1,352 matches
-
săi și-mi surîde scurt, surîs ce poate fi o încurajare, la fel de bine ca și o ironie -, după care își continuă munca. Din plimbarea lui, Don Șef s-a oprit lîngă fereastră, ținînd încă șuba larg desfăcută pe umeri. Stă neclintit și privește fix, cu groază, afară. Apoi mîinile îi coboară pe lîngă trup, iar șuba i se reașază pe umeri. Palmele molatece, fără vlagă, ating poala șubei și au cîteva zvîcnituri. Face o mișcare bruscă, se întoarce pe călcîie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tinerețea ta. Te iubesc infinit și te binecuvântez cu tandrețe și dragoste, M. c. p. 1 mai [1950], luni [...] Mă apuc imediat de scrisoarea către Rodica, odată ce ție nu pot să-ți scriu decât cărți poștale. [...] Dragostea mea pentru tine, neclintită, indestructibilă. Te ador, scumpa mea. Știi asta, o simți. Îți întind peste depărtări firul acesta de lăcrămioară cu clopoței înmiresmați. M. 35/1950 I 1 mai [1950], luni Draga mea, dulcea mea preaiubită, Am dormit ieri și azi 15 ore
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Michael! exclam. Mi-a spus că ai trimis niște angajați de la Brandon Communications să lucreze pentru operele de binefacere ale mamei tale! Ai înnebunit, ce-i cu tine? Hopa. Parcă nu mi-a ieșit cum trebuie. — O secretară, spune Luke neclintit. OK? Dar ce, nu poate să-și angajeze și singură câte secretare are chef? — I-am dat doar o mână de ajutor. Iisuse, Becky... Dar nu se poate să-ți trimiți personalul în altă parte, când ai tu chef! E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
erau acceptați „În școalele publice a pământului” doar cu condiția „să-și ee și forma portului celorlanți școleri, fără vreun fel de osăbire” <endnote id="(536, p. 24)"/>. În 1840, vorbind despre „ovreii noștri”, Alecu Russo observa că aceștia sunt „neclintiți când e vorba de uniforma lor, care e pentru ei articol de lege”, precum și că ei „ar vrea să moară cum s-au născut, cu tichia de catifea și cu toate celelalte rămășiți din Evul Mediu”. „Ar trebui - continuă Russo
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
așa hal Încât Își sugea izmenele, șosetele neschimbate de două luni și șireturile de la pantofi) a dispus reprimarea „primăverii de la Praga” și arestarea liderilor pe motivul „unității de nezdruncinat a lagărului socialist” ce trebuia să rămână așa cum se stabilise: de neclintit, obtuz și antipopular. Ceaușescu a fost singurul conducător comunist care a dezavuat public intervenția trupelor Tratatului de la Varșovia el nedând nici măcar avizul tranzitării țării de către acestea ba, Într-un exces de mămoșenie față de poporul cehoslovac, a organizat și un mare
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ca act de cultură și civilizație. Arhitectura sa reflectă valorile profesionale în care a crezut, ceea ce el numea „dreptul omului la arhitectură”, convingerea sa că arhitectura poate civiliza omul și îi poate îmbogăți spiritul și cultura. După o viață consacrată neclintitei credințe în Arhitectură, Nicolae Porumbescu a încetat din viață în ziua de 30 ianuarie 1999 și a fost înmormântat în cimitirul din Suceava. REFERIRI EXTRASE: -Dicționar enciclopedic ilustrat, București-Chișinău, Editura Cartier, 1999, p. 1617. -CONSTANTIN PAUL, Dicționar universal al arhitecților
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
să cânte, invită doritorii să danseze. Chris se ridică și începe să se miște în ritmul tulburător al tobei, urmat de belgianca dansând cu ochii închiși. Nu pot să nu admir tăria de caracter al lui Chris, care îmi pare neclintit ca o stâncă, indiferent de furtunile din jur. Nu același lucru pot spune despre mine, m-am lăsat complet copleșită, cred eu, de lălăielile nedefinite, și am irosit o ceremonie întreagă într-un fel de luptă de rezistență în loc să-mi
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
puterea nopții. Suntem o pradă extrem de ușoară și dacă am avea neșansa de a întâlni vreun tâlhar am dispărea fără urme de pe suprafața pământului și nici peștii nu ne-ar da de urmă. Privesc spre Chris care are același calm neclintit și decid să nu îi comunic gândurile care mă frământă. Oricum nu știu de unde mi-au apărut respectivele gânduri, din câte mă cunosc, în general, nu mă focusez pe partea negativă a unei situații. Suntem aici și acum, nu am
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
