2,130 matches
-
s-a simțit dezorientată - ca un copil care a fost legat la ochi și apoi învârtit pe loc, până când a ajuns să i se pară că pământul îi fuge de sub picioare. A clipit des. Pe față i se citea profunda nedumerire. Nu înțeleg. Te porți de parc-aș fi avut o aventură sau ceva în genul ăsta. — Într-un fel, e același lucru, i-a replicat el, învârtindu-se prin cameră și îndesând în geantă niște dosare și două cărți. Aventura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fac riduri din cauza nopților nedormite și-am să mă transform într-una din muncitoarele alea urâte, pe care tot timpul îmi spui cât le detești. James n-a scos nici un cuvânt. Se uita la ea cu o expresie de totală nedumerire. —La ce te gândești? l-a întrebat Julia după câteva secunde. — Dacă vrei să știi, mă gândesc la Elle McPherson, la Cindy Crawford și la Elizabeth Hurley. Pe scurt, ăsta era cel mai groaznic coșmar al Juliei. Sentimentul de nesiguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Excelență... Dar, uneori, nebunii ăștia sunt periculoși... Ali Madani se întoarse spre colonelul Turki, ce îndeplinea funcția de director general al Securității statului și pe care îl putea considera autentica sa mână dreaptă, și schimbară o privire plină de profundă nedumerire. — La ce familie se referă? întrebă. Din câte știu, nici nu ne-am atins de familia lui. — Poate nu-i vorba de același individ... — Haide, Turki! Nu sunt mulți tuaregi pe lumea asta care pot ști povestea cu Abdul-el-Kebir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
după expresie, că îl omorâse, și atunci, ca trăsnit de un fulger divin, rămase paralizat de uimire. Răsună o rafală de pistol-mitralieră, și Gacel Sayah, inmouchar mai cunoscut cu porecla de Vânătorul, căzu pe spate, mort, cu corpul ciuruit și nedumerirea zugrăvită pe chip. Mașina acceleră brusc și sirenele se porniră să urle, deschizându-și drum în căutarea unui spital, într-o zadarnică încercare de a salva viața președintelui Abdul-el-Kebir în glorioasa zi a triumfalei sale reveniri la putere. Cort folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
atunci. Doar bătrânul a rămas tot ăla, și n-ai avea cum să-l scoți din ale lui. Cătrănit de nu se poate, deh, ce-ar mai fi să știe că nici Rafael nu lucrează? Parcă ar pluti în aer nedumerirea asta a lui nea Petrică. E pericol, n-a apucat Mirela să-i povestească, da’ ăsta-i genul de om care-ți tot bagă nasu-n fund ca să-și dea cu părerea și să-ți dea sfaturi, și poate să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
animalul meu era mai bine Îngrijit acolo decât dacă m-aș fi ocupat de el eu Însumi. Omar a privit asistența, urmărind vreo reacție. Dar istorisirea lui n-a stârnit nici un freamăt pe buze, nici o Întrebare În ochi. Ghicindu-i nedumerirea, cadiul Îi explică: — Multe orașe pretind că sunt cele mai ospitaliere din toate ținuturile Islamului, dar numai locuitorii Samarkandului merită această cinste. După știința mea, niciodată vreun călător n-a trebuit să plătească pentru găzduire sau pentru hrană, cunosc familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îmi face cinste! — Ce-mi ceri ca să fii alături de mine? Spune-o fără ascunzișuri, așa cum ți-am vorbit eu Însumi. Vei obține tot ceea ce dorești. Nu te arăta speriat, nu lăsa să treacă minutul meu de nebunească risipă! Râde. Peste nedumerirea profundă a lui Khayyam Începe să plutească un zâmbet palid. — Nu doresc nimic altceva decât să-mi continui modestele cercetări la adăpost de nevoie. Să am de băut și de mâncare, un acoperiș și veșminte, lăcomia mea nu merge mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încăpere Întinsă, cu pereții tapisați cu brocart, având la capăt un fel de firidă boltită, pe care o ascunde o draperie. De-abia intrase Khayyam, și ușa s-a Închis cu un zgomot surd. Încă un minut de așteptare, de nedumerire, apoi se face auzit un glas de femeie. Nu-l recunoaște, crede că aude cine știe ce dialect turcesc. Dar vocea este joasă, ritmul viu, doar câteva cuvinte țâșnesc asemenea stâncilor dintr-un torent. Sensul discursului Îi scapă, ar vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
strădui s-o pun pe picioare și s-o fac să prospere, voi respecta consiliul de administrație, dar fără complimente sau plecăciuni. Lacrimile Începură să-mi curgă prostește. Shuster a tăcut și m-a privit cu circumspecție și cu oarecare nedumerire. Dacă v-am jignit cumva, fără voie, prin tonul sau cuvintele mele, vă rog să mă scuzați. M-am ridicat și i-am Întins mâna. — Nu m-ați jignit, domnule Shuster, n-ați făcut decât să mă tulburați. Le voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
