3,146 matches
-
a subiectului hegelian și identifică în Absolutul divin principiul natural al autorevelației (Selbtsoffenbarung). Prin fire, Dumnezeu Se descoperă, dar modul liber în care o face este cel al schimbării identității, așa încât în Hristos - particularul - avem doar o relativă (sau aparentă) negare sau chiar aneantizare a dumnezeirii - generalul. Revelația nu mai este prezentată drept „conștiință de sine” a absolutului. Limbajul cartezian al conștiinței dispare. Cu Schelling, ambiția hegeliană de a construi un sistem al cunoașterii absolute este demitizată, iar contingența radicală a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
toate un monah al Bisericii apostolice, un apologet al Crezului de la Niceea, un duhovnic al deșertului egiptean și un ucenic al marilor maeștrii ai pustiei (cei doi Macarie) reprezintă nu doar o respingere a adevărului istoric, ci, mai mult, o negare a condițiilor sale de posibilitate. Se pun astfel în discuție premisele teologice cardinale după care s-a desfășurat viața călugărilor creștini din deșert. Nodul gordian al gândirii evagriene nu își poate găsi soluția doar prin etalarea unor competențe lingvistice, livrate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
opiniile specialiștilor și ale nespecialiștilor se întind pe o scară largă între cele două extreme: absolutizarea și exagerarea valorii și rolului acestor mijloace în procesul de educație și scepticismul și prudența exagerată în legătură cu acestea, ce duc la o atitudine de negare totală a utilității lor. Este adevărat că cele mai multe opinii se înscriu pe o linie de mijloc care subliniază atât avantajele evidente ale noilor mijloace, cât și consecințele unor posibile exagerări în utilizarea lor. Cei mai mulți specialiști sunt de acord că introducerea
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
jalbelor, O statuetă de gips vopsită. (Ă). Din cauza nerespectării sensului firesc al cuvintelor greșește uneori și Veronica Porumbacu. (Ă). Abateri de același gen găsim și la alți poeți, de pildă A.E. Baconsky. (Ă). Am văzut că formalismul duce la negarea gramaticii și În genere a limbii vii, populare, la crearea unei limbi artificiale, accesibile numai unui cerc restrâns de «inițiați». (Ă). Cel mai brutal aspect al naturalismului În limba literară este folosirea unor termeni vulgari, triviali, obsceni. (Ă). Foarte apropiată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Radu Boureanu, a militat frecvent și cu pasiune, Încă din septembrie 1944, pentru ieșirea poetului din „turnul de fildeș” și asumarea misiunii de „inginer al sufletelor”. Știm și cum au fost izolate nemulțumirile acestora. La Început prin tăcere, apoi prin negarea lor; deși nici tăcerea n-a fost totală, nu era În logica vremii să fie ceva trecut cu vederea - căci iată, la două luni după apariția În Flacăra a articolului lui E. Jebeleanu, Într-o radiografie critică a politicii lipsite
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ale proletcultelor: Kuznița (Potcoava), Na postu (La post) ș.a. Principalele direcții ale programului P: nihilism avangardist În privința moștenirii literare; autonomia ideologică a P, inclusiv față de partidul bolșevic care luase puterea din octombrie 1917, ceea ce, În plan artistic și filosofic Însemna: negarea rolului conducător al partidului În artă, În favoarea viziunii larg muncitorești (filosofia proletară: machismul); elogiul muncii, indiferent de felul ei (fizică, intelectuală); sinceritatea - ca marcă a autenticității artistice; accesibilitatea formală; internaționalism proletar. Direcțiile radicale ale proletcultismului: apolitismul, ruptura totală de moștenirea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
curent literar: poetică, bază teoretică și principială, program, norme și reguli, creații reprezentative și durată În timp, RS face figură nouă În istoria gândirii și practicii literare prin câteva trăsături și consecințe distinctive și anume: - caracter oficial, de stat; consecințe: negarea și eliminarea altor orientări, teme sau formule de creație și egalizarea (comunizarea, pecerizarea) paradigmei literare; - preeminența criteriului ideologic În locul celui estetic În creație, În judecata de valoare și În ierarhizarea axiologică; consecințe: absolutizarea partinității În creație și a funcției pragmatice
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
neangajate); umanismul socialist (opus imperialismului și capitalismului „putred”); caracterul popular (opus ermetismului, elitismului, subiectivismului, evazionismului ș.a.); viziunea r-s bazată pe filosofia materialistă (opusă celei idealiste, identificată Îndeosebi În „decadentism” și modernism - cele două fețe ale „putrefacției” culturii burgheze). Desconsiderarea, negarea finalității estetice a operei, au dus la nașterea unei literaturi autarhice, sufocată de șabloane tehnice, de constrângeri ideologice, uniformă și repetitivă În toate structurile sale: tema, viziune literară, tehnică, tipologie. Încercările, puține, de altfel, de a ieși din metoda partinic-călăuzitoare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
