1,595 matches
-
film se refugiau în momentul ăla. În timp ce fâlfâiam o fotografie cu Eminescu bărbos, sub care tipărisem numele CREANGĂ, mă gândeam și eu la ale mele. Ce căutam acolo, bătându-mi joc de viața mea și de mințile a 30-40 de nefericiți? Ce culoare de sutien alesese Maria? Unde aveam să fiu peste 10 ani? Cine mă putea ajuta să-mi găsesc ultimele Pif-uri? Fiecare gând își croia povestea lui, ca programele de calculator pe care mi le împrumutase Mihnea și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tabureți, unii mai inventivi stăteau pe câte-o cărămidă. Citeau Scânteia“ sau jucau table. Noaptea făceau cu schimbul, păzind plasele înșirate pe trotuar. Femeile tricotau, cuminți, soioase, cu părul pe picioare ca zațul de cafea. Adunătura asta de brute și nefericiți se numea coadă și-avea un farmec crud și grosolan, ca mustața vânzătoarei. La școală trebuia să mă îndrăgostesc de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Insista directoarea, insistau portarii, ne bătea la cap tovarășa Pora, educatoarea. Până și-ai mei mă sfătuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scos poza, examinând ochii: irisul, pupila, retina, toate vizibile, strălucind de informație. Aveam mica mea teorie. Bănuiam că ultima imagine rămâne pe retină, se reține în conurile și bastonașele celulare, depozitată ca o amprentă lichidă. Așa se întâmpla cu toți nefericiții pe care îi examinam la televizor, călcați de tren sau arși de vii pe pista aeroportului. Li se filmau ochii, cu spaima încă lipită de globule, păstrată în aprinderea scenei finale. De pe retină, imaginea se deplasa în creier, răsturnată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Suciu Eugen. Clasa se trezise împânzită acum de oamenii lui; nu era elev care să nu știe de „gașca lu’ Popa“. Dacă stăteai să te gândești bine, erau singurii băieți. Spectacolul se dezlănțuia la ora de fizică. Profesorul Belcin, un nefericit cu figură și miros de maistru, evolua senin la catedră, fără să înțeleagă nici ce i se întâmplă, nici ce caută acolo. Purta costum și-un basc mic pe cap, pe care îl storcea în geanta diplomat, sub rigle, caiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
seara la joacă după ora șapte. După alte variante, ei s-ar fi înrudit cu niște căpcăuni îngrozitori, invizibili, ce pătrundeau pe furiș în cartier și-ți furau amintirile: Economiștii. Noaptea, Riveranii și Economiștii adulmecau împreună scările blocurilor, în căutarea nefericiților rătăciți sau a ferestrelor uitate deschise. Prin Pajura mai trecea și mașina-fantomă: autobuzul 110, al cărui traseu nu îl știa nimeni și care venea la intervale ciudate, niciodată aceleași. Era un „Ikarus“ roșu-spălăcit, cu burduf, revopsit în galben. Pe acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se urca dealul în forță, călare, și, pe întuneric sau la lumina torțelor, începea bătaia. Oamenii se loveau puternic, cu plăcere, chiuind de nervi și bucurie. Din jumătate în jumătate de secol, mai crăpa țeasta câte unuia și, odată cu sufletul nefericitului, se ridica la ceruri o binemeritată pace. Bătaia se-oprea, la fel furturile: un armistițiu nesigur, dar durabil, se instala între părți și toată lumea cobora la cârciumă, unde Robanii făceau cinste. Așa s-a scris istoria locului multă vreme, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ce cale a exilului să urmăm? Cât de importanți eram? Și, mai ales, ce să le oferim celor care ne-ar fi primit? Pereții de lemn ne conservau, chingile paturilor țineau fiecare corp în echilibru. Călătoream așa vreo două sute de nefericiți, la pachet, așteptând să fim eliberați. Bătrâni, obosiți, cu fesurile pe cap și spinările mulate pe saltelele umede. Doar gândurile ne mai diferențiau, închise în bulele lor prețioase, unice. Totul fusese capsulat, nu ieșea nimic din compartiment. Dacă mișcai căsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
semnat în câteva zile, n-am nici o îndoială. Berlin, Viena, București - nu contează locul. Noi suntem profesioniști, oriunde am fi: nu ne jucăm cu amintirile.“ „Și nici cu mințile oamenilor, evident.