2,225 matches
-
de ce În primul război mondial Germania și Turcia sunt aliate... „Dar dumneavoastră de unde știți lucrurile astea?“ „V-am mai spus, cred, că bietul tata lucra pentru Ohrana rusească. Ei, bine, mi-aduc aminte că pe vremea aceea poliția țaristă era neliniștită dinspre partea Asasinilor, cred că prima intuiție a avut-o Racikovski... Pe urmă au abandonat pista, pentru că dacă ar fi fost amestecați Asasinii, n-ar mai fi fost vorba de evrei, iar atunci pericolul era Încă reprezentat de evrei. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aceea de smintiți pierduți Într-o răzbunare de Grand Guignol, și pe fundal, până aproape În hol, pe avortonii ce nu se mai interesau de nimic, dându-și coate și hlizindu-se, ca Annibale Cantalamessa și Pio Bo. Își Întoarse neliniștit privirea numai către Lorenza, ținută acum din nou de brațe de cei doi uriași, scuturată de niște tresăriri repezi. Lorenza Își recăpătase cunoștința. Plângea. Nu știu dacă Belbo s-a hotărât să nu dea, În fața ei, spectacolul fricii sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
consorțiu de energii alternative, o companie care face cercetări În domeniul medicamentelor pentru tinerețea veșnică. Chestii foarte avansate. Maggie e foarte mîndră de viziunea ei. Numai viitorul contează, nu? — O să fim cu toții bogați, bogați, aproape că fredonează Wakefield. Nu te neliniștește chestia asta? — De ce m-ar neliniști? SÎntem departe de a fi atins cota maximă a pieței. — Dar, crede-mă, arta este investiția supremă. — Prefer acțiunile la companiile tehnologice, Îl necăjește ea. Și e timpul să plecăm. Maggie privește Înapoi spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care face cercetări În domeniul medicamentelor pentru tinerețea veșnică. Chestii foarte avansate. Maggie e foarte mîndră de viziunea ei. Numai viitorul contează, nu? — O să fim cu toții bogați, bogați, aproape că fredonează Wakefield. Nu te neliniștește chestia asta? — De ce m-ar neliniști? SÎntem departe de a fi atins cota maximă a pieței. — Dar, crede-mă, arta este investiția supremă. — Prefer acțiunile la companiile tehnologice, Îl necăjește ea. Și e timpul să plecăm. Maggie privește Înapoi spre pat. E numai un pic șifonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o țigară. Într-un fel, chestia asta nu-l surprinde. — Ai avut o idilă cu profesorul? Nu, nu o idilă. Simțeam că el poate să fie sufletul meu pereche mai bătrîn, călăuza mea. Dar tata era bănuitor. Poveștile l-au neliniștit dintotdeauna. — Nici nu-i de mirare, cu poveștile Aleișei. Cu siguranță, politica este cu totul altceva. Poliția o să descîlcească ițele, cîndva, spune Wakefield. Cu toate acestea, sincer vorbind, nu e atît de sigur că poliția va descîlci oarece. Simte aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Tomoe mai fusese la Yokohama de două-trei ori, să-și conducă prietene din facultate, care se duceau la studii în America. Vapoarele plecaseră întotdeauna de la acest debarcader, așa că nu se putea să fie o greșeală. Cu toate acestea, Tomoe era neliniștită. — Nu e nici un Vietnam aici, zise ea. — Uite! Takamori arătă cu degetul spre celălalt capăt al debarcaderului, unde începea marea întunecată. Erau vreo patruzeci-cincizeci de bărbați și femei care priveau marea. Se auzeau frânturi de melodii cântate la instrumente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trecem amîndoi la ceva fără cofeină. Și, În timp ce vărs boabele de cafea În lingură ca să pun de cafea, mă trezesc gîndindu-mă că-mi voi petrece restul vieții cu un singur om. Ar trebui să mă sperie asta. Sau măcar să mă neliniștească. Dar nu mă Încearcă decît un sentiment de pură bucurie. Dacă aș avea dubii În legătură cu această nuntă, În legătură cu căsnicia sau cu a-mi petrece viața alături de Dan, ele n-ar avea nimic de-a face cu persoana lui. Doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-l privesc În ochi. Împreună, el și Lisa alcătuiesc un cuplu perfect: amîndoi sînt Înalți și superbi și, dacă n-aș fi ceva mai precaută, aș afirma că sînt o pereche de vis. Totuși, e ceva la el care mă neliniștește. Poate că nu reușesc eu să-l privesc În ochi, dar tot mă așez pe canapeaua din fața lui, ca să Încerc să-mi dau seama ce hram poartă. Totodată, Îl țin sub observație pe Dan, care-l face pe Tom să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și ea, ascunzînd chibriturile În nodul de la sarong, și surîde misterios. SÎnt o grămadă de lucruri pe care nu le știi despre mine. 19 M-a prins soarele azi și, deși nu mă simt prea bine (certurile cu Dan mă neliniștesc, mă fac să Îmi pierd oarecum echilibrul, Îmi dau sentimentul persistent că ceva e În neregulă, indiferent cît m-aș preface În fața lumii că totul e În regulă), trebuie să recunosc că arăt foarte bine. O fi cumpărat Lisa tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
