trebuit să-i repet totul de mai multe ori, în timp ce ea mă totîntrerupea, zicând: „Ești absolut sigură?“. și: „Zău că ești nebună“. și: „Da’ ia gândește-te un pic“. Până ce m-am răstit la ea, după care amândouă am tăcut îndelung, mestecând cu lingurița în ceștile de cafea. Aburul cafelei i se-nfășura în jurul mâinii, iar ea mi-a zis: „Ia te
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în mândra noastră țară. În pivniță cu noi se găsea și o văduvă care lucra la câr ciuma din colț. I se spunea Mendeloaia, de la madam Mendel, și era bine-cunoscută bețivilor. Ei bine, Mende loaia s-a repezit ca o nebună pe scările pivniței spre ruși, zbierând cât o ținea gura: „Ia ivrei kamunist! Ia ivrei kamunist!“ Seara, pe la nouă, ne am dus în casă, iar mama a ațipit pe un scaun din bucă tărie, cu mine alături. Deodată, a năvălit
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la etajul unu era astfel, acesta nu mă îngrozea așa de tare ca etajul doi. Acolo, la aparta mentul doisprezece, imediat pe stînga după ce urcai scara, stătea o fată cu vreun an mai mică decît mine care era nebună. Tatăl nebunei, un om tăcut, era îmbrăcat tot timpul cu un pardesiu larg și negru pe care îl purta descheiat. Mergea cu pași mari, iar curentul îi umfla pardesiul, făcîn du-i-l să semene cu o mantie. Tatăl ne bu nei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
larg și negru pe care îl purta descheiat. Mergea cu pași mari, iar curentul îi umfla pardesiul, făcîn du-i-l să semene cu o mantie. Tatăl ne bu nei purta galoși de cauciuc și scuipa deseori pe stradă. Mama nebunei nu prea ieșea din casă. Auzisem de la maică-mea că fata lor făcea niște injecții speciale și foarte scumpe. Nu știu de ce, dar eram sigur că mirosul de la etajul doi, acel miros greu și persistent care izvora de la ușa lor
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în cele din urmă, ajungeam să trag în piept aerul acela care putea, fără îndoială, să mă înnebunească și pe mine. Dacă injecțiile erau pentru nebunie, atunci era normal ca și mirosul acela să aibă de-a face cu nebunia. Nebuna era o fată tunsă scurt, bălaie și cu ochii albaștri, iar în fața blocului nu-mi făcea deloc frică. Curios, dar afară nu miro sea, cu toate că-mi închipui că injecțiile ace lea își făceau efectul în timp, deci persistau în ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sînt un nerușinat și să las fata în pace. Am fugit și n-am reușit să văd nimic. N-am reușit să văd nici după un timp, cînd, sperînd că ple case femeia de la geam, m-am dus din nou. Nebuna stătea tot acolo, în picioare, cu chiloții în vine, dar și femeia era în continuare la fereastră și, de cum m-a văzut, a-nceput să mă facă iarăși în toate felurile. La etajul trei încetineam pasul. Mă odihneam puțin, pentru că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
va răpi pe frumoasa soție a lui Menelau. Troia nu vrea să asculte plînsul meu. Respingîndu-mă pe mine Își Închipuie că respinge destinul. Vai, părul meu despletit, nebunia mea, vorbele mele nu-i sînt de nici un folos. SÎnt vorbele unei nebune. În clipa cînd Apolo a hotărît să nu pot convinge pe nimeni, el știa că numai În felul acesta viitorul devine destin. La ce i-ar folosi lui Sisif să stau lîngă umărul lui și, În clipa cînd se Încordează
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
salonul din sanatoriul de recuperare pentru boli nervoase te-au întors pe dos și au reușit să te monteze într-o altă direcție. Păcat... Niciodată nu e târziu, poți reveni la comportamentul sănătos de altădată. - Nu știu ce insinuezi! Zău că ești nebună! Știi tu mai bine decât mine la ce mă refer, știi că team iubit! Am nutrit o profundă afecțiune pentru tine, nam ascultat de nimeni. Te credeam cald și unic. Am petrecut clipe frumoase împreună. - Cu asemenea prostii te-au
