2,101 matches
-
istoria. Delegații s-au comportat unii cu alții de parcă ar fi manevrat explozive. Toate afacerile murdare și mecanismele lacome au fost rezolvate în comitete secrete, fără ca nimeni să-i urmărească, să se plîngă, să raporteze. Avem nevoie ca măcar o dată, nenorociții ăștia să se simtă jenați de o frîntură de adevăr. — Sludden mi-a spus să fac asta. — Motivele mele nu coincid cu ale lui. — Da. El a fost politician, tu ești jurnalist, și eu nu vă plac pe nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ani am, zise Rima ascuțit și adăugă: regret că nu ți-l pot prezenta pe Horace, Lanark, dar nu vrea să te cunoască. Uneori e idiot. — Cine-i Horace? — Cineva care nu vrea să te cunoască, zise Alexander brutal. Un nenorocit de operator radio. Lanark se ridică în picioare. Vibrația din pămînt devenise o palpitație aproape audibilă și Rima spuse încordată: — Mi-e frică, Alex, nu fi rea cu mine. Vibrația se opri. în tăcerea aceea imensă, aerul fierbinte părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
patru, cinci - al cincilea rămăsese parcă în urma celorlalți. Ixtl ieși ca o nălucă din perete și se năpusti cu o forță irezistibilă asupra bietului om. Cele patru brațe de culoarea focului se întinseră și îl strânseră ca într-o menghină. Nenorocitul se împotrivi o clipă, apoi se prăbuși, fără vlagă, pe spate. Ixtl văzu însă ca gura i se tot deschidea și închidea, spasmodic: cerea desigur ajutor. Îl lovi peste gură cu o labă, dar omul nu-și pierdu cunoștința și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și geanta îi căzuse pe undeva, dar nu o vedea și, oricum, nu avea puterea să o ridice. O înconjuraseră, erau trei, „atâta risipă pentru o femeie!“, gândise, cu gura năclăită de sânge, și bolborosi: — Ai să-mi plătești asta, nenorocitule! — Și eu care crezusem că nimeni nu ți-a mai umblat sub mantou de vreo zece ani! Cățea prefăcută! Să nu-i uitați geanta! Are sigur documente în ea! Așadar, turnătorul era cu ei. Vorbea în întuneric, fără să se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Să mă ia, să scap departe, Căci nu voi să mai trăiesc. Gata sunt păharul morții, În tot ceasul a gusta Și jertfirea pentru tine - Deci mă rog nu mă uita. De-oi muri să scrii pe piatră Că acest nenorocit Din dragostea ta s-au dus Și-n pământ s-au săvârșit. Luna e lumina lumii Iar tu ești lumina mea, Eu zic lunii să s-ascunză - Ție-ți zic nu mă uita! {EminescuOpVI 445} No. 44 Pietrelor, și voi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sau Angelina să-mi zâmbească dimineața, să mă supăr pe micul Corado pentru că-mi necăjește canarul... Da, jumătate de metru pe care nu l-am avut niciodată. Sânt un dezrădăcinat... Unde-i țara dezrădăcinaților? Țara cu fluturi albaștri! Poate că nenorocitul caută același lucru fără să-și dea seama. Eu îi spun Italia, dar... Se chirci tot de durere ― nu mai știa ce-l doare, inima sau obrazul ars: Nu, împărăția asta nu există." Melania își luă motanul și poșeta și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
minute era zdravăn, sănătos. Nu cred!! Matei se ridică de lângă trupul lui Panaitescu. Rosti sec: ― Mai mort decât atât nu poate fi. Își mușcă buzele până la sânge încercînd să se stăpânească. Grigore Popa își puse ochelarii. Mâinile îi tremurau. ― Otravă! Nenorocitul a murit otrăvit. Se vede după culoare. E vânăt. ― Deci o crimă! exclamă îngrozită Valerica Scurtu. Melania Lupu șopti cu lacrimi în ochi: ― Ar fi prea îngrozitor... Atinse ușor brațul sculptorului: De ce? Nu înțeleg nimic. Tânărul îngenunche din nou, mirosind
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ceilalți! Melania Lupu, presupun, gândește ca și mine. Motanul, o prăjitură și televizorul îi ajung. N-are copii, la ce să-și mai caute o altă casă? Valerica Scurtu așteaptă să se mărite. Așteaptă cam de multișor... Poate speră că nenorocitul o să aibă apartament, poate strânge bani... Nu poți să știi. Sculptorul are gărgăuni. La vârsta lui, capul ți-e la altele. Femei, petreceri... Iar Panaiteștii, ați văzut și dumneavoastră! Nu i-a interesat și nu i-ar fi interesat niciodată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fraier și l-a adus la vedere. L-a vrăjit că fata are zestre, că e gospodină, că face rață pe varză și gogoșari premiați la nu știu ce concurs, în fine partitura completă. ― Și? ― Când a dat cu ochii de ipochimenă, nenorocitul