1,301 matches
-
Martie 23 - Focul cel mare avariază biserica (aoperișul și o parte din interior), fiind necesară reconstrucția/refacerea. 1847-1852 - se desfășoară refacerea bisericii, sub privegherea Episcopului Filotei al Buzăului. Turla a fost reconstruită din lemn învelit cu tablă, profilată cu motive neoclasice. Pictura datorată lui Szathmary a fost refăcută, iar turla repictată de către meșterii zugravi de subțire Ioan, Mincu și Costache. 1912 - biserica era abandonată, fără enoriași și amenințată cu dărâmarea. La inițiativa urmașului ultimilor ctitori, avocatul Ioan C. Filitti, cu sprijinul
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
interior era mai ușor de apărat de atacurile navale, precum și mai îndepărtat de populația de multe ori rebelă din Napoli. În timpul ocupației napoleoniene palatul a fost înfrumusețat de Joachim Murat și de soția sa, Caroline Bonaparte, cu mobilier și decorațiuni neoclasice. Cu toate acestea, un incendiu izbucnit în 1837 a deteriorat mai multe camere, necesitând efectuarea unor restăurări în anii 1838-1858 sub conducerea lui Gaetano Genovese. În această perioadă s-au adăugat "Aripa Balurilor" și un punct de belvedere. La colțul
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
sau Palatul Zapata este un palat monumental din Napoli, situat în Piazza Trieste e Trento. A fost construit în secolul al XVII-lea de către cardinalul spaniol Antonio Zapata y Cisneros (vicerege de Neapole) și renovat de către Carlo Vanvitelli în stil neoclasic la dorința medicului Domenico Cotugno. El a servit ca sediu al puterii viceregale în timpul lucrărilor de reconstrucție ale actualului Palat Regal din Napoli. Mai târziu a fost cumpărat de baronul Girolamo Sarnelli, prieten apropiat al cardinalului Zapata. La 12 septembrie
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
cumpărat de baronul Girolamo Sarnelli, prieten apropiat al cardinalului Zapata. La 12 septembrie 1702 s-a născut aici Fericitul Gennaro Maria Sarnelli, fiul baronului Ciorani Angelo Sarnelli și misionar redemptorist ridicat ulterior la cinstea altarelor. În interior există remarcabile decorații neoclasice și din secolul al XX-lea, cum ar fi sala de recepție amenajată de Giovanni Battista Comencini în 1912. La etajul II se află Cercul Artistic Politehnic, format prin fuziunea Societății artiștilor, a Cercului Medicilor Legali și a Cercului Politehnic
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
IV-lea cu Maria Carolina și în 1778 este reproiectat de Boccascena. În 1797, Domenico Chelli realizează o restaurare a decorațiunilor sălii. În 1809, Joachim Murat îl însărcinează pe arhitectul toscan Antonio Niccolini cu proiectarea noii fațade principale în stil neoclasic. După un incendiu care îl distruge în noaptea de 13 februarie 1816, el a fost reconstruit de către același arhitect. Nouă sală a fost inaugurată la 12 ianuarie 1817 cu cântată "Îl sogno di Partenope" de Giovanni Simone Mayr, deja prezent
Teatrul San Carlo din Napoli () [Corola-website/Science/333321_a_334650]
-
provinciile napoletane, generalul Enrico Morozzo Della Rocca. Astăzi, palatul este reședința comandantului general al forțelor armate din sudul Italiei. Palatul Salerno a găzduit, de asemenea, "cafeneaua turcească", o celebră adunare literară și artistică. Palatul are o fațadă realizată în stil neoclasic asemănătoare cu cea a palatului de vizavi, "Palazzo della Foresteria", actualmente sediul prefecturii. Aripa marginală a clădirii poartă încă numele de "Palazzo Croce", un nume derivat din prezența Bisericii "Santa Croce di Palazzo".
