9,682 matches
-
întorci și pleci atunci când eu îmi găsesc timp să mă explic! Imaginea ei e a unei femei care se cațără pe-un munte, nu există nici un motiv rațional pentru a se cățăra așa sus, și pentru unii oameni e-o nebunie prostească, o aventură prost înțeleasă, o greșeală. O cățărătoare - poate c-o să moară de foame și de frig, epuizată și chinuindu-se zile în șir, și se cațără până în vârf. Și poate că asta o schimbă, dar tot ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fusese un adevărat atlet, de un curaj ieșit din comun, asemănător doar cu acei gentlemeni ieșiți de la colegiile engleze, despre care ziarele scriau din cînd în cînd că făceau cîte o trăsnaie în care găseai de toate, de la eroism la nebunie. În Serviciu se știa că Mihai Mihail trecuse prin situații groaznice, era să-și piardă capul de cîteva ori, stătuse în apă respirînd printr-o trestie o zi și o noapte, cînd a ieșit era negru de frig și din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au amestecat în gura lui Zeus apa și țarina din care s-au făcut oamenii. Simțea atunci cum își revine în simțire, cum e din nou puternic, stăpîn pe toate, pe sine și pe cele ce-l înconjurau, capabil de nebunii și de lucruri înțelepte, așa cum se cuvine unui zeu. Îi venise în minte acest cuvînt încă din primul an cînd umbla lipsit de griji prin viile Vladiei, simțindu-se cuprins de o necunoscută, pînă atunci, veselie, ușurătate în respirație, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
August Stoicescu erau de acum risipiți prin Bărăgan, ori în vreo văioagă a Carpaților, unii fără să aibă nici măcar un semn la căpătîi. Așa fuseseră vremurile, așa erau în vremea tinereții colonelului Stoicescu aparatele, iar, ca să le pilotezi, pe lîngă nebunie, îți trebuie și un dram de noroc. Nu arăta colonelul ca unul dintre aceia care nu prea dau doi bani pe viața lor! Eh, dacă l-a luat gura pe dinainte, n-avea mare importanță. Important era să știe Radul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
al aviației și un nebun fermecător pentru că în orice spunea și făcea pornea de la faptul că întîi există aviație, aviatorii, zborul în sine și apoi restul. Lumea poate părea ciudată așa, privită așa, dar Balbo era îndeajuns de simpatic în nebunia lui, încît să te convingă că este posibil și o astfel de ierarhizare a vieții. Tot ce-și pusese în cap, reușise. Și nu-și dorise decît lucruri legate de aviație. Întîi, să creeze o flotă de hidroavioane pentru că, spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în care nu știa nimic și se găsea singur. Avea încredere în norocul său și, chiar dacă riscurile erau evident mai mari, atunci cînd era nevoit să treacă la întîmplare se simțea mult mai bine, avea încredere în întîmplare. Era puțină nebunie la mijloc, dar fără ea nu se putea. Iar cînd era călăuzit ori i se dăduse schema de trecere, harta cu potecile neminate, atunci fusese cuprins de aceeași teamă pe care o întîlnise acum, cînd se apropia de subiectul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
creeze. Dar nici o gîndire logică, deci nici propria sa gîndire, nu se poate autoanaliza. Ea este în stare să înțeleagă tot ceea ce se petrece în afara ei, în jur, în preajmă, dar nu și înlăuntrul său. Pentru acestea îți trebuie puțină nebunie, puțină spaimă. Spaimă, deoarece nebunia este una din înfățișările fricii. Acest gînd, că Serviciul este în primejdie din cauza sa, i-a fost întărit în momentul în care Șerban Pangratty i-a spus aproape nepăsător: "Leonard Bîlbîie a murit, domnule Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
deci nici propria sa gîndire, nu se poate autoanaliza. Ea este în stare să înțeleagă tot ceea ce se petrece în afara ei, în jur, în preajmă, dar nu și înlăuntrul său. Pentru acestea îți trebuie puțină nebunie, puțină spaimă. Spaimă, deoarece nebunia este una din înfățișările fricii. Acest gînd, că Serviciul este în primejdie din cauza sa, i-a fost întărit în momentul în care Șerban Pangratty i-a spus aproape nepăsător: "Leonard Bîlbîie a murit, domnule Mihail, pentru că nu a fost cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apropia de ei mișcându-se în felul acela al ei care-i făcea pe bărbați, numai văzând-o, să simtă o căldură insuportabila între picioare. —Uită-te la ea! șopti. Îți vine s-o mănânci, iar mie îmi place la nebunie s-o mănânc! Tapú Tetuanúi ar fi vrut să-i taie limba sau orice altceva cu cuțitul lui ascuțit, făcut din dinți de rechin, însă nici el nu fu în stare să schițeze cel mai mic gest, pana cand adorabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
