2,311 matches
-
Ulița Mare, divale spre țintirimul bisericii Sfântul Gheorghe” Întocmai acesta-i zapisul,fiule. Bătrânul își șterge sudoarea de pe frunte cu basmaua lui mare...În acest timp, privirea mi-a căzut pe o casă care pare că nu prea are stăpân. Nedumerit, îl întreb pe călugăr: A cui o fi această casă, părinte? Mie tare mi se pare că a cam fost părăsită. Nu-i părăsită, dar neîngrijită sigur este...Ca să ne dumirim, amintește-ți ce scrie în zapisul lui Palade Radomeschi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pace și cu sănătate, că eu mai am și alte trebi. Binecuvântat să fii, părinte, și sărut mâna, boierule! Dumnezeu să vă aibă în pază... Odată sfârșind aceste vorbe, bătrâna s-a pierdut în gloata de pe uliță. Am rămas în loc, nedumerit. De ce ne-o fi căutat țiganca? Răspunsul a venit când mă așteptam cel mai puțin: Să nu te mire faptul că țiganca ne-a ieșit în cale. Trebuie să știi...dar... Nu mă lăsa să mă gândesc la cine știe ce vrăji
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și privirile-i devin lăturalnice. E ca și cum ar vorbi popa în biserică, iar enoriașii chiar dacă mai pricep pe ici, pe colo, câte ceva din parascovenia liturgică, totuși nimeni nu îndrăznește să-l întrerupă pe sfinția sa din litanie, și să ceară ca nedumeritul Ion, lămuriri suplimentare. Rar și doar ocazional, românul pare uneori vag interesat de politica fiscală, și parca așa ca prin ceață mijește un ochi spre traseul miliardelor de lei publici, care circulă vioi prin sistemul finanțelor publice și alimentează din
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
limpede ca cea din iazul nostru și mă las scufundată până în adâncuri, unde întâlnesc lumea lui. Trag cu nesaț aer în piept și o mireasmă dulce mă inundă ca o pâlpâire de rai...O fi iubirea? gândesc eu revoltată și nedumerită. Oare așa sângerează inima oricui? Dar copilul se îndepărtează și eu uit că i-am stat alături. Le spun tovarășilor de joacă cine e copilul și mergem cu toții să vedem ce face Ostiță. Privim de la distanță și vedem joaca lor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să-ți placă.” Îmi răsună istoric un nume: Aurel Vlaicu. Mă îndrept cu pași sonori, în sala gâfâindă a așteptare, spre masa cu inspectorii și comisia... Când rostesc numele satului, oamenii scot un sunet vag, a mirare... Privirile mă țintuiesc nedumerite. Aud întrebări: -De ce se duce acolo?... alții își dau cu presupusul: -Are acolo o bunică... Nu am nicio bunică și nu înțeleg privirile nedumerite... dar o să le pricep abia a doua zi...Satul era ca și inexistent în opțiuni
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
comisia... Când rostesc numele satului, oamenii scot un sunet vag, a mirare... Privirile mă țintuiesc nedumerite. Aud întrebări: -De ce se duce acolo?... alții își dau cu presupusul: -Are acolo o bunică... Nu am nicio bunică și nu înțeleg privirile nedumerite... dar o să le pricep abia a doua zi...Satul era ca și inexistent în opțiuni... îndepărtat și locuit în proporție de 80% de penticostali, era un fel de junglă închisă... Aici ajungeau cei care nu reușeau să scoată un cinci
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Ce tot vorbești? ― Nu am putut să-ți spun până acum. Dar Victor, ei bine, cred...știu că nu te iubește, orice ar spune el. Am tăcut din nou, supărată și șocată În același timp. Victor Începea să se uite nedumerit. ― Nu văd logica acestei conversații! am spus dură. ― M-a sărutat. Respirația mi s-a tăiat brusc, sunetele au Încremenit. Am Încercat să exprim În cuvinte gândul care răbufnea din mintea mea: Nu te cred! Dar nu reușeam să pronunț
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
în cele din urmă, a ajuns un glob de lumină. M-am frecat la ochi pentru a-mi limpezi vederea... Când i-am deschis, o rază de lumină arzătoare mi-a fulgerat privirea... „Ce poate fi asta?” - m-am întrebat nedumerit. Am căutat alt punct din fața mea... Un perete... cel dintre ferestre îmi oprea bătaia privirii. Abia atunci mi-am dat seama că o rază de soare furișată printre frunzele nucului din grădină îmi stăruia în ochi... Asta însemna că soarele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