patrulea sat unde este Cursec, al cincilea sat unde a fost varaticul lor vechi, din veac. Toate acestea să-i fie lui uric, cu tot venitul, lui, și copiilor lui, și nepoților lui și strănepoților și răstrănepoților și întregului neam, neclintit niciodată în veci. Iar hotarul acestor cinci sate să fie cu toate hotarele lor vechi, pe unde au folosit din veac, însă începând de la cei patru stejari, apoi drept la dealul Racovei, apoi la deal, până la dealul Stemnicului, apoi la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din primul deceniu al acestui secol nepopular. Locul: 59o latitudine la nord de ecuatorul vostru, 100o longitudine la est de mâna mea care scrie. Se vor scurge multe ceasuri până ce ziua se va topi și totul - cer, flori Înalte, apă neclintită - va rămâne Într-o stare de așteptare vesperală, adâncită, și nu risipită de mugetul tânguitor al unei vaci dintr-o poiană Îndepărtată sau de țipătul și mai Înduioșător al unei păsări din josul râului, unde se află vasta Întindere de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tuburile ei bronhice bolnave. Pe toate le-am ascultat: Les Malheurs de Sophie, Le Tour du Monde en Quatre-Vingts Jours, La Petite Chose, Les Misèrables, Le Comte de Monte Cristo și multe altele. Ședea acolo eliberându-și glasul din temnița neclintită a propriei persoane. În afară de buze, una dintre bărbii, cea mai mică, dar cea adevărată, era singurul detaliu mobil al trupului ei voluminos ca al unui Buddha. Pince-nez-ul cu rame negre reflecta veșnicia. Din când În când, o muscă se așeza
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
urma s-o cunosc În curând. Îmi amintesc un anumit apus de soare. Clopoțelul bicicletei mele era parcă de chihlimbar. Sus, deasupra muzicii negre a stâlpilor de telegraf, un evantai de nori alungiți, violet-Închis, tiviți cu roz de flamingo, stătea neclintit; totul era o miraculoasă sărbătoare a formei și culorii! Totuși apusul era pe moarte și totul În jur se Întuneca; dar chiar deasupra orizontului, Într-un spațiu limpede, turcoaz, sub un strat negru, ochiul descoperea o priveliște pe care doar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
La anu'?! Gherasim smulge plosca din mâna unui boier, râde și trage dușcă după dușcă, gâlgâind. Iisuse... La anu'... Fantastic... murmură Ștefan. I se moaie picioarele... Cade în genunchi.... Se face ghemotoc la pământ, cu fruntea la pământ. Rămâne așa, neclintit, în tăcere, ghemuit. Boierii se uită uluiți la Ștefan și nu știu ce să creadă: "Ce face Măria sa? Se roagă? Sărută pământul? Plânge? Să plângă Măria sa?"... Tăcere... Nu se aude decât ghiogârțul lui Gherasim, gemetele, plescăitul de plăcere și mormăitul: Cotnar... Cotnar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mult decât eram, decât puteam... Am mers prea departe... Am vrut totul pentru Moldova... Totul!... Și... și n-am putut! Aici a fost greșeala mea! Vrei să știi cine-i, cu adevărat, Ștefan cel Mare?! spune Daniil cu o credință neclintită. Îți spun eu! Și-o spun mulți! "E un domn prea mare pentru o țară atât de mică!" Ștefan pufnește în râs: Plimbă ursul, Sihastre! Îți spun eu: "Domnul e prea mic pentru visele lui prea mari"! ...Sunt desfrunzit, Sihastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încercat în acea noapte, într-un interval de câteva minute, uimire îngrozită mai întâi, apoi admirativă gratitudine. În primăvara lui 1964, trecuseră aproape trei ani de la moartea tatălui Doinei. Fidelitatea ei de minunată Antigonă rămăsese însă, a rămas până azi, neclintită. * O condusesem pe Doina până acasă, după care, ca să-mi adun forțele pentru întoarcere, am făcut un scurt popas la bufetul din centrul Snagovului, unde, fără grabă, în liniște, am băut o sticlă de bere, călător ostenit, dar cu sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ea însăși observându-mi surprinderea -, ca să-și mențină „forma” fizică, îl executa cu tenacitate de câte ori avea prilejul, alergând mai mult pe loc în spațiul strâmt al celulei. Printre cunoștințele apropiate ale părinților mei, ambii basarabeni, mai exista o persoană cu neclintite convingeri legionare, domnul doctor M. Pe când locuiam pe Florilor fusese medicul nostru de circă, apoi, după ce ne-am mutat „la bloc” a devenit, ca să zic așa, medicul nostru de casă. Deși stăteam acum foarte departe de centru, nu ne refuza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scris: ca o muncă de școlar studios. A învățat să scrie la mașina de scris acum câțiva ani, când a început să traducă romane franceze pentru midinete și coafeze suedeze. Am resimțit o violentă emoție, m-a impresionat voința ei neclintită (la vârsta ei!) de a nu sucomba total sub tirania economică a soțului ei. Formidabil! Femeile se încăpățânează, cum