camera, și-ar fi putut filma moartea - un film snuff în două părți. Un miniserial. Un alt Mare Proiect. Dacă se sinucidea, ar fi fost doar atât: o exagerare. Un alt început, mijloc, sfârșit. Să meargă la lucru părea o nebunie. Să mai mănânce vreodată avea la fel de puțin sens ca a planta bulbi de lalele în umbra unei bombe atomice care se prăbușește. E totul doar o amintire acum, dar Nelson a fost cel care a verificat contul lor de economii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cea care întrerupea momentul de tăcere era Luana. Hei, nu credeți că Lup e prea obosit, după atâta alergătură, să mai poată fugi și după noi? După câteva clipe de gândire se isca iarăși, ca o furtună stârnită din senin, nebunia strigătelor și a chiotelor dezlănțuite cu și mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia trupa în drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gălețile și da fuga la pompă să le umple. În momentul în care le răsturna, urla un altul că apa s-a răcit prea tare. Bătrâna alerga spre aragazuri. Când, în sfârșit, se declarau mulțumiți, începea săpuneala. Una smintită, o nebunie generală al cărei produs, clăbucul, se înălța amenințător, gata să acopere întreaga ogradă ca o zăpadă prea timpurie. Săpunul țâșnea din mâinile copiilor și ateriza, invariabil, fie în apa agitată de valuri, fie în noroiul moale din jurul căzii. Ieșeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
celălalt capăt al străzii, imediat după colț și drumul nu dură mai mult de cinci minute. O uimi mulțimea de copii adunați în curtea școlii. Își închipui străzile rămase pustii, scrâncioburile legănate doar de vânt, liniștea sinistră a orașului. Tărăboiul, nebunia, își mutaseră sediul între pereții școlilor, în perimetrul din jurul lor. Se ținea de mâna mamei, încercând să facă față agitației din jur. Sanda avusese dreptate. Toate fetițele purtau "cornițe" din funde albe. Una mai uriașă decât cealaltă. Cu cât "coșmarurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
imaculată, așezase farfurii cu tot felul de aperitive și-i înghesuia să mănânce. Magnetofonul urla în boxe, făcând geamurile să se cutremure. Luana, izolată cu Dan într-un ungher, privea mișcările smucite ale adolescenților. Ar fi vrut să danseze, dar nebunia gesturilor din mijlocul încăperii îi tăia elanul. Noul stil de mișcare nu prea reda starea de spirit pe care ea o încerca atunci când asculta această muzică nouă. Într-adevăr, ritmul era alert, bine conturat, cu un bas ce-ți răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
le lege. Uneori băiatul era nevoit să se recunoască învins în fața imaginației mult mai bogate a fetei. Uimiți de armonia relațiilor dintre cei doi, participanții la joc aproape că tânjeau după ciocnirile din trecut. Devenise, totul, prea monoton. Dispăruse hazul, nebunia strigătelor, întrecerea adusă la stadiul de coșmar. Plictisiți de tot ce făcuseră până atunci, dădură în pasiunea filmelor. De câteva ori pe săptămână mergeau la cinematograf. Le luau la rând pe toate cele trei, indiferent ce film rula. Erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
putea fi astfel. Dragostea dintre un bărbat și o femeie era ceea ce trăise ea cu Rosti. O exaltare fără margini, pornită din suflet, o împreunare de inimi pe care nici o carte n-o putea descrie. Spre sfârșitul anului școlar, în nebunia stârnită de apropierea examenului de admitere la facultate, și-au înmânat unul altuia caiete personale în care, fiecare, a înscris un gând de rămas bun. Primul căruia Luana i-a dat caietul ei spre completare a fost Rosti. Băiatul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca Luana să facă asta pentru că toate gândurile lui se învârteau, fără rezerve, în jurul ei. Pe fată o inhiba, în primul rând, singurătatea de care se bucurau acum. Înainte, mereu era cineva lângă ei. Fetele de la cămin, lumea de pe stradă. Nebunia sărutărilor pătimașe, furate sub clar de