niciodată rostind un cuvînd rău la adresa Lisei. Cum se face că nu mi-ai mai pomenit despre asta? Trish ridică din umeri. — Din cîteva motive. Nu e genul meu să mă plîng de prieteni, iar triunghiurile de orice natură mă neliniștesc teribil. Chiar cînd devenim adulți, Într-o prietenie dintre trei femei, una rămîne de regulă pe afară și eu n-am vrut să fiu cea care instigă la asta. Nu spun nimic, căci Trish are, firește, dreptate. Îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
sunt dator să vi le dezvălui. Numai că poate vă țin din treabă cu sporovăiala mea. Stiliano, ai venit să mă-ntrebi în ce fel ți-am cheltuit banii? Ceva din felul lui de a vorbi îmi scăpa și mă neliniștea, așa că mi-am înghițit întrebările ce-mi stăteau pe limbă. L-am lăsat pe Rotari să-l lămurească de ce îl căutam. A cugetat, după care a spus: - Autocontrolul este una dintre pietrele unghiulare pe care se înalță virtutea. Un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îmbufnat. Pentru prima oară a avut ocazia să se confrunte în chip fericit cu doi tineri de vârsta lui. Mă refer la Rodoald și la Grimoald, nepoții lui Gisulf. Dar și mai hotărâtor a fost că inima lui s-a neliniștit ca un mânz primăvara atunci când a văzut-o pe Gaila. Ca toți băieții longobarzi, și el a fost îmboldit să se împreuneze cu sclave, imediat ce a ieșit din pubertate, însă nu s-a îndrăgostit niciodată. Încât aerul său serios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de brațul meu și, clătinându-se, m-a rugat să-l însoțesc o bucată de drum. Am ieșit din strada Mesè aproape de locul unde ne întâlniserăm și am luat-o pe o străduță îngustă. Pășea încet, greoi, iar eu mă nelinișteam văzând cum cerul se întuneca. El a simțit nevoia să mă asigure: - Nu-ți face griji că se înnoptează, Stiliano. Soarele nu asfințește niciodată pe strada Mesè. Dar să nu te abați de la ea, căci haite de păcătoși abia așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lor: Severino, fiul lui Labieno. Vestea ne-a dat-o cardinalul Adeodato, ținând să adauge că era un om drept. Eu însă am observat că nu prea era în apele sale, și mi-am îngăduit să-l întreb ce-l neliniștea; mi-a răspuns că împuternicitul Mauriciu fusese ales comandant al armatei papale, compusă aproape în întregime din mercenari bizantini. - Din partea unui asemenea om perfid și ambițios nu mă pot aștepta decât la surprize neplăcute, a precizat. Ceea ce s-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rezolvat, după care am hotărât: - Atunci să meargă la Primigenio. Voi pune lemnul într-o raclă de preț, și astfel îl voi despăgubi, chiar dacă într-o mică măsură, pentru prădăciunea pe care i-am adus-o. Am văzut că îl neliniștea ceva pe Adeodato. Pe un ton oarecum răstit, a spus: - Să nu cumva să se atingă mâini necurate de această sacră relicvă. Pe când era un simplu călugăr, Adeodato fusese și tâmplar. Am hotărât să-i găsesc pe cineva care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-acum dormeau toți. Și totuși, continua să fixeze cu ochi aprinși ferestrele apartamentului de la primul etaj, Întunecate de multă vreme, sperând să o mai vadă o dată - cum mergea să-i dea un ultim sărut lui Kevin sau plimbându-se neliniștită prin casă, incapabilă să adoarmă pentru că-l simțea aproape, jos În stradă, singur și năuc la această oră târzie din noapte. Dar nimic. Obloanele nemiloase erau coborâte, iar În spatele lor - Întuneric. Doar trei, căci casa era mică. Oblonul Îngust al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai târziu - când Îl aruncase deja la veceu. Importantă era doar fapta - achiziționarea și distrugerea unui bun privat. Dar telefonul continua să sune. Patru beep-uri, apoi cinci, apoi șase, zece. Persoana care suna - fără Îndoială Meri sau Poldo, sau Ago, neliniștiți de criza de la Battello Ubriaco, pe punctul de a fi dați afară dacă nu s-ar fi Întâmplat un miracol În care nici unul din ei nu credea - nu se dădea bătută. Dincolo de catedră, profesorul Începu să se agite scandalizat. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
