2,065 matches
-
vieții mele, ca și cum, dacă aș fi ajuns dincolo de buturi și aș fi culcat balonul acolo, s-ar fi săvârșit una din marile minuni ale lumii. Atunci totul în jurul meu dispărea, mi se părea că alerg de secole, pe un teren nemărginit. Ceilalți alergau și ei înnebuniți, să mă prindă din urmă, să mă dărâme. Aș fi putut să pasez balonul și atunci altul ar fi devenit ținta furiei lor, dar alergam înainte...“. Îmi auzeam glasul, îmi era rușine de mine. „și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
chiar atât de satisfăcut cum păruse. Nu avea sentimentul că plecarea chimiștilor din secția de nexialism era o victorie personală. Totuși, această soluție era preferabilă unei lupte care ar fi putut deveni prea aprigă. 13 Ixtl aștepta nemișcat în noaptea nemărginită. Timpul se scurgea încet spre veșnicie, iar spațiul era învăluit într-o beznă de nepătruns. Prin această beznă întrezărea niște pete de lumină rece. Știa că fiecare dintre ele era o galaxie de stele scânteietoare, deși de la distanța asta pâlpâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
bărcile de salvare" ale oamenilor, fantomatice în lumină strălucitoare a hublourilor. Deschizătura se închise, iar uriașa sferă metalică se mistui în noapte, lăsând o dâră luminoasă, ca o galaxie. Timpul se târa, leneș, spre veșnicie. Ixtl plutea, deznădăjduit, prin noaptea nemărginită, gândindu-se fără să vrea la puii lui care nu aveau să se mai nască și la Universul pe care-l pierduse pentru totdeauna! Grosvenor nu-l slăbea din ochi pe chirurg, care își înfipse bisturiul electric în stomacul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
oameni la ședință. Peste un minut, când deschise ușa și ieși pe coridor, Grosvenor își dădu seama că Siedel nu exagerase: valuri de excitații îi asaltau creierul. Deși năucit, porni totuși spre puntea de comandă. Se așeză printre ceilalți. Noaptea nemărginită a spațiului, care împresura nava, își murmura avertismentele, când înfricoșate, când amenințătoare. Grosvenor auzi pe cineva spunând, în spatele lui: - După părerea mea, ar trebui să ne întoarcem acasă. Neputând identifica vocea, Grosvenor privi peste umăr, dar omul nu mai spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
speranță. Subțiindu-se și lungindu-se într-o anumită direcție, va porni pe urmele navei, oriîncotro s-ar îndrepta aceasta. Va începe astfel o luptă deznădăjduită pentru supraviețuire, sărind din galaxie în galaxie, întinzându-se tot mai departe în noaptea nemărginită. Mânat de o singură speranță - că va putea să acopere cu păduri suprafața planetelor, și de un singur gând - ca spațiul nu avea limite. Pentru oameni era totuna dacă lucrau pe lumină sau pe întuneric. Nava se așezase pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
el căzu ca mort în iarba pajiștei. El se trezi pe când mijea de ziuă. Când colo - iepele nicăieri. El își credea capul pus în țeapă, când vede ieșind dintr-o pădure-n depărtare cele șapte iepe alungate de un roi nemărginit de țânțari și un glas subțire-i zise: "Mi-ai făcut un bine, ți L-am făcut și eu". Când se întoarse cu caii, baba începu să turbe, să răstoarne casa cu susu-n jos și să bată fata, care nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ei. Matei avu senzația că privește un tablou. Lipseau doar flăcările din cămin, rafturile lungi cu vase de aramă și un prunc roz-bombon care trage pisica de coadă. ― Fenomenal! exclamă sculptorul. Ce idee! Se uita la ea cu o surpriză nemărginită. Bătrâna își plecă ochii modestă. ― Nu e nimic extraordinar, domnule Matei. Oricui i-ar fi putut trece prin minte, cu condiția să se gândească în liniște. Dumneavoastră erați prea afectat... Își trecu vioaie mâna prin păr: Acum trebuie să ne
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
liniștită, cu firma ei magică aruncînd văpăi în soare, simbol al unei libertăți care acum dăinuia de mii de ani, o libertate stranie și ciudată care rezistase celor mai periculoase dintre atacurile ce puteau fi îndreptate împotriva ei de ambiția nemărginită a celor ce mînuiau sceptrele puterii. Pe măsură ce autoavionul se înălța în aer condus de el, atelierul rămînea tot mai mic și mai neînsemnat în urmă, înconjurat de grădina ce alcătuia un decor plăcut. Curînd îl pierdu din vedere în mijlocul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
