7,995 matches
-
a fost Împins de Maricuța de pe prispa Înaltă, așa fără preaviz, băiatul s-a lovit rău-rău, Victor a aplicat o palmă de jandarm pe fața roșie de furie, femeia a țipat nefiresc de lung și acut de durere și de neputință, a venit un milițian care a oferit două variante inconvenabile: Partea asta de sat este sectorul meu și eu am nevoie de liniște! Vă potoliți sau vă iau la post și Închei proces verbal de contravenție! Alegeți! Victor a spus
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nemaiîntâlnit de către acesta În mica sa experiență. Deodată, băiatul s-a mișcat ca fulgerat, a simțit străpezirea de care uitase, s-a desprinse de raiul pământean de deasupra sa, Îl cuprinse frica, supărarea și avea lacrimi În ochii ce exprimau neputință și frustrare. A rămas foarte impresionat să constate că Ildiko nu s-a supărat așa tare, ca Marinița prima oară! Și mai surprins, când a auzito spunând șoptit: Lasă că nu-i baiu lumii! Mă așteptam, lasă că am răbdare
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și ce nu e, / se multiplică informația imperativă, / înflorind în arbori de ADN, / în arbori adunați / spre ramuri de vectori logaritmici.“ (Poemul informației) „După ce / am ajuns singur, / scăpat de lanțurile din facere, / din nimicul crederilor encefalului; / după ce, / din spatele protecției, / cu neputința posibilității / cunoașterii, / am crezut în arma putinței; / am plecat în născătoarea lume, / dar cu vigilența / celui care era hotărât / să nu se mai lase / legat.“ (Eșecul) „Ce este acea creangă strâmbă / răzvrătită / din trunchi / ce poate fi tăiată și înlocuită
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere greu de suportat pentru Dinu. Ce ai, mititelule? întreabă puțin panicat. Puiul se ridică chinuit și abia atunci se vede cauza nefericirii căprioarei. Un picioruț era rupt și cînd efortul de a se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Sigur că oarecum ne-am prostit, dar nu prea. Cît timp puteai să fii șeful turmei? Un an, doi și pe urmă te cotonogea unul mai macho și gata cu turmulița, ți-o lua și tu crăpai de ciudă și neputință. Uită-te la leu. Domnește doi-trei ani și apoi, bătut și fugărit, dă ortul popii. Nu vorbi de popă, că-i doar un animal. Mă rog, popa leilor, ceva ca la om. Așa mai merge. Deci, omul s-a gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
așteaptă confortul cuielor proaspete. Suferința lui Iisus este pur anatomică. Nu mă sperii, chiar de-ar fi să o iau de la capăt. Însă cred că-i prea banal să-mi fac destinul bulgăre de cenușă, apoi să-l ascund în neputința unui om de zăpadă. A trecut vremea plânsului în icoană, a fericirilor amânate, vremea confortului burții de măr a trecut, doctore. Noi avem lumea noastră, cu voi suntem cât să ne măturăm urmele. Domnule doctor, mai încearcă, uite, mă ofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noaptea la 4. Ai tălpile pline de cioburi, copile. Nu pot pleca cu tine, rămân aici, Petre. Între mine și ei, Dumnezeu împletește scutece, gratiile cresc acolo unde îmbrățișarea se întâmplă cu inima. Zidul, un trup plin de răni. Sângerează neputințele în fereastră, lumina, ca o cangrenă violacee, îmi descompune intențiile. Nu ai voință, nene Matei, păcat! Dă-l în mă-sa de terapeut! Ți-a pus ștampilă pe frunte "irecuperabil", pe năsălie o să te scoată de aici. La dracu' cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
păcatul de care vorbești? Pune necurăției limite și tot ce o să văd de-a stânga mea voi mărturisi ție, dar până atunci, spune-mi, te rog, câtă nelegiuire se ascunde într-o iubire de om simplu și câtă sfințenie încape neputința de a coborî de pe cruce? Iubirea mea este ascunsă sub un șotron desenat cu creta pe asfalt; un șotron fără fereastră este precum un om fără inimă, unde să-mi înfig crucea părinte? Pământul, o vegetare în iluzie, cerul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scrisul. Mă pândește de sub fereastră înstrăinarea, soarele îi umple buzunarele; dincoace de zid, opaițul picură umbre pe dușumele. Despre care timp vorbești? Mereu am împărțit pe din două așteptările! 