atunci când vorbea tineretului. Voi merge imediat supus și Înfrânt să beau paharul amarului și al umilinței. Tu nu ești Zero. Ești Aris Fioravanti. Sunt fiul, da, sunt fiul, sunt fiul. Nu răspunse studenților care se Îngrămădeau În jurul lui, Întrebându-l neliniștiți ce subiecte Îi dăduse Ferrante. Se Îndepărtă În grabă ca de la locul unui delict. Își scoase telefonul din geantă. Voia să o sune pe Meri și să-i spună că avea să-și sacrifice și ultima umbră de mândrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
hidraulice, mirosuri animalice, gemete nu Îl convinseră că actul era preferabil masturbării. GINECOLOGIE. Îl fulgeră un gând Înfiorător. Poate că Maja avea vreo boală și a avut puterea de caracter de a nu-i spune tatei pentru a nu-l neliniști În timpul campaniei electorale. GINECOLOGIE. Boli venerice? Cistită? Cancer? SIDA? Villa Stuart. Aris Începu să se Îngrijoreze. La urma urmelor, Villa Stuart era clinica membrilor familiei Fioravanti. Acolo se operase bunicul de prostată, iar tata Își făcuse o biopsie atunci când fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
conștientă de asta pentru prima dată conștientă de asta. — Vreți să vedeți camera de oaspeți - sau camera copiilor? Întrebă agentul. Aris o fixa cu o privire dureroasă, ca și cum tocmai l-ar fi castrat. — Desigur, consimți Maja. Agentul aruncă o privire neliniștită spre tânăr. Voia să Încheie vizita cât mai repede. Pe la 2.15 avea o altă programare. Aris era șocat. Maja Îi dăduse o veste atât de importantă cu o asemenea lipsă de responsabilitate și de considerație față de sentimentele lui. Agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să se Îngrijoreze, avea vreme să-i mai crească, Încă vreo trei ani. Ea, la cincisprezece ani, era plată ca o anorexică. Depinde de conformație. Mama ta cum e? Totul depinde de asta. — Le are mari, răspunse Valentina privindu-l neliniștită pe Axel Rose, care umbla cu niște fiare, cu pensete și ace ce păreau mai degrabă instrumente de tortură. — Mere, pere sau bretele? insistă Miria. Valentina răspunse că erau ca ale Evei Herzigova. Dimineața, În timpul băii corporale, rămânea interzisă confruntându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
calea lui - ar fi rămas ceea ce era și acum - umbra altuia, paratrăsnetul lui, consilierul lui. Iar Maja Își dorea acum să fie ignorată de fotografi și să nu mai apară În ziare alături de el. Chiar dacă indiferența aceasta și dezamăgirea o nelinișteau ca o trădare. — Religia n-are nici o treabă, spunea alta cu niște ochi apoși, pe care Maja și-o amintea de la ultimul dineu electoral al lui Elio - adeziunea costa un milion de persoană - căreia Îi mai și zâmbi, cu toate că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ieșirea din parcare. Mănânc orice. Și carne, și legume, și pește, și fasole. Emma se Întrebă dacă prin această declarație de apetit sănătos voia să facă aluzie la cu totul altceva. Mon cœur s’ouvre à ta voix. Se analiză neliniștită În oglinjoara parasolarului. Își linse buza rănită și o apăsă pe dinăuntru cu limba. Hotărî că trebuia să-și acorde o minimă speranță. SEARA Deci, Îți este teamă să fii În acțiuni și În curaj același care ești și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să aibă posibilitatea de a se mai Întoarce. La interfon nu răspunse nimeni. Antonio nu dusese copiii acasă. Petrecerea Camillei se terminase. În față la Palazzo Lancillotti, În piață, ultimii invitați Îl asediau pe onorabilul Fioravanti. Se Îmbrânceau, mișcându-se neliniștiți de la un grup de părinți la altul, pentru a-i agăța pe cei cărora doreau să le fie prezentați sau cărora Își doreau să-și prezinte fiii și prietenii, pe cei cărora Într-o zi aveau să le solicite ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aproape doi metri. Îi arătă niște scări, săpate În lutul colinei. — Seamănă puțin cu intrarea În casa mea, Îi spuse. Scările acestea le-au făcut cei de la Întreținere, dar eu le păstrez În ordine. — Ce-i acolo Înăuntru? Întrebă Maja neliniștită de vederea acelei guri căscate și Întunecate. Zero nu răspunse. — Vii? o Întrebă, scoțând din buzunarul hanoracului o lanternă. — E periculos? ezită Maja. — Ce nu e? răspunse Zero. Ultimul tren trecuse deja. La ora acesta pe monitoarele celor de la siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]