simulate. Prin faptul că trece în câteva secunde de la o atitudine la alta compunând astfel două personaje foarte diferite, în funcție de prezența unor adulți sau a unor copii, Sigmund Freud dovedește o foarte mare capacitate de dialog și foarte multă empatie. Negarea privirii asupra trupului se datorește în mare parte psihanalizei și lui Freud însuși. Însă această atitudine nu trebuie să fie interpretată ca o expresie a puritanismului marelui gânditor. Dimpotrivă, relația corporală dintre terapeut și pacient dispare în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
prezentării și argumentării unei concepții empiriste asupra cunoașterii se are în vedere, în primul rând, teoria kantiană privitoare la posibilitatea unei cunoașteri independente de experiență, o cunoaștere care se exprimă în enunțuri sintetice a priori. Astfel, Rudolf Carnap afirma că negarea existenței unor enunțuri care sunt sintetice și, totodată, a priori, care conțin adică o cunoaștere ce este independentă de experiență în genere, ar reprezenta o caracterizare negativă a oricărei concepții empiriste asupra cunoașterii, în măsura în care empirismul poate fi calificat drept acea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
își însușise lecția amară a unui cavalerism ieșit din uzanță, ineficient și steril. Philip Marlowe nu joacă, de fapt, o partitură proprie. El ilustrează variatele faze prin care a trecut nihilismul lui Chandler, de la respingerea valorilor clasei de mijloc până la negarea politicului, a afacerilor și, în general, a oricăror însușiri legate de modernitate. Sexualitatea însăși e descrisă în termenii unei perversiuni incontrolabile, a „decompensării” produse la întâmplare. Altminteri, femeile n-au decât un rol decorativ, de plan secund - simple obiecte inanimate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
parcurgând aproape orice pagină a romanelor sale: Încăperea avea acel miros vag, lipsit de suflet, nici mizer, dar nici curat, nu tocmai omenesc, pe care îl au de obicei încăperile de acest fel (Chandler, The High Window). Refuz al ideii? Negare a gândirii? Nici vorbă de așa ceva. Aș spune, mai degrabă, că prin concentarea pe comunicare, prin scurtarea drumului de la concept la imagine se produce accelerarea și nu diminuarea sensului dorit de autor. Chandler mai degrabă își ia precauții decât instituie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în această abordare. Pentru un consilier obișnuit cu confruntarea și oferirea de sfaturi, interviul motivațional poate apărea ca un proces lipsit de speranță, lent și pasiv. Dovada stă în rezultat. Strategiile mai agresive, uneori ghidate de dorința de a „confrunta negarea clientului”, alunecă ușor în mobilizarea clienților de a face schimbări pentru care ei nu sunt încă pregătiți. 5. Consilierul este directiv în ajutarea clientului să examineze și să rezolve ambivalența. Interviul motivațional nu implică formarea clienților în deprinderi necesare pentru
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ce trebuie depășit în declanșarea schimbării. 6. Ușurința de a se schimba nu este o trăsătură a clientului, ci un produs fluctuant al interacțiunilor interpersonale. Terapeutul este, de aceea, foarte atent și răspunzător la semnele motivaționale ale clientului. Rezistența și „negarea” nu sunt văzute ca trăsături caracteristice clientului, ci ca feedback la comportamentul terapeutului. 7. Relația terapeutică este mai mult un parteneriat decât o relație între expert și client. Terapeutul respectă autonomia și libertatea de a alege a clientului (și consecințele
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
unui consilier, ei devin mai deschiși la provocările ușoare ale consilierului despre problemele stilului de viață și convingerile în legătură cu folosirea drogurilor. Clienții devin mai maleabili în ceea ce privește examinarea ambivalenței lor în legătură cu schimbarea și este mai puțin probabil să apere idei, precum negarea propriilor probleme, reducerea folosirii versus abstinență etc. Pe scurt, înțelegerea corectă de către consilier a experienței clientului facilitează schimbarea. 2. Sprijină autoeficiența. Convingerea clientului că schimbarea este posibilă e o motivație importantă pentru reușita efectuării unei schimbări. Consilierii își focalizează eforturile
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de încredere: violența fizică, verbală, directă sau indirectă, bătăile, torturile, împingerile, rănirile, discriminările sau „glumele” pe teme sexuale ori etnice. Violența se manifestă sub formă de atitudini și comportamente ce atentează la demnitatea altuia: violență nonfizică, nonverbală, directă, indirectă (intimidare, negarea celuilalt, refuzul de a-i vorbi, evitare, mutism, ostracizare) și produce acțiuni sau atitudini violente ori resimțite ca atare, ce folosesc, direct sau indirect, forța și constrângerea. Există multiple definiții ale violenței: vorbim de violența politică, economică, dar și de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ca efect imediat al instalării unor comportamente violente în interiorul familiei. Pe de o parte, prin însăși definirea conceptelor, violența este redusă la un spațiu izolat, domestic, privat, de familie. Pe de altă parte, mentalitatea operantă accentuează izolarea faptului violent prin negarea problemei, din cauza restrângerii ei la acest spațiu privat. Dualitatea public/privat reprezintă o pârghie de analiză deosebit de semnificativă în înțelegerea fenomenului violenței domestice și în definirea sa, astfel încât să permită demararea unor acțiuni sociale care să se adreseze cauzelor determinate