scoase ochelarii de soare, deși din cele șase neoane de pe tavanul salonului doar două mai luminau. Vizibil emoționat, acel Arthur îi spusese să-l caute pe Leonard - de la el ar putea afla tot ce îl va nedumeri în următorii ani. „Nedumerire” e puțin spus: să nu știi de unde vii, să nu ai familie, să nu ai trecut. Centrul de gravitație al universului său era doctorul Iolescu, poreclit de bolnavi Ștefan cel Mare, datorită pletelor și a mustății pe oală albe. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în speță cămașă albastră și cravată roșie). Totodată, firma își propuse să practice reduceri pentru elevi, militari și artiști în termen. Plini de recunoștință, aceștia din urmă tatuară faianța bleumarin cu lucrări tradiționale și de avangardă. Îmi aduc aminte de nedumerirea lui Jean când, într-o bună zi, membrii cercului de radiestezie South Eastern Balcans se apucară de măsurători în jurul blocului. Ceea ce duse însă surpriza la apogeu, a fost faptul că zona cu pricina se dovedi o cascadă de energii albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că te bagă-n boală când se uită la tine. Într-un târziu, Prințesa a chemat ospătarul, a plătit toată consumația pregătindu-se să plece, că a doua zi avea un program încărcat. S-au îmbrățișat cu toții sărutându-se în nedumerirea celor care nu-și explicau ce caută Prințesa printre țigani. Când au ajuns acasă, părinții adoptivi erau îngrijorați. Atât de mult a ținut concertul? — Nu! Am mai întârziat eu. — Ai cântat frumos ca și data trecută când am fost și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
transparent, la luna în curs. Unde figurează reproducerea celebrei gravuri în cupru Cavalerul, Moartea și Diavolul. Avocatul se încheie ușurat la șliț, amintindu-și că fusese și el, încă de la prima întâlnire cu troica operei în speță, într-o perpetuă nedumerire, relativ la identitățile exacte ale celor doi companioni supranaturali ai Cavalerului, ironizat subtil și plasat sacrificial, în centrul gravurii. De altfel, majoritatea albumelor selecte de educație plastică, intenționând să depășească o anume simbolistică mai obscură și mai dificil de digerat, pentru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care-i îndulcea glasul. Titu Herdelea privea, asculta, tăcea. Brișca porni în trapul reținut al cailor pe drumul ce cobora într-o serpentină severă pe malul escarpat ca o faleză. ― Așa-s gârlele noastre pe aici, se grăbi Iuga, observând nedumerirea tovarășului său din pricină că nu descoperea nicăieri urmele râului. Mai tot anul le treci cu piciorul, sau chiar seacă de tot, dar și când se înfurie câteodată, cam primăvara, apoi se umflă din mal în mal, parcă-ar fi Dunărea. Furii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să te sucească, ș-apoi dacă-i sta ca prostul, are să te ocărască și să se supere, ș-atunci degeaba ne-am mai răcit gura, că ne-om întoarce mai rău de cum ne-am dus! Izbuti să stârnească o nouă nedumerire, pe care pe urmă nici el n-o mai putu risipi. În sufletele oamenilor se strecurase frica și lașitatea, care înăbușeau dragostea de pământ. Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. Zadarnic încerca Luca s-o dreagă cu "stați, măi fraților
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e armată câtă frunză și iarbă, gata să pornească încoace, să aducă înapoi pe boieri, dacă cumva n-o fi și pornit... Amara începu să clocotească. Întâi știrea, făcând ocolul satului, stârni curiozitatea. Țăranii și-o împărtășeau cu mirare și nedumerire, clătinând din cap și întrebîndu-se din ochi. Pe urmă, pe măsură ce se convingeau că trebuie să fie adevărată, mirarea se transformă în uimire: ― Dar ei nu știu porunca lui vodă?... Ori nici ei nu vor să asculte poruncile și s-au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Să fumezi e un afront public ; să te droghezi, it’s privacy. „Au spus că fumați...”, zice și polițistul, apoi pleacă și el, dînd din umeri. Rămîn singur în cămăruța mea din Montparnasse, copleșit de păcatul meu și de o nedumerire cît veacul. După vreo oră, ies să mă plimb. Barurile s-au închis, forfota s-a potolit. Cobor spre Pigalle, unde mai găsesc localuri deschise și pline de lume. Cer chinezului de la bar un pastis. Pare să fie patronul (aveam