băgare de seamă, știind meșteșugul bătrânului la prepararea a tot felul de licori... O furnicătură plăcută în cerul gurii m-a făcut să nu mă opresc... Acum și aroma băuturii m-a îndemnat să beau pe îndestulate. Din privirea mea nedumerită, bătrânul a înțeles că trebuie să-mi dea ceva lămuriri. Nu prea ești obișnuit cu asemenea băutură. Drept să spun, părinte... nu prea. Ba chiar deloc. Aista-i mied, fiule, la care am adăugat eu unelealtele... M-aș fi mirat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
bine, sănătos dar am vrut să aflu chiar din gura matale, conașule. În cele din urmă, țiganca și-a luat trăistuța și a pornit încet spre portița grădinii. Rămâi cu bine, boierule!... Mergi cu bine! - i-am răspuns eu, încă nedumerit de unde până unde se afla țiganca acolo. Între timp, pâș-pâș s-a apropiat și bătrânul și, ca și când n-ar fi știut nimic de existența țigăncii, m-a întrebat: Care ți-i vruta, fiule? Pe ce căi dorești s-o apucăm
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care urmați dumneavoastră, mi-a spus mie. —OK, am spus cu toții supuși. Un bărbat de pe rândul de scaune din fața noastră a întors capul și ne-a privit pe toți trei. O vreme s-a holbat la noi cu o privire nedumerită. După care a zis: Nu vă supărați, ce vârstă aveți? Da, fusesem de acord să merg acasă, în Irlanda. Chiar dacă nu avusesem deloc intenția să fac așa ceva, au fost câteva lucruri care m-au făcut să mă răzgândesc. în primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-i readuc zâmbetul pe buze, m-am apucat să-i povestesc escapada mea la spitalul Mount Solomon. Dar nu părea prea amuzat. în schimb, m-a luat de braț și a mormăit: — Vreau să vorbesc cu tine între patru ochi. Nedumerită, i-am lăsat pe Margaret și pe Paul în sufragerie și l-am condus pe Luke la mine în dormitor. Judecând după aerul lui mohorât, nu mă așteptam să sară pe mine și să zică „Hai să dăm jos repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cap, ca și cum ar fi fost amețit. Singurul plus pe care-l avem eu și prietena mea e că nu suntem splendide, așa că ne-am gândit să fructificăm chestia asta la maximum. Putem să intrăm? Sigur, a murmurat el. Părea complet nedumerit. Dar stați puțin, a strigat în urma noastră. O să aveți nevoie de astea. Și ne-a întins două invitații în timp ce noi ne pregăteam s-o rupem la fugă înspre lift. Când am ajuns sus, am fost nevoite să mai trecem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în drum spre casă! — Gaz, băiete, a zis Luke atunci când rumoarea și țipetele s-au mai potolit. Ți-am tot explicat, băiete, că nu poți să spui chestii din astea despre doamne. Un gentleman nu se comportă așa. Gaz părea nedumerit și enervat. —Ce-am făcut? a întrebat el. —Ai insultat-o vorbind așa, l-a lămurit Luke cu blândețe. —Ba n-am insultat-o, a zis Gaz înfierbântat. A fost o iapă pe cinste! Tu ești la fel ca sor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cel puțin trei dintre flăcăii prezenți erau responsabili cu distracția la orizontală a Tamarei. Pentru că, am explicat eu, Tamara nu termină niciodată. Luke, Shake, Joey și Johnno erau pe cale s-ajungă la spital de-atâta râs. Gaz s-a uitat nedumerit și a întrebat pe un ton plângăcios: — Ce-a vrut să zică? Cocoșat de râs, Luke l-a luat de-o parte și i-a explicat. în cele din urmă, a venit timpul să ne luăm la revedere de la băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la amărăciunea lor. Tu pentru ce ai fost internată? m-a întrebat Davy. —Pentru droguri, am răspuns eu cu un zâmbet care spunea „îți vine să crezi așa ceva?“. Nimic altceva? m-a întrebat Davy cu speranță. — Nu, am spus eu nedumerită. Părea destul de dezamăgit, așa că și-a coborât din nou ochii spre farfuria sa pe care odihnea un munte de gulii, cartofi și cotlete. Tu pentru ce ești internat? l-am întrebat eu. Mi s-a părut că așa era politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