18, 32, 64... aici, acolo, dincolo, simple dimensiuni față de care raportăm neputințele. Răscumpărarea identității prin pătimire, nici măcar în viețile sfinților. Dumnezeirea nu este o compensare echitabilă a spațiilor și, în final, un abandon dulce în nedefinire. Dumnezeu secționează timpul felii fără să-și privească ceasul. Primești moartea, primești viața atât cât te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iar cu vremea se înmulțesc, în loc să dispară. Cei care procedează în primul fel pot cu ajutorul lui Dumnezeu și al oamenilor să găsească o cale de scăpare în starea lor, așa cum s-a întîmplat cu Agatocle; pentru ceilalți însă, este cu neputință să-și păstreze puterea. De unde urmează că trebuie să reținem acest fapt: că acela care ocupă un stat trebuie să se gîndească dinainte la toate cruzimile pe care va fi nevoit să le săvîrșească și pe toate să le facă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
două partide dușmane, Orsini și Colonna, era mereu tulburată de discordii și neînțelegeri; și fiind mereu cu arma în mînă și gata de luptă, chiar sub ochii papii, această nobilime menținea statul bisericesc într-o stare permanentă de slăbiciune și neputință. Și cu toate că uneori se ivea cîte un papă curajos, cum a fost Sixt IV, nici soarta norocoasă și nici priceperea nu au putut să salveze vreodată statul de aceste rele. Iar viața scurtă a acestor papi a fost cauza neputinței
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
neputință. Și cu toate că uneori se ivea cîte un papă curajos, cum a fost Sixt IV, nici soarta norocoasă și nici priceperea nu au putut să salveze vreodată statul de aceste rele. Iar viața scurtă a acestor papi a fost cauza neputinței lor; căci în cei zece ani cît guverna, în medie, un papă, cu greu izbutea să micșoreze puterea uneia dintre cele două facțiuni iar atunci cînd, bunăoară, unul din ei izbutea să-i nimicească aproape cu totul pe cei din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu este vorba de o simpatie firească față de el, ci numai de faptul că erau nemulțumiți de guvernarea anterioară, îi va fi foarte greu, și doar cu multă trudă va reuși să păstreze prietenia lor, deoarece îi va fi cu neputință să-i mulțumească. Dacă analizăm, deci, cu atenție cauza acestui fapt, folosind exemplele pe care ni le oferă istoria antică și modernă, vom vedea că-i este mult mai ușor unui principe să-și cîștige prietenia acelor oameni care erau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
armatele? ororile luptelor și asediile, încă mai ucigătoare? suferința răniților, cărora sabia dușmană le-a retezat cîte unul din membre, singurele instrumente ale muncii și existenței lor? durerea orfanilor, care au pierdut, prin moartea tatălui, singurul sprijin al sărăciei și neputinței lor? pierderea atîtor oameni utili statului, pe care moartea i-a secerat înainte de vreme? Principii, care există pe lume doar pentru a-i face pe oameni fericiți, ar trebui să se gîndească bine înainte de a-i expune, pentru cauze frivole
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
puternică, încît nu-i părăsește niciodată, oricare ar fi rangul lor" ibid.), dar și pe examinarea resorturilor psihologice care concură la adoptarea acestor atitudini: "Iată și rațiunea lor: natura ne-a creat cu facultatea de a rîvni orice și cu neputința de a obține totul, în așa fel încît, dorința fiind întotdeauna mai puternică decît mijloacele de care dispunem rezultă dezgustul pentru ceea ce avem și nemulțumirea de sine. -De aici se naște dorința de schimbare." (1,37) Pentru Machiavelli, "aceasta este
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care vorbesc, dar mi-o reprezint schematic, ca pe o umbră pe un fundal mai des chis. Dar e o umbră cu față umană, nu poate avea altă incarnare. Mă Încîntă volubilitatea unui copil, ne jucăm, rîdem. Îmi e cu neputință să nu mi-l reprezint ca avînd o anume culoare a părului, un fel al lui de a privi de jos În sus. SÎnt, fără Îndoială, imagini standard ale copiilor pe care-i țin minte de pe vremuri, de la joacă ori
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din corpul articolelor Îmi scăpau. Abia am putut să-i descifrez un titlu, pesemne al rubricii de reportaje, n-am să-l uit În veci: Din toată țara. M-a copleșit, ca de multe ori după aceea, o rușine a neputinței, simțeam nevoia să mă revolt, să plîng, să mă ascund. Nu mai țin minte cum a izbutit el să mă rețină locului. Și, În fața acelui semn evident al sorții care nu lucra cu noi și pentru noi, a pus stăpînire