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
maxim, iar manifestarea violenței la forme fizice brute, ușor evidențiabile în plan social. În același mod, vizibilitatea scade spre clasele superioare, pentru care invocarea spațiului privat reprezintă o derogare de la responsabilitățile publice și o anulare a controlului social, dusă până la negarea violenței ca atare. La aceste niveluri, formele de manifestare devin mult mai subtile (violența psihoemoțională) și mai puțin vizibile (violența sexuală). În contextul tematicii abordate, familia va fi definită, conform standardelor folosite de Comisia Europeană asupra Infracționalității, ca fiind „un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
PARTEA A DOUA DOUĂZECI ȘI NOUĂ DE MECANISME DE APĂRARE Activism 121 Afiliere 127 Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor 134 Altruism 141 Anticipare 147 Anularea retroactivă 153 Ascetismul adolescentului 158 Clivaj (al eului, al obiectului) 162 Contrainvestire 169 (De)negare 176 Formațiune reacțională 181 Identificare 190 Identificare cu agresorul 195 Identificare proiectivă 201 Intelectualizare 206 Introiecție 212 Izolare 218 Înlăturare 226 Întoarcere către propria persoană 231 Proiecție 238 Raționalizare 244 Refugiu în reverie 249 Refulare 258 Refuz (al realității) 266
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
zece mecanisme: 1) refularea 2) regresia 3) formațiunea reacțională 4) izolarea 5) anularea retroactivă 6) proiecția 7) introiecția 8) întoarcerea către propria persoană 9) transformarea în contrariu 10) sublimarea. A. Freud consacră capitolele 6 și 7 ale cărții sale studiului negării prin fantasmă, respectiv negării prin acte și vorbire. În capitolul 8, ea descrie retracția eului sau inhibiția emoției pulsionale - mecanism inclus în lista prezentată în concluzia lucrării (această listă diferă puțin de prima). Autoarea mai tratează aici identificarea cu agresorul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
2) regresia 3) formațiunea reacțională 4) izolarea 5) anularea retroactivă 6) proiecția 7) introiecția 8) întoarcerea către propria persoană 9) transformarea în contrariu 10) sublimarea. A. Freud consacră capitolele 6 și 7 ale cărții sale studiului negării prin fantasmă, respectiv negării prin acte și vorbire. În capitolul 8, ea descrie retracția eului sau inhibiția emoției pulsionale - mecanism inclus în lista prezentată în concluzia lucrării (această listă diferă puțin de prima). Autoarea mai tratează aici identificarea cu agresorul (capitolul 9) și o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în privința enumerării în treacăt a mecanismelor de apărare”, și reiau lista clasică a celor zece mecanisme de apărare menționate în 1936. Ei subliniază că „multe alte procedee defensive ar fi putut fi descrise” și că A. Freud însăși a evocat negarea prin fantasmă, idealizarea, identificarea cu agresorul etc. În fine, ei mai menționează „apărările foarte primare” descrise de Klein: clivajul obiectului, identificarea proiectivă, refuzul realității psihice, controlul omnipotent asupra obiectului etc. În acest punct al analizei se impun astfel trei precizări
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
realității psihice, controlul omnipotent asupra obiectului etc. În acest punct al analizei se impun astfel trei precizări: - din cele șaptesprezece mecanisme menționate mai sus, unui număr de paisprezece le sunt consacrate articole distincte în Vocabularul psihanalizei 11; - celelalte trei mecanisme - negarea prin fantasmă, refuzul realității psihice și controlul omnipotent asupra obiectului - nu beneficiază de o tratare în articole separate; - altor nouă mecanisme, care nu sunt menționate în articolul dedicat mecanismelor de apărare, Laplanche și Pontalis le consacră articole distincte. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
reprezenta o amenințare potențială. 3) Nivelul distorsiunii minore a imaginii. Cele trei apărări citate - deprecierea, idealizarea și omnipotența - operează, în vederea reglării stimei de sine, unele distorsiuni minore ale imaginii de sine, ale imaginii corporale sau ale imaginii celorlalți. 4) Nivelul negării. Cele trei apărări date ca exemplu - refuzul, proiecția și raționalizarea - mențin în afara conștiinței factorii de stres, precum și anumite pulsiuni, idei, afecte sau sentimente de responsabilitate neplăcute ori inacceptabile, toate aceste elemente fiind (sau nu) atribuite în mod greșit unor cauze
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la un eveniment frustrant, care altfel ar genera o reacție negativă. Estomparea realităților neplăcute creează iluzia unei controlări a conflictelor sau amenințărilor, care diminuează anxietatea conștientă și accentuează sentimentul de bine al subiectului. Regăsim acest stil în mecanisme ca (de)negarea, refuzul, formațiunea reacțională și refularea. Ultima clasificare pe care o prezentăm apare într-o cercetare empirică efectuată de Bond et al. (1983) și a permis elaborarea unui Chestionar de stil defensiv destinat evaluării mecanismelor de apărare a căror existență este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]