2,157 matches
-
mi-o arăți mâine dimineață. Profesorul: Cum mâine dimineață? Mâine dimineață nu se vede. Necunoscuta: Ce-are a face? Mi-o arăți pe hârtie. Profesorul: Nu, nu. Stai aici lângă mine. Uite (arătând cu degetul), sunt șapte stele... Le vezi? Necunoscuta (ezitând): Nu. Profesorul (febril, nervos, aproape răstit) Cum nu? Sunt patru și trei. Ultimele trei sunt coada Ursoaicei. Necunoscuta: Ce ursoaică? Profesorul: Te uiti prea jos, de asta n-o vezi. Acolo unde privești e capul Dragonului. Necunoscuta: Ce dragon
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mi-o arăți pe hârtie. Profesorul: Nu, nu. Stai aici lângă mine. Uite (arătând cu degetul), sunt șapte stele... Le vezi? Necunoscuta (ezitând): Nu. Profesorul (febril, nervos, aproape răstit) Cum nu? Sunt patru și trei. Ultimele trei sunt coada Ursoaicei. Necunoscuta: Ce ursoaică? Profesorul: Te uiti prea jos, de asta n-o vezi. Acolo unde privești e capul Dragonului. Necunoscuta: Ce dragon? Profesorul: Dragonul, Balaurul. Necunoscuta: Ce balaur? (E foarte speriată. Se desprinde ușor de lângă el și face cu multă precauție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Le vezi? Necunoscuta (ezitând): Nu. Profesorul (febril, nervos, aproape răstit) Cum nu? Sunt patru și trei. Ultimele trei sunt coada Ursoaicei. Necunoscuta: Ce ursoaică? Profesorul: Te uiti prea jos, de asta n-o vezi. Acolo unde privești e capul Dragonului. Necunoscuta: Ce dragon? Profesorul: Dragonul, Balaurul. Necunoscuta: Ce balaur? (E foarte speriată. Se desprinde ușor de lângă el și face cu multă precauție un pas spre ușa din dreapta. Ar vrea să fugă.) Profesorul (întorcându-se brusc): Unde te duci? Necunoscuta: Mă... duc
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
febril, nervos, aproape răstit) Cum nu? Sunt patru și trei. Ultimele trei sunt coada Ursoaicei. Necunoscuta: Ce ursoaică? Profesorul: Te uiti prea jos, de asta n-o vezi. Acolo unde privești e capul Dragonului. Necunoscuta: Ce dragon? Profesorul: Dragonul, Balaurul. Necunoscuta: Ce balaur? (E foarte speriată. Se desprinde ușor de lângă el și face cu multă precauție un pas spre ușa din dreapta. Ar vrea să fugă.) Profesorul (întorcându-se brusc): Unde te duci? Necunoscuta: Mă... duc până în curte. Vreau să mă plimb
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
capul Dragonului. Necunoscuta: Ce dragon? Profesorul: Dragonul, Balaurul. Necunoscuta: Ce balaur? (E foarte speriată. Se desprinde ușor de lângă el și face cu multă precauție un pas spre ușa din dreapta. Ar vrea să fugă.) Profesorul (întorcându-se brusc): Unde te duci? Necunoscuta: Mă... duc până în curte. Vreau să mă plimb. Profesorul: Să te plimbi? Necunoscuta: Mi-e ...mi-e sete. Vreau să iau apă de la fântână. Nu spuneai că e o fântână? ( Profesorul face un pas spre ea, ceea ce o sperie si
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
speriată. Se desprinde ușor de lângă el și face cu multă precauție un pas spre ușa din dreapta. Ar vrea să fugă.) Profesorul (întorcându-se brusc): Unde te duci? Necunoscuta: Mă... duc până în curte. Vreau să mă plimb. Profesorul: Să te plimbi? Necunoscuta: Mi-e ...mi-e sete. Vreau să iau apă de la fântână. Nu spuneai că e o fântână? ( Profesorul face un pas spre ea, ceea ce o sperie si mai mult) Să... să nu te iei după mine, că strig! 224 Însă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al privirii analitice pentru că, în ciuda uniformizării, universul uman caragialian "se sustrage calapodului" (Zarifopol). Din această radiografiere în diagonală a contribuțiilor exegetice în domeniul tipologiei caragialiene rezultă diversitatea abordărilor, dar și parțialitatea interpretărilor, soluțiile propuse fiind întotdeauna în inferioritate față de numărul necunoscutelor. În încercarea de a defini natura personajului caragialian ne situăm adesea "între două povețe" a căror egală putere de seducție este datorată complexității operei și implicit polivalenței tipologiei care se sustrage astfel etichetărilor stricte și precise. Mai exact, Caragiale a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dreptate!...99 Satira politică pe coordonatele impuse de Caragiale cunoaște o viguroasă ilustrare prin piesa lui George Mihail Zamfirescu, Schimbarea la față, scrisă în 1938 în variante cu alte titluri sugestive precum Parada paiațelor, Cutia cu maimuțe, Mascarada, însă rămasă necunoscută, deși a fost publicată postum. Silvia Cucu, în monografia George Mihail Zamfirescu și teatrul, precizează sursa unui astfel de demers dramatic oarecum inedit în cazul acestui scriitor: "În calitate de redactor la Adevărul și Dimineața, obligat prin profesie să fie un observator