lună, dispăruse. Luana îi admira trupul frumos, în intimitatea celor patru pereți, simțind o dorință copleșitoare să-i cadă în brațe. El deretica, îmbrăcat în tricou și pantaloni scurți, în timp ce ea se trezea privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și foarte rar, numai când se impunea, o vizitau pe mai în vârsta doamnă Escu. Când Luana avea ore după-amiaza, el venea s-o ia de la facultate, mergeau să mănânce o prăjitură și se retrăgeau, apoi, în cuibușorul lor de nebunii. Până în iarnă, toate au decurs într-o armonie desăvârșită. În decembrie, însă, s-a întâmplat ceva ce nimeni sau foarte puțini credeau că se va întâmpla vreodată. Ștefan era la serviciu, Luana se afla pe stradă, în drum spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai adânc de atâtea ori, sortiți pierzaniei, că nimic nu mai putea opri dezlănțuirea păcătoasă. Luana oferea clipei aceeași pasiune cu care trăia fiecare moment al vieții ei. Simțea exaltarea bărbatului iar singurul gând coerent era acela că ea provocase nebunia și se simțea mândră de robia în care-l aruncase. Se răzbuna sleindu-l, îmbătându-l, furându-i sufletul. Zorile veniră peste ei ca niște demoni trimiși să-i aducă-n iad. Lumina abia născută a zilei le arătă dezastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Îl vedea urlând, amenințând, interzicându-i să mai îmbrace haine provocatoare. Intuiția feminină îi spunea că Rebeca nu înghite, deloc, atitudinea bărbatului, că protestează cu vehemența femeii care are ce arăta și nu poate, punând în pericol tihna cuibușorului de nebunii. Doamna Noia nu se mulțumi cu atât. Folosindu-se de Ștefan, ea află cum judecă mintea slabă a lui Midea. Continuă să întărâte inima bietului om, să se folosească de boala lui și să-l aducă într-o așa stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trupul subțire născut din ființa ei care zăcea inert, aruncându-i într-o neagră disperare. Îl privi cu ochi pierduți și el, impresionat de durerea acestei mame nefericite, îi promise cu o fermitate care, în acel moment, părea o adevărată nebunie: Am s-o aduc înapoi. După trei zile, timp în care îi vorbise încontinuu, cu o hotărâre de nezdruncinat, despre tot ce-i trecuse prin minte, nebărbierit și cu hainele neschimbate, el își aminti cu glas tare de prima lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trezit prea târziu. Eu... Ștefan o opri. Nu vreau să știu. Dar ea dorea să se explice, să-și descarce conștiința care, o dată mânjită, nu mai putea fi spălată. Îmi pare rău, îmi pare atât de rău! A fost o nebunie, un blestem! Bărbatul acela e mort. Ce-ai făcut? L-ai înjunghiat când ți-ai venit în fire? Luana izbucni în râs, amestecă plânsul cu râsul, îi sări în brațe și-l strânse cu putere la piept, gata să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
putut să fie. Băiatul ăsta rămas de unul singur părea atât de pierdut și de deznădăjduit, Încât Îi venea să se aplece, să-l ia În brațe, să-l legene ca pe un copil mic și să-l adoarmă. Ce nebunie, și-a zis, așa ceva n-avea cum să fie un imbold matern! Nu era decât un adolescent indonezian pe care, de fapt, nici nu-l cunoștea. Ceva mai Înainte Îi observase ochii, cu irisu rile ca niște mărgele negre lucitoare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
străveche a lauțienilor. Ba chiar și pe insulița aceea se stârnesc revolte din pricina asta, băștinașii Îi prind pe toți occidentalii și-i Împușcă pentru că sunt niște imperialiști care profită de Indonezia. De bună seamă, mulți lauțieni spun că-i o nebunie, mai terminați cu idioțenia asta, nu-i treaba noastră, suntem trași În piept. Ia ghiciți ce se-ntâmplă cu ei? Sunt Împușcați de comuniști. Sukarno trimite trupe ca să-i potolească, dar nimeni nu știe cât e de hotărât s-o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pentru ce s-ar apuca să-i povestească ceva tocmai lui. Totuși omul ăsta băgăreț, teribil de antipatic, avea ceva care i-a dat de gândit că ar fi În stare să afle ce era de aflat despre Johan. Adevărată nebunie, și-a zis el, dar s-ar putea să cu noască unele lucruri despre Johan, așa cum știuse și despre el. — Cred că... — Continuă, i-a cerut Din cu glas calm și blând. Te ascult. — Cred că am un frate. — Asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]