hotelul luxos la care visasem. Dar, între timp, constatam cu nemulțumire că semăna mai degrabă cu un orfelinat desprins din romanele lui Dickens. Când mi-am văzut dormitorul am fost și mai dezamăgită. De fapt, am fost de-a dreptul nedumerită. Trebuia să fie chiar așa de mic? Cele două paturi minuscule înghesuite înăuntru abia dacă încăpeau. în afara dimensiunilor, sau mai curând a lipsei lor, asemănările încăperii cu o chilie de călugăr se opreau acolo. Asta dacă nu cumva călugării aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zâmbit și eu ca să nu creadă că eram o vacă înfumurată. Și suntem împărțiți în grupuri de câte șase-șapte. Există trei grupuri: grupul lui Josephine, cel al Acriturii Kraut și cel al lui Barry Grant. —Acritura Kraut? am întrebat eu nedumerită. —Numele ei adevărat e Heidi, a zis Față Purpurie. —Helga, l-a întrerupt Peter. —Helga, Heidi, tot un drac, a zis Față Roșie. în orice caz, toată lumea o urăște. Și e nemțoaică. —De ce o urâți? întrebarea mea a iscat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la bătaie cuvinte precum „inovatoare“ și „uluitoare“ își chiar așa și fusese). în timp ce eu eram în plină relatare, Chris s-a ridicat spunând: — Cred c-ar cam trebui să strâng pe-aici. Nu pot să-i dezamăgesc pe băieți. Ușor nedumerită, am aruncat o privire în jur. Ceilalți pacienți strângeau farfuriile și le puneau pe un cărucior. Unul din ei gâdila linoleumul cu o mătură. De ce fac ei toate astea? m-am întrebat nelămurită. Cum de Cloisters nu are o întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tocmai luasem niște halucinogene. Gâfâind și respirând greu, tipul mi-a spus: — Ce fată bună! Am pus deja la foc budincile. Te ocupi tu de cârnați? —Tu ești Don? l-am întrebat surprinsă. — Cine altcineva? Părea enervat. Iar eu eram nedumerită. Don era unul dintre pacienți. îl văzusem de mai multe ori ziua trecută, în mulțimea de pulovere maro. Cum de era unul dintre conducătorii de echipă? Șovăind, mi-am exprimat nedumerirea. Don mi-a explicat ceea ce deja bănuisem. Urmând tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chip și în voce. Ar trebui să-ți pese de mine. Ar trebui să mă ajuți să scap de dependență, așa cum ar trebui să te ajut și eu pe tine. Dar ești un bărbat în toată firea, am spus eu nedumerită. Dacă ai chef să mănânci o pâine care ar hrăni o întreagă familie... Am făcut o pauză și am pus mâna pe pâine. Dacă ai chef să mănânci în mai puțin de-un minut o pâine înghețată, care ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din temelii, mama lor nu e acolo ca să prevină toate astea, iar ei mor cu toții! Chaquie n-a mai spus nimic. Așa că, până la urmă, am ridicat păturile ca să trag cu ochiul să văd ce face. Chaquie se uita la mine nedumerită. Mă suspecta în mod cert că-mi bat joc de ea, dar nu avea cum să fie sigură. înainte de momentul ăsta crezusem c-o urăsc, dar acum știam c-o urăsc cu-adevărat. Vacă fascistă, m-am gândit. Cunoșteam genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am uitat din nou în ochii lui Chris. Mai aveam o întrebare. —Ăăăă, Chris, tu îi cunoști pe toți oamenii din clădirea asta? — Da. — Deci ăștia sunteți toți? Nu mai există vreo altă aripă în altă parte? Chris părea complet nedumerit de întrebarea mea. Nu, a spus el. Sigur că nu. Am înțeles, m-am gândit eu. Deci nu există nici o nenorocită de vedetă pop. Chestia asta mi-a pus capac! Chestia asta mi-a pus capac de tot! — Hai, Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
foarte drăguță. Mi-ar fi făcut plăcere să ne mai vedem. Dar tu n-ai vrut. Și cu asta basta. —Asta e singura impresie pe care ți-am făcut-o? l-am întrebat bosumflată. Luke a ridicat din umeri părând nedumerit. —Ce-ai vrea să spun? Păi, nu te-ai simțit atras de mine? — Normal c-am fost atras de tine, a zâmbit el. Cine n-ar fi? începuse să vorbească mai pe placul meu. Da, a zis el, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sugerat Chris. Ce rău îți poate face? —OK, am spus eu cu jumătate de gură. —Ai două chestii la care să te gândești: asta și chestionarul fostului tău prieten. Apoi, Chris mi-a zâmbit fugar și a dispărut. Am rămas nedumerită, uitându-mă în urma lui. Nu reușeam să înțeleg ce se-ntâmpla. Adică, era atras de mine sau nu? M-am așezat - pierdusem scaunele bune - și am încercat să-mi dau seama după fața lui Josephine dacă mă păștea sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]