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o răsfățară... La rândul ei îi dăduse dreptate maică-sii întro oarecare măsură, dar când se întâlni cu Valentin, se aruncară unul în brațele celuilalt și se sărutară ca în ziua de Dragobete. Erau tăcuți amândoi, lăsând visele să hoinărească nebune pe cărările iubirii. Ore întregi au mers înlănțuiți unul cu altul. Nimeni nu putea fi mai fericit de atât. Păreau că au atins țărmuri ce erau neatinse de gândirea umană. Ochii le străluceau a primăvară timpurie cu salcâmi și castani
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
înnebunită de neliniștea baudelairiană; spune-mi sincer ce crezi despre asta? Eu, scumpa mea, dacă aș putea găsi 300 de mii aș risca orice; mă gândesc la tine în fiecare zi, în fiecare noapte; aș veni la tine ca o nebună, fiindcă de acum încolo trebuie să nu ne mai atașăm de lucruri, ca să evităm eventualele suferințe. Mica mea dragă, încearcă să-ți faci o situație acolo; nu există deocamdată nici o speranță de întoarcere. Dar parcă poți să știi? Mă clatin
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Papà, când mă certa: „Gândește-te la ziua de mâine“. Ei bine, uite-ți greierușa, care pe deasupra mai are și o groază de obligații cărora trebuie să le facă față! Totuși, draga mea, am să lupt până la capăt, ca o nebună, și să sperăm ca peste o lună să am ceva aranjat. S-ar putea ca pensia să fie mai mare decât se crede; știu că o să mi se facă mizerii fiindcă situația din primii ani, când eram la Miercurea-Ciuc, nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gest; stau la pândă, îngrijorată că o amintire mai persistentă ar veni să și revendice dreptul de a retrăi. [...] Când bărbatul verișoarei tale blonde m-a întrebat dacă mi-am petrecut bine seara asta, mi-a venit să fac pe nebuna și să-i răspund: „Am avut un pom de Crăciun minunat și 40 de invitați; Ramiro i-a adus o valijoară gri de voiaj, iar doamna Pap[adat-Bengescu] păpușa aceea pe care ea n-o poate suferi și pe care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
chestia asta. N-are nici un rost să ne grăbim să fixăm date. Arunc o privire în oglindă, simțindu-mă adultă și mândră de mine. O dată în viața mea, nu mă grăbesc. N-am de gând să mă agit ca o nebună. — Ai dreptate, spune Luke după o pauză. Nu, așa e. Iar data pe care a propus-o mama ta ar fi mult prea apropiată. — Serios? Iau o gură de cafea, meditând. Și... așa, ca chestie... când se gândise ea? — 22
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Robyn surâde modest. — Așa că să o luăm cu începutul, zice, și își scoate o agendă imensă, legată în piele. Nunta e pe 22 iunie... — Da. — Rebecca și Luke... — Da. — La Hotelul Plaza... — Poftim? Mă uit la ea ca la o nebună. Nu, nu acolo o să... — Credeam că atât ceremonia, cât și recepția vor avea loc în aceeași locație, nu? Se uită la Elinor. — Eu așa zic, spune Elinor, încuviințând. E mult mai simplu așa. — Scuzați-mă... — Deci... ceremonia va avea loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
insistat și pe data de 2 decembrie cu adresa nr.11.268 În care repeta ordinul conținut de precedenta intervenție, de a prezenta urgent costul celor șase exemplare al producției dramatice (probabil proaste) a „funccionarului” ministerial cuprins brusc de o nebună „inspirațiune”. a.z. Spirt pentru export la vreme de rezbel Chiar dacă și leul românesc avea foarte mare căutare fiind acceptat la diverse plăți și În alte țări europene, nevoia de finanțe provenite din orice taxe și impozite sfida anumite reguli
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
restul relatărilor, mă întind pe saltea încercând să înțeleg ce s-a întâmplat de fapt. Chris îmi spune că a simțit cum mă chinuiam și a încercat să mă calmeze, fără să înțeleagă de ce pun atâta la inimă manifestările unei nebune. Scott mă întreabă dacă am auzit vocea belgiencei înainte de pauza pentru a doua doză de ayahuasca. Îmi povestește cum în întuneric a simțit o mână rece pe umăr (belgianca a fost așezată lângă Scott) șuierându-i o întrebare la ureche
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]