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a dreptul murdar).119 Relația este una de continuitate, mit-legendă-epopee-literatură, evidențiată într-o pletoră de studii, în care se regăsesc aceleași teme mitice, de la confruntarea arhetipală Bine-Rău, la probele impuse eroului și diversele motive folclorice (fata persecutată, dragostea salvatoare, protectoarea necunoscută etc.). 120 Victor Kernbach, influențat de discursul eliadesc, acorda și el mitului locul primordial în desfășurarea intelectuală a omenirii, într-o viziune holistă asupra culturii, considerându-l "circulația în lumea timpurie a ideilor primare, din care s-a dezvoltat exercițiul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
tresară în fața minunii din fața lui. Viața omului cu răutățile ei, păreau vulgare și respingătoare în fața micii minunății. Inima adevăratei vieți pulsa în gâtlejul măcaleandrului... Cântecul lui părea să vestească existența unei alte lumi... o lume mult mai profundă și tainică... necunoscută nouă. Anton simți un nod în gât, își drese ușor glasul, să nu-l sperie, privindu-se îndelung în ochișorii lui gălbui... zbrr.. și, dispăru printre crengi. Din nou, în pădure, se lăsă o liniște dumnezeiască... o tăcere sfântă. Cerul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deasupra lor îmbătate de parfumuri putrede. Ceea ce s-a întîmplat la Roma datorită barbariei, s-a întîmplat la Palenque datorită junglei. răzbunarea junglei Ulterior, m-am lămurit că motivele pentru care orașul a fost părăsit nu sunt chiar atât de necunoscute. Ca și aztecii, mayașii cunoșteau mai bine cerul decât pământul. Au creat cel mai exact calendar și calculau cu o precizie uluitoare eclipsele, dar nu cunoșteau plugul, ceea ce îi obliga să practice o agricultură care secătuia pământul. Înaintea ploilor, ei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mea, cu o figură de arhanghel, mi-ar plăcea să-l desenez, Sebastien! Îl strigă unul dintre prieteni, t’as fini, toi?! vorbesc franceza și eu tresar puternic la o îndepărtată aducere aminte când Ana în această limbă cu totul necunoscută mie spunea unui străin ceva despre mine însumi și eu n-o înțelegeam, fără răspuns rămâne întrebarea mea cu fluviul, porumbeii netemători, obișnuiți cu pașii oamenilor, au învățat și ei umblatul pe jos, încetul cu încetul vor uita zborul, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bunica mea, panettiere, niște prăjituri extraordinare, înăuntru era un nocciolo, nocciolo?! si, un nocciolo di, și cuvântul spus din vârful buzelor mi-a scăpat și nu vreau să-i întrerup povestirea, prăjitura lui Andrea va rămâne pentru mine cu o necunoscută înlăuntru, acum ceva despre dragonul de pe pod, când trecea pe insulă să se joace cu alți copii, cel mai vechi pod al Romei, nu mai rețin anul când a fost construit, ajungem în vârful scărilor, aici am locuit până la șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
decât într-un singur fel! Cum?! Spunându-ți adevărul! Și care este adevărul? Odată cu Dumnezeu a murit și geniul! Cum?! Nu te așteptai să auzi asta?! Nu! Ecuația teribil de romantică și de naivă eu = dumnezeu, fascinantă ecuație cu o necunoscută! Nu mai există, când Nietzsche ne-a scăpat de necunoscuta asta a dispărut și ecuația, firește epoca modernă a mai prelungit puțin relația matematică, substituindu-i lui Dumnezeu o altă variabilă, eul la puterea a doua, a treia, a n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care este adevărul? Odată cu Dumnezeu a murit și geniul! Cum?! Nu te așteptai să auzi asta?! Nu! Ecuația teribil de romantică și de naivă eu = dumnezeu, fascinantă ecuație cu o necunoscută! Nu mai există, când Nietzsche ne-a scăpat de necunoscuta asta a dispărut și ecuația, firește epoca modernă a mai prelungit puțin relația matematică, substituindu-i lui Dumnezeu o altă variabilă, eul la puterea a doua, a treia, a n-a, unde n tinde spre infinit, oribilă ecuație, eu = eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
permită și bunicii ei să, dar eu nu mai știam ce se întâmplă cu mine, de la primele cuvinte rostite din nou în franceză, un văl de neputință s-a lăsat peste simțurile mele amorțite de efectul anihilant al limbii acesteia necunoscute și ploaia scurgându-se pe fereastră, întunecându-se în cameră, cuvintele străine pe care ar fi trebuit să le înțeleg, impresia că le înțelegeam cu altceva decât cu mintea și nu-mi dădeam seama care era acel organ atrofiat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