Palatul Salerno din Napoli () [Corola-website/Science/333332_a_334661]
-
Contractul pietrarului prevedea că acesta trebuia să urmeze modelul lui Palladio și au fost făcute doar modificări minore. Fațada a fost finalizată în 1610. Campanila (clopotnița), construită inițial în 1467, s-a prăbușit în 1774; a fost reconstruită în stil neoclasic prin 1791. Acolo se urca pe rampe line, iar în prezent există și un lift. Din vârful campanilei se deschide o panoramă largă asupra Veneției. Fațada este de un alb strălucitor și reprezintă soluția lui Palladio la dificultatea de adaptare
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
compun. Deși ele continuă să fie foarte importante în mecanică și științele aplicate, mecanica modernă a depășit concepția că mașinile simple ar fi părțile elementare din care sunt formate toate mecanismele, concepție care în Renaștere a dus la o dezvoltare neoclasică a textelor despre tehnologie ale vechilor greci. Marea varietate și complexitate a mecanismelor din perioada revoluției ndustriale nu poate fi descrisă doar de aceste șase tipuri. Ca urmare, unii autori postrenascentiști au întocmit liste mai cuprinzătoare de „mașini simple”, adesea
Mașini simple () [Corola-website/Science/334618_a_335947]
-
exterior, sub cornișe, s-a executat o decorație de tencuială, alcătuită din firide circulare, având în câmpul central motive cruciforme. Incisivă a fost intervenția la turn, al cărui etaj superior a fost placat cu un decor de tencuială, de inspirație neoclasică; pe laturile sale de sud și de nord au fost construite două pridvoare inestetice, susținute de stâlpi de beton. Alte reparații au avut loc în anii 1820 și 1996. Începuturile lăcașului sunt greu de stabilit. Prezența blocurilor masive de piatră
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
focar de cultură transilvăneană. Istoria modernă a Bucureștiului este ilustrată de edificii impunătoare, devenite ulterior adevărate obiective turistice ale viitoarei Capitale, dar și sediile unor instituții importante. Astfel, ridicat în 1822, Palatul Ghika Tei reprezintă un valoros edificiu de arhitectură neoclasică. Tot în Capitală, Palatul Suțu (finalizat în 1835) se remarcă prin stilul neogotic și găzduiește în prezent Muzeul Municipiului București. Început la jumătatea secolului al XIX-lea și finalizat în 1864, Palatul Știrbei de pe Podul Mogoșoaiei, în stil neoclasic, adăpostește
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
arhitectură neoclasică. Tot în Capitală, Palatul Suțu (finalizat în 1835) se remarcă prin stilul neogotic și găzduiește în prezent Muzeul Municipiului București. Început la jumătatea secolului al XIX-lea și finalizat în 1864, Palatul Știrbei de pe Podul Mogoșoaiei, în stil neoclasic, adăpostește astăzi „Muzeul Ceramicii și Sticlei”. Clădirea actualului Teatru Național din București a fost ridicată în perioada 1846 - 1852 după planurile unui arhitect vienez. Între 1857 și 1869 este construit Palatul Universității, clădire care avea să influențeze dezvoltarea ulterioară a
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
astăzi „Muzeul Ceramicii și Sticlei”. Clădirea actualului Teatru Național din București a fost ridicată în perioada 1846 - 1852 după planurile unui arhitect vienez. Între 1857 și 1869 este construit Palatul Universității, clădire care avea să influențeze dezvoltarea ulterioară a arhitecturii neoclasice din țară și care va găzdui Universitatea din București. Podul de la Cernavodă, construit de Anghel Saligny în perioada 1890 - 1895, a fost cel mai lung pod din Europa continentală din acea epocă. În 1860 este construită în Capitală "Casa Librecht
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
perioada interbelică. Unul dintre cele mai importante edificii cu valoare istorică și artistică din România, Castelul Peleș, a fost construit în perioada 1873 - 1914 și combină numeroase elemente arhitecturale gotice, baroce, rococo, hispano-maure, ale Renașterii italiene și engleze. În stil neoclasic, după planurile unor arhitecți francezi, în 1885 este finalizată clădirea Băncii Naționale a României. Tot în Capitală, trei ani mai târziu este inaugurat Ateneul Român, într-o combinație de neoclasic și eclectic și care avea să devină un adevărat simbol al Bucureștiului. În