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că a supraviețuit. Își mai amintește cu aceeași acuitate și cu puzderie de amănunte visul straniu pe care l-a avut În noaptea dinainte... Se făcea că ieșise din casă sub puterea nopții, pe ușa din dos spre grădină. Cu neputință să Înainteze Însă, fiindcă o pisică cenușie, mare cît un cîine, i-a sărit În piept. Înspăimîntat, a fugit pînă În camera din mijlocul casei unde și-a văzut tatăl Întins Îngrijorat În pat și pe un unchi cu un
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-l Îngădui pe moșu’ Ioan că era beteag, iaca, se dusese drept la spital, dar avea drep tate: nu era lăsat să intre În biserică omul care nu-i purta de grijă unuia din familie asupra căruia se abătuse vreo neputință. Auzi acolo, eu neputincios?!... Am retezat discuția și cu ei, cu toate că se sileau să mă consoleze. Și cine să mă fi ținut pe mine În Pișcari, moșu’ Ioan cu felul lui necruțător de a fi?... Sau poate alte rude mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
inedit a interpretării sale. Iuda ar fi păcătuit prin siguranța de sine. El pretindea că-l cunoaște pe Isus și intențiile sale chiar mai bine decât Isus însuși. Problema lui Isus era aceeași ca a lui Hamlet, spune De Quincey: neputința de a depăși stadiul reflecției, al meditației, și de a purcede la acțiune. Or, Iuda riscă marele pariu: să-l pună pe Isus în fața unei decizii radicale. Strategia pare simplă. Iuda Îl va da pe Isus pe mâna preoților, silindu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
umbrelă... Dar, vă las, cred că doriți să fiți numai cu el. Nu este agresiv." Femeia se retrage, dar prezența ei în spatele ușilor aparent închise este ca și palpabilă. Marele profesor Grand se simte mic și neputincios, strivit de propria neputință. Trăiește cel mai greu moment al vieții lui, mai cumplit ca momentul în care i s-a spus că boala copilului său este incurabilă, mai negru ca momentul morții femeii iubite... Încearcă să descopere pe chipul necunoscutului un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și să râdă cu un râs grosolan, mai înspăimântător decât mârâitul câinelui din beznă. În vremea ce o mână mă pipăia cu brutalitate, cealaltă nu contenea să ducă la gură o ceașcă mare din care duhnea a vodcă. Revolta și neputința mă paralizau. Grija de Minodora, pe care nu o vedeam nicăieri, îmi îngheța vorbele care clocoteau în gâtlej și îmi opreau scuipatul care se cerea aruncat spre chipul inuman. Am strigat și eu vorbele auzite de la Atanasie și care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mâinile și îl implorau să îl aducă înapoi pe Vasili. În atmosfera asta de tristețe apăsătoare m-am apropiat mai mult de Gerhard. Am simțit, aproape palpabilă, slăbiciunea lui de bărbat care se voia imperturbabil și autoritar. I-am ghicit neputința dată de condiția lui de deținut. Și am simțit mai ales teama pentru Minodora, pe care o îndrăgise ca pe copilul lui așa cum a și devenit pe hârtiile pe care ne-am grăbit să le completăm și care confirmau căsătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și-a dat seama că ținea cănița buclucașă ca și cum ar fi fost plină, spre amăgirea lui Costi, a considerat pentru început. Apoi și-a zis că într-adevăr este plină, dar cu ceva care se cheamă umilință, rușine jenantă și neputință caracteristice omului sărac și neajutorat. Atunci a înțeles că unica salvare pentru ei pe termen ceva mai îndelungat este învățătura și că ea vrând-nevrând este obligată să-i urmeze pe cei mari dacă dorește să-și depășească condiția de fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
noastre prin lume? Nu se poate să nu vezi că, între proiectul Tău și devenirea noastră, s-au așezat prăpăstii. Nici iadul nu mai este precum infernul din acel proiect, dacă este adevărat ce spune Andra că el a devenit neputința noastră de a iubi. Nu te pune pe gânduri, Doamne, strigătul Andrei, durerea acestei ființe care ne spune că întregul glob pământesc nu se poate afla într-o mizerie mai mare decât un singur suflet?... Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]