a prins o expresie sfâșietoare. Și-a adus aminte că a uitat reșoul în priză ― era un spontan ― și a luat-o la goană! Acum înțelegeți, sper, de ce Valerica n-o înghite pe Panaiteasca. Pe aia n-a premiat-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înveseli la auzul propriei ei propagande! Însă așa era. În atît de mare măsură încît nervii i se liniștiră deajuns ca să poată susține o întrevedere pe care o amînase toată dimineața. Întrevederea cu Greer. Șezu rece ca o stîncă în timp ce nenorocitul speriat își desfășură povestea. Omul era înnebunit de groază și limba i se tot învîrtea formulînd rugăminți de îndurare. O vreme asta n-o deranjă. Era doar firul poveștii sale despre Kershaw și Neelan și... Și Neelan! Oftă manifestîndu-și înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
măcar s-o alunge. Țin minte bine întîmplarea. Moașa a răbdat atunci o noapte, două, trei, pe urmă a început să dea semne de nervozitate. Umbla nedormită și se plângea de dureri de cap. Le-a și strigat unor îngrijitori: "Nenorociților, vă omor", ceea ce era o dovadă că-și pierduse controlul; de obicei se ferea să facă asemenea gafe. Noaptea, bufnița își relua monologul lugubru. Probabil, stătea între scaieții din zona stâncilor de marmură, căci dintr-acolo se auzeau sunetele rău
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
discuție. ― Așa ai fost tu totdeauna. Ai bravat. Psihiatrul uitase că astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. ― Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sânt extraordinari, iar eu nu sânt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. ― Datorită ție se întîmplă tot ce se întîmplă, îndrăzni Dinu cu jumătate de gură. ― Adică cum? Te rog, explică-te, l-am somat. ― Ce ți-a trebuit toată povestea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dinu murise cu plămânii plini de noroi era un semn clar de slăbiciune. Îmi venea să-i strig: Idiotule, ce-ai făcut? De ce te-ai îmbătat? De ce-ai venit singur aici? De ce-ai făcut pe tine de frică? Nenorocitule, dragule". Dinu avea și el vina lui în ce se întîmplase. Prin moliciunea lui mă îndemnase mereu să-l tiranizez. Era ca o pastă moale care te provoca să-ți înfigi degetele în ea. Dar gândul că și cei care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a făcut observația că nu poți fi întotdeauna singur. ― Oh! nu despre asta e vorba. Eu vorbesc de oamenii care se îndeletnicesc să-ți producă neplăceri. Rieux tăcea. ― Nu e cazul meu, să știți! Dar citeam romanul ăsta. Iată un nenorocit care este arestat deodată, într-o dimineață. Alții se ocupau de el și el nu știa nimic. Se vorbea de el prin birouri, numele lui era înscris pe fișe. Găsiți că e drept ? Găsiți că are cineva dreptul să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
același lucru a fost, într-adevăr, din moment ce el a obținut acest cap. Atâta doar că nu el a fost cel care a executat sentința. Iar eu, care am urmărit după aceea afacerea până la lichidarea ei, exclusiv, am avut cu acest nenorocit o intimitate mult mai vijelioasă decât a avut-o vreodată tatăl meu. El trebuia totuși, conform obiceiului, să asiste la ceea ce se cheamă într-un mod cuviincios ultimele clipe și care trebuie totuși numit cel mai abject dintre asasinate. ÎNCEPÂND
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
învingătorii, rasa superioară. Tatăl autoarei văzând starea lor deplorabilă de înfometați a trimis pe unul din funcționarii biroului lui să aranjeze o masă mare în curtea fabricii cât să încapă toți acești soldați, a comandat tot ceea ce trebuia pentru ospățul nenorociților flămânzi înainte ca ei să pornească la lungul drum ce-i aștepta. „Erau ucigașii părinților, ai surorilor lui. Erau ucigașii neamului nostru.” Autoarea face aici un reușit tablou colectiv asupra acestor ostași ca și când iar plasa sub lentila unui microscop. Fiecare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