“, l-am ironizat. „Citiți mărturisiri on-line, umblați prin gândurile nefericiților și, când intrați în pană de idei, le mai dați și-un mic suport bibliografic, o pedală de memorie: o scenă din copilărie trucată, un jurnal intim bricolat, niște senzații amoroase inexistente. Asta se cheamă profesionalism. Economiștii propun, publicul primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din delicatețe, tocmai pentru că-i restituiam o datorie și nu-i trimiteam pomană. Nu-mi dau seama, domnilor, cum de nu înțelegeți acest lucru! Totuși, voiam să-l răsplătesc mai apoi cu prietenia mea, prin implicarea mea activă în destinul nefericitului domn Burdovski, care e cu siguranță înșelat, pentru că, fără înșelăciune, nu s-ar fi putut declara de acord cu o josnicie cum e, de exemplu, ceea ce se spune despre mama lui în articolul de astăzi al domnului Keller... La drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prokofievna a lui. Însă principalul și permanentul ei chin era Aglaia. „E întocmai, întocmai ca mine, îmi seamănă leit, își zicea Lizaveta Prokofievna în sinea ei. E un drăcușor neascultător, ticălos! Nihilistă, nebună, rea, rea, rea! O, Doamne, cât de nefericită va fi!“ Însă, cum am mai spus, soarele răsărit părea să atenueze și să însenineze totul pentru o clipă. De aproape o lună Lizaveta Prokofievna parcă se descotorosise pe deplin de toate frământările cu prilejul apropiatei nunți a Adelaidei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și răspicat fiecare cuvânt, cuprins de o inspirație plină de hotărâre: — Domnilor, dacă vreunul dintre dumneavoastră, în prezența mea, își va exprima încă o dată, cu voce tare, îndoiala că a uitat cu bună știință de capsă și va afirma că nefericitul tânăr n-a jucat decât o comedie, să știți că persoana respectivă va avea de-a face cu mine. Dar nimeni nu-i răspunse. În sfârșit, musafirii, cu mic cu mare, se împrăștiară grăbiți pe la casele lor. Ptițân, Ganea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dacă atunci ți-am recitat poezia despre „cavalerul sărman“, prin asta, deși am vrut... să te laud pentru ceva, imediat am vrut și să-ți înfierez comportarea și să-ți arăt că știu totul... — Ești foarte nedreaptă cu mine... cu nefericita despre care te-ai exprimat atât de îngrozitor, Aglaia. Pentru că știu tot, tot, de asta m-am exprimat așa! Știu că acum o jumătate de an, de față cu toată lumea, te-ai oferit s-o iei în căsătorie. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împăcării, și la asta îi împinge numai și numai dorința de originalitate. Se întâlnesc chiar cazuri ciudate: din pricina dorinței de originalitate, câte un ins cinstit e chiar gata să facă o faptă mârșavă; se întâmplă chiar că vreunul dintre acești nefericiți nu numai că e cinstit, dar mai e și bun la suflet, este providența familiei sale, întreține și hrănește prin munca lui chiar oameni străini, nu numai pe ai săi. Și ce credeți? Toată viața nu se poate potoli! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o săptămână după vizita lui Evgheni Pavlovici. În condițiile acestei grabe, chiar și cei mai buni prieteni ai prințului, dacă i-ar fi avut, ar fi trebuit să se simtă decepționați ca urmare a tentativelor de „a-l salva“ pe nefericitul țicnit. Se zvonea că vizita lui Evgheni Pavlovici se datora în parte generalului Ivan Feodorovici și consoartei sale, Lizaveta Prokofievna. Însă dacă amândoi, din nemărginita bunătate a inimii lor, puteau să dorească a-l salva de la pierzanie pe bietul smintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
monarh al Rusiei? La ce are să se aștepte poporul rus de la junele lui împărat? Va începe oare poliția rusească să-și desfășoare iarăși teribila activitate "administrativă"? Se vor porni oare din nou, ca pe timpul lui Gurko și Radetzki, mii de nefericiți fără judecată și sentință spre Nordul îngrozitor, spre înghețurile Siberiei? Ce poate spera continentul, pace sau război? Drept răspuns la atâtea întrebări reproducem numai următoarele pasaje dintr-o foaie vieneză, rămâind ca cetitorul să aprecieze asupra valorii considerațiunilor și concluziunilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
silă de onoarea problematică de a fi priviți de concetățenii lor ca spioni ai guvernului central sau ca agenți electorali ai lui Warszawsky! Toate sunt în zadar. Suplica măsluită se publică în "Romînul" și vorbe oncțioase de gratitudine curg asupra nefericiților subscriitori, cari se zbat ca creștinii cărora ai vrea să le aplici circumciziunea cu de-a sila. Și cu astfel de panglicării cred d-lor a forma partid roșu în Moldova. Ne mai rămâne a descrie pe un colportor al
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
virtuală postmodernă, iar alții o pot considera expresia rețelelor fără frontiere ale globalizării post-postmoderne. Se poate spune că structura acestui volum este în bună măsură similară cu aceea a unui roman experimental al scriitorului britanic B.S. Johnson, The Unfortunates (1969). "Nefericiții" ar putea fi cititorii, care sunt invitați să se confrunte cu un text în care doar prima secțiune și ultima sunt indicate, celelalte 25 de capitole, volante, putând fi citite în orice ordine posibilă. Așa-zisul dicționar, la fel ca