intra la amiază pe ușa deschisă din biserică, îi însemnasem creșterea și descreșterea cu creta și-n funcție de punctele stabilite de Theo pe linia din creta albă ce se avânta spre mijlocul bisericii, după o știință care mie îmi era necunoscută, a dispus pe pereții goi ordinea viitoare a scenelor pictate, iar sub punctul extrem dincolo de care soarele nu mai avea putere să intre a socotit că va picta pe boltă Pantocratorul, Mi-amintesc că, de Schimbarea la Față, a fost plecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că desenele reprezentau o femeie, imaginea aceleiași femei în diferite ipostaze, au fost șapte desene, incredibil, se miră madame Claire, așa este! cred că am dreptul să știu acum cine este Anne, oui! ascult, căznindu-mă să înțeleg povestea acestei necunoscute Anne care m-a văzut în cel mai teribil moment al vieții mele, abandonându-mi fără remușcare pe o bancă udă din Paris propriile mele desene, un tată român, cu studii la Paris, îndrăgostit de guvernanta franțuzoaică a fraților săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
jumătate de la brâu - o fată plinuță, coafată și machiată astfel încât să semene cu Elizabeth Short. Fritzie îl apucă pe Issler de ceafă și-i spuse cu un șuierat: — Pentru a-ți satisface plăcerea de a tăia, ți-o prezint pe necunoscuta cu numărul patruzeci și trei. Cu toții o s-o tăiați, iar cel care o tranșează cel mai bine va fi declarat câștigător! Issler închise ochii și își mușcă buza de jos. Bătrânul Bidwell se învineți la față și începu să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
avea să scoată o pereche de chiloței de-ai lui Isobel din buzunar, dar, În loc de asta, Brian traversă Încăperea și alese un plic mare de carton din tava pentru corespondență internă. — Analizele de sânge pentru fata ta de patru ani necunoscută. Sunt niște chestii interesante acolo. Îi dădu plicul, trase fermoarul sacului, aranjând cadavrul, În vreme ce Logan răsfoia raportul. Brian nu glumea. Era foarte interesant. La cantină, la vremea prânzului, era un singur subiect de discuție: oare avea să fie dat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
inumană. „În Roma cea plină de venin“, spusese Tiberius cu admirație, „este singura femeie care, după ce a jurat credință unui bărbat, a reușit cu adevărat să nu-l trădeze“. Însă relația Antoniei cu Tiberius ascundea o taină mai adâncă, rămasă necunoscută de-a lungul secolelor. În public, Antonia nu spusese nimic despre moartea fiului ei, Germanicus, și plânsese pe ascuns. Un senator observase: „E singura care nu-l acuză pe Tiberius. Însă e cea care ar trebui să strige cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
chiar dorința nemanifestată, dar puternică de a Întâlni pe cineva, de a asista adică la o epifanie reală, din care să ieși marcat ca ființă, a fost pentru mine o emoție teribilă, când, după spionări repetate, cu priviri intense, a necunoscutei cu voal des, am avut certitudinea că aceasta este profesoara de istorie. M-a observat și ea, dar nu mi-a răspuns la salut, ca și cum acolo am fi fost fiecare pe cont propriu; „nu mă interesează de tine, nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un copil În mijlocul jucăriilor lui, care va cunoaște adevărata joacă, aceea a vieții. Apoi ai venit la mine din nou. Te-am primit cu un zâmbet cald pe buze, iubirea mea nu era pătată, chiar dacă tu mă Înjosiseși cu o necunoscută. Am zâmbit și am fost din nou fericită. Idealul meu de a Învăța se micșora În lumina orbitoare a dragostei care mă fascina. Cu timpul, Însă, am putut combina Învățătura cu gândurile, visurile de dragoste. Dar acum? O altă femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
singur, te vei Întoarce. Jurnalul lui M. Oglinda din ușa șifonierului din fața patului meu mă amenință În vis cu tot felul de fiare sălbatice, care ies În cohorte din apele ei și năvălesc peste mine; sunt de diferite mărimi, unele necunoscute ca specii zoologice. Nici nu pricep de unde se varsă atâtea În aerul din cameră. Mă sperii grozav, Încerc să evadez În fața primejdiei, mă ridic grabnic În zbor, cum mi se-ntâmplă adeseori când vreau să mă salvez, dar observ că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
îmi simt capul într-un limb ciudat, unde amintirile sunt sufocate și se contopesc cu prezentul. O strâng pe Italia și ne plimbăm pe străzi ținându-ne de mijloc ca doi îndrăgostiți într-un oraș străin, pentru că noaptea îmi este necunoscută partea asta de oraș care m-a văzut crescând. Oamenii trec, ne ating ușor. Nu știu cât suntem de îndrăgostiți. Nu știu că ea este însărcinată. Și ajungem din întâmplare în fața fostului meu bloc. Am ieșit de pe o străduță în pantă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]