le spuse: \ NU E NEVOIE SĂ MĂ LINIȘTIȚI. CE VREȚI SĂ FAC? Dar cum? GÎNDEȘTE-TE LA TRUPUL MORT. Asta era o ușurare și imaginea deveni remarcabil de netă. Se gîndi brusc: Bietul Gil, care zace neînsuflețit într-o mare nemărginită de nisip, cu celulele deja prăbușite în vălul crescînd de fierbințeală în timp ce planeta, zburînd cu mare viteză, se apropia tot mai mult de unul din sorii din care se născuse. Pentru el era o vizualizare ciudat de chinuitoare și totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
sânge. Condiția supraviețuirii este rapiditatea mânuirii armei și a toporiștei. O clipă de somnolență poate fi poarta către moarte. În America care i se dezvăluie lui Nightly, francezii și englezii își dispută un spațiu vast, ce pare ochiului european aproape nemărginit. Indienii aduc în această luptă cotidiană și surdă ritmurile propriilor lor conduite marțiale. Indiferent de tabăra pe care o aleg, indienii sunt motivați de orgoliul celui care vede gloria ca final al existenței sale. Cruzimea scalpării este parte din codul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ignoranță etc.); c2. tipurile nedefinite de politropi care vizează categoria caracterialilor (indivizi cu tulburări de conduită de natură educațională, psihopatică sau neuropatică), a perverșilor (lipsiți de afectivitate, de intimitate și de moralitate, acești indivizi manifestă tendințe antisociale însemnate, egocentrism, orgoliu nemărginit și tendințe de gelozie semnificative) cât și cea a debililor mentali (indivizi caracterizați prin deficiențe intelectuale și prosexice majore, neavând discernământ sunt extrem de naivi și creduli). În practică se constată că fiecare infractor poate fi considerat drept un caz particular
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
am primit daruri bogate. Ne despărțim, pentru a trăi și a dărui ceea ce am primit. «Așa cum eu v-am iubit, așa să vă iubiți unul pe altul» (In 13,34), spune Isus. Și iubirea noastră ar trebui să fie la fel de nemărginită, și să îndrăznim tot mai mult. Dar, o putem face numai pentru că suntem ocrotiți de el, pentru că s-a unit cu noi, iar noi am primit harul său și forța sa. În Biserica Catolică formularea în latină adresată credincioșilor la
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
toate, în Cristos ne-a arătat propriul său chip, pe care putem să-l vedem. Fiul iubit al Tatălui este «chipul Dumnezeului nevăzut, primul născut din toată creația» (Col 1,15). Trebuie să știm întotdeauna, că Dumnezeu depășește în mod nemărginit orice imagine și orice reprezentare, pe care i-o facem lui. Nu putem să ne facem un idol dintr-o imagine, nici dintr-o reprezentare proprie a lui Dumnezeu, și nici măcar să încercăm ca folosind o imagine sau o reprezentare
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
culege: sensul angajării altruiste, împlinirea prin slujirea semenilor, respectul și iubirea celorlalți, liniștea seninătății și o libertate netulburată în rânduirea propriei sale vieți. Și, prin toate acestea, ne putem imagina și crede, că deja am primit daruri bogate - prin iubirea nemărginită și fidelitatea irevocabilă a aceluia care, la începutul celor zece porunci, face promisiunea: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău”. Cine crede, ar trebui să cunoască și să-și mărturisească propria credință. Acesta este centrul profesiunii de credință. Putem să mergem în
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
îi vei pedepsi pentru fărădelegile lor împotriva poporului meu...că ne-au rupt moșia părintească, au semănat bejenie și moarte pretutindeni...ne-au robit părinții și frații și bunicii, ducându-i în Siberii înghețate, pardosind cu trupurile lor întinderile cele nemărginite...”. E clară atitudinea de cetățean patriot a scriitorului. Aceeași rugăminte am adresat-o și noi, cu speranța în Dreptatea divină și a Istoriei noastre milenare. în Satul elogiază satul românesc în general, satul bucovinean în special, satul pur cu oameni
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
găsind un colț liniștit. Adevărul e că nu-i displăcea atât de mult să facă lucrul ăsta: întreruperea unei mese pentru a răspunde la un telefon urgent era procedură standard la Washington, o modalitate de a-ți acorda o importanță nemărginită. Da, spuse într-un final. Dă drumul tirului. Voiam doar să vorbim despre ce o să se întâmple cu noi. Păi, eu mă gândeam să-ți vii tu în fire și să te întorci acasă. Și vedem atunci ce facem. —Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și aici am să degenerez în argou pentru a fi în spiritul ființei pe care urmează să o descriu — era Gloria, stenografa, o fâșneață tânără și nerușinată. Mintea ei era îmbâcsită cu concepții greșite și judecăți de valoare de o nemărginită tâmpenie. După ce a făcut niște comentarii