opiniile dacă aș spune că suspectați că în spatele morții părinților lui Uri s-ar afla însăși mâna autorităților israeliene? — Da, pentru că ceea ce trebuie să știe Statele Unite... Mare greșeală, își zise Maggie. Nu trebuia să formuleze o întrebare care impunea un nenorocit de răspuns. —Mulțumesc, e clar. Au făcut asta ca să le închidă gura soților Guttman, pentru că se temeau de acea informație în posesia căreia intraseră. Intonația era acum descendentă, indicând o propoziție declarativă. Totuși ceea ce ați descris sunt de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de afaceri, ăsta era pe departe cel mai dezolant. Artizanat pe naiba. Astea erau prostii pentru turiști și atâta tot. Când vorbiseră, Henry crezuse că suvenire e pur și simplu un eufemism, necesar într-o discuție telefonică. Dar arabul ăla nenorocit nu glumea. Totuși lucra de mult timp cu Jaafar al-Naasri. Nu fusese dezamăgit niciodată până acum. Lăsându-se într-un scaun, puse mâna pe telefon. O va rezolva și pe asta. Formă numărul și așteptă țârâitul prelung al apelurilor internaționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ca să-i trimită un mesaj directorului: „Ascunzătoarea nu mai e“. Capitolul 25 Aeroportul Ben-Gurion, cinci săptămâni mai devreme Lui Henry Blyth-Pullen nu-i plăcea deloc să zboare cu avionul în cea mai mare parte a timpului. Chiar înainte de războiul împotriva nenorocitului de terorism și de teama că un maniac cu o foarfecă va deturna aparatul direct în Big Ben, fusese terifiat de acele lucruri drăcești. La decolare era cel mai dificil. În timp ce toți ceilalți răsfoiau Daily Telegraph sau revista Hello!, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
trebui să-l sune pe Judd Bonham să-i spună că renunță. Oricum nu o foloseau cum trebuie. Era o negociatoare, pentru numele lui Dumnezeu, ar trebui să-și facă munca într-o încăpere. Nu să se joace de-a nenorocitul de detectiv amator. Își strecură mâna în buzunar și apucă telefonul mobil. Dar știa ce i-ar fi spus Bonham. Că nu avea sens să se afle în acea încăpere până nu erau pregătite cele două tabere. Și după felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
au îndrăznit să renunțe de tot. Dar nu se făceau progrese reale. Asta însemna că axa fundamentală a acestei guvernări - eforturile în slujba păcii - se prăbușea sub ochii lor. Îndura presiuni foarte puternice din partea celor din aripa dreaptă - colonialiștii cu nenorocitul lor de lanț uman din jurul Ierusalimului - și era pregătit să le reziste, dar nu și dacă nu avea pe ce să se sprijine. Își aminti de bărbatul care a ocupat postul său cu câțiva ani în urmă, care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care tocmai îl vizionaseră. Puse din nou ultima replică. „Noroc, Uri.“ Ecranul se înnegri iarăși. Uri își puse mâinile în cap. —E atât de tipic pentru nemernicul ăsta, spuse el încet. Ce e tipic? întrebă Rosen. —Asta. Un alt nenorocit de gest dramatic. Are un secret care a adus moartea soției sale, care ar putea aduce moartea fiului său și ce face, îl dezvăluie? Nu. Joacă niște jocuri nenorocite. —Dar Uri, spuse Maggie, încercând să calmeze lucrurile, nu încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de convingere a întrebării sale. — Noi te-am urmărit peste tot. Știi asta. — Care „voi“? Pentru cine naiba lucrezi? Era ca și cum sângele îi ajungea în sfârșit la creier. Ești un trădător, asta ești. Ți-ai trădat țara. Ți-ai trădat nenorocitul de președinte. —Maggie, putem trece peste toată povestea asta cu irlandezul scandalizat? Tu, Bono, nemernicul celălalt, cum îl cheamă, Bob Geldof? Și toți ceilalți binefăcători cu inimile rănite care vin cu accentul ăla care te face să te simți vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
așteaptă mamele. Costumul constituia pedeapsa pe care i-o aplicase sergentul. Singura lui responsabilitate de acum înainte va fi să aresteze persoane suspecte, iar la secție există o garderobă care îi va permite să fie alt personaj în fiecare zi. Nenorocit, Mancuso își pusese pantalonii strâmți în fața sergentului, care-l împinsese afară, poruncindu-i sa-și bage mințile în cap sau să se lase de meserie. În cele două ore de când se plimba prin Cartierul Francez, nu capturase pe nimeni. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ne bântuie casa. A devenit un Svengali al tău. — Ignatius, vino-ți în fire. — Eu refuz să „țin capul sus“. Optimismul îmi face greață. Este ceva pervers. De la căderea omului, poziția care i se potrivește în univers este aceea de nenorocit. — Eu nu-s nenorocită. — Ba ești. Nu, nu-s. — Ba da. Ești. — Ignatius, nu-s nenorocită. Dac-aș fi, ț-aș spune. Dacă eu, beat fiind, aș fi demolat o proprietate particulară și prin aceasta mi-aș fi aruncat copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]