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
reticența, stăpânirea și domolirea "focului" prin control formal asupra expresiei poetice. În volumul Geography III, poezia "Crusoe in England" este un alt mesaj indirect, codat, al tumultului intern, al vulnerabilității care nu strigă, ci șoptește. Personajul lui Bishop este un nefericit care trăiește în Anglia, în exil, departe de insula sa, unde ajunsese să își creeze propriul univers, într-un peisaj bizar, înconjurat de animale. Recuperarea sa de pe insula îndepărtată nu a fost un serviciu: acum în Anglia, trăiește cu nostalgia
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
noastră și că ne e cu neputință de a imita aceste mari modele. Al optulea, În fine, pentru a vă arăta În ce constă cu adevărat fericirea și nefericirea, care sunt persoanele ce trebuie să fie numite fericite și care nefericite. Acestea sunt motivele pentru care Dumnezeu Îngăduie ca drepții să fie necăjiți pe pământ”36. Dumnezeu rămâne cu adevărat alături de cel drept, atât În durere, cât și În clipa morții. Iar celui cu adevărat cre‑ dincios Îi este Îndeajuns acest
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
bărbatul orb ce dorește. Pacientul a răspuns cu franchețe : „Îmi doresc lumina ochilor, doctore. Căci nimic nu este mai dulce omu‑ lui decât puterea vederii. Îți cer să ai milă de nenorocirea și de suferința mea. Ai milă de mine, nefericitul ! Căci mulți doctori au promis să Îmi Înapoieze văzul, dar nu au reușit. Ei doar mi‑au prădat averea În schimbul medicamentelor, de la care nu am primit nici un beneficiu. Într‑adevăr, puțina vedere pe care o mai aveam am pierdut‑o
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
promis să Îmi Înapoieze văzul, dar nu au reușit. Ei doar mi‑au prădat averea În schimbul medicamentelor, de la care nu am primit nici un beneficiu. Într‑adevăr, puțina vedere pe care o mai aveam am pierdut‑o Împreună cu banii mei. Eu, nefericitul, am ajuns sărac”. Nobilul Pantoleon a răspuns : „De vreme ce ți‑ai cheltuit toată averea și toate proprietățile pe doctori, chiar dacă nu ai obținut nimic, atunci eu la ce să mă aștept dacă te vindec ?” Bărbatul a răspuns : „Orice mai rămâne din
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
păcat încoace. Temporalitatea este dimensiunea esențială a condiției umane. Ca ființă dialogică, însă, omul își întoarce privirea spre simultaneitatea dinamică a Treimii, anulând și dimensiunea spațiului ca distanță. Timpul, cum a intuit gândirea mitică (v. mitul lui Narcis și al nefericitei Echo) și cum au constatat filosofii și psihologii, nu-i decât durere, suferință, pe când spațiul este "euforic". Scindate, însă, unul de altul, angoasa-timp se deghizează în depărtare ca spațiu. Timpul învins se întoarce spre veșnicie, iar distanța devine apropiere. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
La vremea aceea, a existat tentația să fie utilizat exact cu sensul postmodernismului, cum i s-a întâmplat lui Cristian Livescu, în 1985226. Inadecvarea substituirii postmodernismului cu transmodernismul a sesizat-o foarte bine Ion Bogdan Lefter, care găsea cu totul nefericită sintagma "trans-modernism textualist". Peste trei ani, o asemenea greșeală conceptuală nu va mai comite Radu Enescu, cel care va intui mai bine virtualitățile semantice ale cuvântului transmodernism. În orice caz, el îl percepe în rivalitate cu postmodernismul, ca o posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Jellyby își petrece timpul preocupându-se de bun]starea b]știnașilor dintr-o tar] african] îndep]rtat]. Dickens riposteaz] nemilos, considerând c] primele ei obligații trebuie s] se manifeste fâț] de propria familie pe care o neglijeaz], apoi fâț] de nefericiții din cadrul societ]ții sale, precum Joe, și de-abia apoi fâț] de cei care aparțin altor societ]ți. Adeptul eticii evoluționiste nu susține c] nu avem nici un fel de obligații fâț] de cei care tr]iesc în alte zone ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
condiția neputinței de rezolvare, de cunoaștere, eului Îi rămâne doar atitudinea personală, blândă (limitarea acțiunii el răuvoitoare) sau violentă de abordare a ursitei nefavorabile (o desființare violentă Într-un imaginat conflict deschis cu personajul căruia Îi atribuie vina devenirii lui nefericite). Expresia certă a incapacității de acțiune propriu-zisă față de ursitoare este blestemul proliferat de subiectul liric, singura posibilitate de Întâlnire conflictuală a individuluicu ursitoarea lui. Tot În Mitologie românească, T. Pamfile relatează și o legendă În care Ursitoarele trăiesc laolaltă Într-
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]