obraznice și nesolicitate despre persoana și comportarea mea, l-am luat pe domnul Gonzalez la o parte și i-am spus că Gloria intenționează să părăsească serviciul, fără preaviz, chiar la sfârșitul zilei respective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că un spirit care e mult prea deosebit și evoluat ar fi inevitabil atașat magiei și miracolului copilăriei, imprevizibilului adolescenței și infinitei energii a “tinerilor din ziua de azi”... Există o anume inocență, o seninătate pură și indescriptibilă, o încredere nemărginită în infinitul vieții, o copilărească și incomparabilă afectivitate, o energie cu valoare inestimabilă, o unicitate paradoxal universală, care se găsește în privirile și atitudinea adolescenților sau a celor apropiați sufletește de această vîrstă... chiar și aceia care au absolvit deja
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
profunde, aparente și adînci, temporare și permanente, transformabile și imuabile, simple și complexe, reale și metafizice, materiale și spirituale, concrete și imaginabile, limitate și infinite, reci și calde și lista de adevăruri poate continua la fel ca resursele inepuizabile ale nemărginitului existenței... Ar mai fi ceva. Părerea mea e că nu contează unde ești, ci ceea ce ești, cine ești și ce faci, ce reușești să fii și să realizezi. Dar asta spun eu, nu și legenda. Legenda nu a fost de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
te-ai uita la un tablou copleșitor de impresionant, fără să-ți dai seama că adevăratul tablou este mult mai mare, este imens și te include și pe tine, cu întreg cadrul în care te afli... și aceasta e iluzia nemărginită a prezenței faptului de a simți ceva anume... aceasta e iluzia și adevărul. * Iată cum e leușteanul: Foaie verde nai de scai, foaie verde ai de dai și de n-ai iarăși să dai - ești tu verde chiar de rai
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
spînzurat-o pe furiș noaptea, deasupra planetei... Cine, oare, se gîndește la fața-i vînătă și crispată, la limba cinic turgescentă, deasupra baletului universal, la ochii ei care-și holbează idealurile, respinse, în viitor; la pletele-i violente ce-și flutură nemărginit amenințarea de incendiu?” Pamfletul gazetăresc trece aici în proză alegorică pe un traseu deja cunoscut: descriere persiflantă, antropomorfizare grotescă, deformare caricaturală a trăsăturilor. Ov.S. Crohmălniceanu remarcă vădita notă expresionistă a textului: „Și viața pulsează analogă și aproape simultană: în cîmpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orice pentru ea și Împreună cu ea, dar ea Îl dezamăgise - o, era doar o tipă oarecare volubilă și inconsecventă ca toate femeile și nu-l iubea cu adevărat, nu era În stare. Și atunci, impresionată de o iubire atât de nemărginită, Emma Îl ruga s-o creadă, să n-o considere la fel cu celelalte, nici ea nu iubise pe nimeni așa cum Îl iubea pe el. Și spunând acestea, expresia chipului ei devenea timidă și supusă, aproape sfâșietoare, și-l incita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cordon fin, lung, poate de cinci metri. În dreptul lui s-a oprit brusc, apoi s-a aruncat fulgerător. A intrat prin vena care pulsa pe gâtul încordat și a pătruns cu bucurie în sângele fierbinte. Era cuprins de un entuziasm nemărginit. Alerga prin vene și vase, punând stăpânire pe un teritoriu primitor și stimulativ. A trecut prin inimă, s-a lăsat strâns și răsucit de bătăile ei, apoi a ieșit în același periplu nebunesc pe alte canale, până când a ajuns din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
e trupul greu, Dar mintea-mi întrece Depărtările cerului Dorindu-ți mai mult. Aripile gândurilor larg se deschid Și lumea se crapă făcând loc neștiutului. Bătaia lor, bătaia inimii, Încetinesc, Iar gândul care-mi zbura alunecă ușor, Se prăbușește în nemărginit Atras de ale neputinței șoapte. Drumul croit, pe care sufletu-mi se avânta, Se spulberă ușor... Și nu mai pot să zbor! Ignat Ana Maria, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Pomii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
transforma într-un leagăn de curcubeu. Doamne, străpunse tăcerea Îngerul cu glasul său, aș vrea să o putem duce undeva pe tânăra domniță unde să se poată bucura și alții de priveliștea ei. Este atât de frumoasă, de caldă și nemărginit de duioasă! Aș vrea să se bucure și Pământenii de ea. Ai dreptate, spuse Dumnezeu... așa să fie precum spui și i-a îngăduit Îngerului să o coboare pe Pământ. Eram pentru prima data la mare. O văzusem în poze
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]