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
elemente arhitecturale gotice, baroce, rococo, hispano-maure, ale Renașterii italiene și engleze. În stil neoclasic, după planurile unor arhitecți francezi, în 1885 este finalizată clădirea Băncii Naționale a României. Tot în Capitală, trei ani mai târziu este inaugurat Ateneul Român, într-o combinație de neoclasic și eclectic și care avea să devină un adevărat simbol al Bucureștiului. În perioada 1890 - 1895, în stilul Renașterii franceze, este construit Palatul Justiției . Proiectat de Ion Mincu într-o variantă românească a stilului Art Nouveau, Bufetul din Șoseaua Kiseleff
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
încheie construcția Palatului Navigației din Galați. Proiectat de Petre Antonescu, este prima clădire din țara noastră executată cu schelet monolit din beton armat. Pe același tip de structură este construit, în perioada 1912 - 1914, Hotelul Athénée Palace. Ridicată în stil neoclasic francez de Ion D. Berindey în perioada 1906 - 1914, Casa Assan devine în 1945 "Casa Oamenilor de Știință". În 1923 este finalizată construcția Casei Centrale a Armatei. Început în 1911, edificiul se remarcă prin stilul academic francez. Virginia Andreescu Haret
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Palatul Telefoanelor. Construit în perioada 1929 - 1934, după planurile unor arhitecți americani, clădira era pe atunci cea mai înaltă din București și printre primele construcții realizate pe structură metalică. În perioada 1930 - 1932, Gara de Nord a fost modernizată într-o manieră neoclasică, prin adăugarea unui corp de clădire dominat de un portic format din șase coloane grandioase. Palatul Regal (devenit ulterior Palatul RSR) a fost ridicat în perioada 1930 - 1937 pe locul fostei case a logofătului Dinicu Golescu, în stil neoclasic de către
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
manieră neoclasică, prin adăugarea unui corp de clădire dominat de un portic format din șase coloane grandioase. Palatul Regal (devenit ulterior Palatul RSR) a fost ridicat în perioada 1930 - 1937 pe locul fostei case a logofătului Dinicu Golescu, în stil neoclasic de către arhitectul Nicolae Nenciulescu. Astăzi clădirea adăpostește Muzeul Național de Artă al României. În 1931 este construit, după planurile lui Horia Creangă, imobilul de locuințe "ARO", devenit azi imobilul "Patria" și care găzduiește cinematograful omonim. O altă clădire reprezentativă a
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
1956, al cărei stil a fost inspirat de edificiile comuniste din Moscova, avea să găzduiască combinatul poligrafic omonim, care va produce mai mult de jumătate din tirajul de cărți și ziare al țării. Aceeași arhitectură stalinistă, dar cu unele accente neoclasice, se regăsește și la Palatul Parlamentului, a cărui construcție a început la sfârșitul perioadei comuniste, în 1983, și s-a finalizat în 1997, înregistrând recordul de cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume. În perioada
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
artă. Vasile Pop Negreșteanu este un pictor îndelung familiarizat cu Palatul Cotroceni. În anii restaurării, a participat la redecorarea interioarelor cu picturi specifice unei reședințe regale, inspirându-se din arta barocă a secolului al XVII-lea, dar și din recuzita neoclasică a picturii de secol XIX, adăugând câteva elemente din tapiseriile franceze stil „Verdure”. În intervalul 1982-1989 a realizat lucrări de pictură monumental-decorativă la actualul Palat Prezidențial Cotroceni (Salonul Brâncovenesc, Salonul Corvinilor și Salonul Transilvănean) și zece lucrări de pictură la