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pierzi capul : „Saudiții nu le impozitează, le decapi tează !”. Devine serios !... În continuare, vrăjitoarele cu pricina ne sînt prezentate ca „așa-zisele vrăjitoare”, care „păcăleau clienții cu vrăji”. Mă întreb cum ar arăta atunci „adevăratele vrăjitoare”. Și mai am o nedumerire : păi dacă sînt „vrăjitoare”, ce altceva ar trebui să facă, dacă nu „vrăji” ? Mai mult, ni se spune și oficial că „șantajul” consta în amenințarea că vrăjile o să se întoarcă împotriva clienților. Deci problema este că Vanessa și Melissa nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
provenite din această confuzie. „Democrație”, „opoziție”, „nu ne vindem țara”, „poporul”, „capitalism”, „muncă”, toate aceste cuvinte goale zburau prin aer ca niște păsări rănite, ciocnindu-se și sfîșiindu-se între ele într un balet macabru. Tînăra cu pricina intuise, în sinceritatea nedumeririi sale, un fapt esențial : adevărata tranziție este aceea a limbii ! Or, din acest punct de vedere, mai sîntem încă, în bună parte, „încremeniți în limbaj”... De aici am pornit, acesta este adevăratul kilometru zero al României post-comuniste și nici unul dintre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
post comuniste) trebuie să aibă doar black memories despre comunism și orice relativism contextual în acest sens este aproape un păcat.” „S-ar zice că românii sînt mai moraliști decît noi !”, conchid mai mulți colegi bulgari, făcînd ochii mari a nedumerire. Așa s-ar zice, dar nimeni nu poate spune de ce... Mă gîndesc mai departe, de unul singur, la un aspect al acestei povești, care îmi e mai aproape de suflet : recursul la context. Este o obsesie și un imperativ antropologic : orice
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
recunoască. Omul se îndreptă spre masa lor, hotărât și totuși cu discreție. Când ajunse, se aplecă spre urechea lui Orlando și-i șopti câteva cuvinte. - Piano! piano! exclamă Il Comandante, ridicîndu-se brusc și îndreptîndu-se, aproape în fugă, spre orchestră. Piano! Nedumerire, câteva perechi se opriră brusc și se așezară, tăcute, la mese. Dar cele mai multe își continuară dansul depărtîndu-se lent, șovăitor, îndreptîndu-se către colțurile întunecate. - La douăzeci și unu? întrebă plictisit Orlando. Ești sigur c-a fost la douăzeci și unu? Dar cine L-a pus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Sigur, devotamentul Sophiei pentru surioara mai mică nu poate fi pus la îndoială, însă comportarea ei lasă de dorit, câteodată, prin rigiditate. Urmează un nou răstimp de tăcere, în care se aude numai sfâșierea aerului, despicat de evantai. Clipind a nedumerire și uituceală, Sophie ripostează, împăciuitoare : — Da, da, parcă mi-amintesc ceva... Mult-lăudata mea memorie trebuie să-mi fi jucat o festă ! Râde. Un bine cunoscut râs perlat care poate foarte bine să nu fie fals, așa cum i se pare soțului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mic intermezzo : doamna Mironescu îi cere Yvonnei să meargă mai repede la culcare, domnul Mironescu o complimentează pe madam Ana pentru tortă, domnișoara Margot se consultă în șoaptă cu domnul Ialomițeanu, iar acesta, râzând ștrengărește, o îndeamnă să-și spună nedumeririle cu glas tare. — Poate de aceea Regele Carol nu a vrut atunci să fie război ? Poate știa că țara nu este pregătită și de aceea nu a vrut să semneze mobilizarea ?... Cum, acestea chiar dumneata, domnule Ialomițeanu, mi le-ai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aștepți la ceva anume, ca să eviți surprizele. Dar, intrînd În recepție și văzînd-o cît e de fericită că ai venit, te ajunge din urmă neliniștea. Se confirmă cînd te prezintă recepționerelor, al căror zîmbet scremut, pe fețele prelungi, ascunde prost nedumerirea. În timp ce urcați pe scări, prin mirosul de ciorbă care inundă hotelul venind din restaurantul de la parter, și traversați holuri cu plante jigărite care abia dacă Înveselesc decorul uzat, Îți povestește că nepoțica nu e inclusă pe bilet, dar stă cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asta, mai ales aici. Călin stă pe bordura de beton a biutei În care e Îngropat tunul. Trag cu ochiul la mîinile lui Îngrijite, acoperite acum cu răni și jeg, la aerul detașat din care răzbate totuși un fel de nedumerire pe care o cunosc foarte bine. Discuția, dacă s-ar isca vreuna Între noi, una de profunzime, unde experiența pe care o trăim sapă urme adînci, ar merge În sensul unei văicăreli patetice. Nu sîntem noi de vină, părinții n-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]