spunea Simone de Beauvoir. Cu ajutorul banilor de la traducere va putea în sfârșit să-și plătească o nou dantură (vechea dantură, spunea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în brațe pe nenorocitul în ai cărui ochi citea spaima morții și l-a ținut așa strâns îmbrățișat până ce i-a fost limpede că nu mai respiră. Medicii, asistentele, studenții se dăduseră înapoi, într-un cerc. Potain s-a ținut neclintit, impecabil, în albul său halat, acoperindu-se din ce în ce mai mult cu sânge și puroi. Neclintit, până la sfârșit, ca un părinte, ca un fiu, ca un duh ocrotitor. O statuie compusă din doi oameni, într-un fel, aceiași... Aceasta este povestea adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ținut așa strâns îmbrățișat până ce i-a fost limpede că nu mai respiră. Medicii, asistentele, studenții se dăduseră înapoi, într-un cerc. Potain s-a ținut neclintit, impecabil, în albul său halat, acoperindu-se din ce în ce mai mult cu sânge și puroi. Neclintit, până la sfârșit, ca un părinte, ca un fiu, ca un duh ocrotitor. O statuie compusă din doi oameni, într-un fel, aceiași... Aceasta este povestea adevărată de care uitasem, pe care am regăsit-o în fructul pe care mi l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Dintre vechii camarazi de [273] luptă ai Căpitanului - în primul rând comandanții legionari ai Bunei Vestiri - niciunul nu avea calitățile necesare unui șef politic. Căpitanul le dăduse acest grad (cel mai înalt în Legiune) drept o recunoaștere a credinței lor neclintite, prin atâtea suferințe, fără să le atribuie un rol special de conducere. Bădia Ilie Gârneață , pe vremuri admirabil luptător, era mult prea „moale”. Radu Mironovici, dârz la datorie, n-a avut nici el însuși altă veleitate decât de a lupta
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mal în iaz s-aducă Știuca foarte se izbea Un sac cu grâu încărcat. Și nimic nu folosea. Și la el toți se înhamă: Nu știu cine-i vinovat, Trag, întind, dar iau de samă Însă, pe cât am aflat, Că sacul stă neclintit, Sacul în iaz nu s-a tras, Căci se trăgea neunit. Ci tot pe loc a rămas. Capitolul IX VASILE ALECSANDRI V. Alecsandri (1821-1890) era moldovean prin tată și mai curîndmuntean prin mamă; dar prin amândoi părinții avea mult sânge
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acești culturnici ne țin și astăzi în hățuri, controlînd prin manipulare, intoxicare și constrîngere cea mai mare parte din trecu- tul nostru îndepărtat. Cînd probele desființau dogmele lor infailibile, imediat au fost puse la popreală astfel ca ei să rămînă neclintiții apostoli ai culturii române. Foarte grave sînt făcăturile liftelor care răcneau peste tot că i-a pocnit miracolul înțelepciunii! A venit timpul să le punem juvățul în gît și să-i tîrîm la dreapta jude- cată pentru că șandramaua lor ticluită
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
deschise, nu mă mai dor și i-am iertat pe vrăjmași. Crezul și tot ce a fost mai frumos în lupta mea mă însoțesc pururi, departe de a mă mistui în iluzii. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”, e sentința neclintită Blândului Nazarinean. Aceasta am mărturisit și am încercat să transpun în faptă, după puterile mele trupești și sufletești. Sabia mea a fost cuvântul cel bun și jertfa. Acum aștept să sune ceasul și dangătul de clopot când inima-mi va
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Ștefan Vodă, Bacău. Mulți Frați de Cruce fără acest săcușor cu țărână au intrat în lupta împotriva comunismului și în prigoanele anterioare devenind ei înșiși țărână sfântă, morminte ascunse în umbrele tăcerii, a grelelor torturi. Ei au slujit lui Dumnezeu neclintiți și nebiruiți. Ei sunt istoria neamului peste care nu se va așterne niciodată noaptea uitării, întunericul morții. Sângele lor arde nestins împreună cu osemintele străbunilor de pe toate câmpurile de luptă. CONSTANTIN POPOVICI Costinel Temperament calm și echilibrat. Suntem un contingent. Mi-
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
o țară cu înfloriri veșnice, ca soarele de pe cer, dacă nu erau sugrumați și măcelăriți. Stăpânilor, însângerate caricature funebre, nu ne mai osândiți, nu ne mai defăimați, nu ne mai mistuiți pe rugul atâtor mișelii, căci nu veți putea stinge neclintita noastră credință în Hristos și nu veți putea înăbuși strigătul morților noștri, fântâni cu apă sfințită și pururea nesecate! Va veni vremea când morții noștri vor învia, ei se vor ridica cu raclele în spate, cu ștreangurile pe gât, cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]