Pe simeze by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105816_a_107108]
-
nașterea să, este una legendară și incredibil de vie și de luminoasă”, declară cei doi artiști. Angela Drăghicescu și Virgil Boutellis-Taft vor interpreta, în premieră, Sonatina pentru pian și vioară, op. 1, compusă de Lipatti în 1933. Piesă conține elemente neoclasice și neobaroce și reprezintă un model de expresivitate și de măiestrie în arta compoziției. Programul recitalului mai cuprinde Nocturnă în fă diez minor, op. 6 de Lipatti, precum și cele mai frumoase lucrări de George Enescu și Béla Bartók care pun
Omagiu lui Dinu Lipatti, la Paris și Bruxelles by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105846_a_107138]
-
director al Fundației Bonte. Portretele Alexandrinei G. Manu și Anicăi Manu, comandate de familia Manu pentru a-și consolida statutul social, îmbină tradiția portretelor votive (Chladek pictase pentru familia Manu portretele membrilor acesteia în Biserica de la Budești-Ilfov) cu noile tendințe neoclasice și chiar Biedermeier, care pătrund în pictura românească. Deschiderea către nou, evidentă în costumația tinerelor doamne, în ipostazele lor mai puțin rigide și, mai ales, în eleganța acestora, conviețuiește alături de conformismul reprezentărilor din picturile murale. Remarcabile sunt, însă, aceste două
Opere de artă de Tezaur by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105857_a_107149]
-
a operetelor unor compozitori cunoscuți. Un eveniment menit să înveselească, dar fără a înșela. Un timp al celebrării pentru a măsura mai bine prezentul, pentru a gândi gesturile care ar putea salva lumea. Această întâlnire planetară de la Viena, în cadrul arhitecturii neoclasice a Musikverein, datează din 1870. Ritualul invită dirijorul și orchestra să înceapă cu Frumoasa Dunăre albastră, să se întrerupă pentru a dori spectatorilor și telespectatorilor un An Nou fericit și să reia celebrul vals vienez semnat de genialul Johann II
De Anul Nou, Tritsch Tratsch - Polka sub bagheta lui Dudamel, la Wiener Philhamoniker by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105882_a_107174]
-
s-a înființat în orașul Sân Cristóbal de La Laguna o episcopie desprinsa din Dieceza Canarelor, unica episcopie de pe insulă de până atunci. Din acest motiv, biserica a devenit atât catedrală insulei Tenerife, cât și a întregii provincii. Fațadă în stil neoclasic datează din anul 1820 și a fost realizată în conformitate cu planurile Catedralei din Pamplona; structura actuala a bisericii a fost edificata între anii 1904 și 1915 și este în stil neogotic. Biserică a fost sfințită la 6 septembrie 1913. Catedrală a
Catedrala din San Cristóbal de La Laguna () [Corola-website/Science/334010_a_335339]
-
fresca cu o draperie pe toată lungimea de 75 metri, iar mozaicurile cu capace rotunde din lemn. Printr-o întâmplare fericită, au fost salvate de la distrugere, putând fi admirate și în ziua de azi. Ca stil, arhitectura Ateneului Român este neoclasică, cu ornamente și detalii specifice sfârșitului de secol XIX francez. Acest stil se întâlnește la majoritatea clădirilor reprezentative ale Bucureștiului. Este o perioadă puternic influențată de arhitectura franceză, de occidentalizare, precum și de înflorirea vieții social-economice a Regatului României. Fațada dinspre
Istoria Ateneului Român. ”Dați un leu pentru Ateneu” -File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102302_a_103594]
-
un monument istoric local datorită catedralei sale în stil baroc, proiectate de Francesco Rastrelli. Mănăstirea a avut o serie de grădini și un azil. În secolul al XIX-lea, complexului mănăstiresc i s-a adăugat o clădire nouă în stil neoclasic, care a devenit sediul Institutului Smolnîi— prima și cea mai cunoscută instituție regală de învățământ pentru fetele de viță nobilă. Înainte de evenimentele revoluționare din 1917, clădirea a fost părăsită de conducerea institutului și a fost preluată de autoritățile revoluționare sovietice
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]