1,484 matches
-
scoate mici pufăituri exasperate plimbându-se pe toată lungimea unei bluze sau băgându-și botul Într-o butonieră șmecheră. Mama e campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea. Netezește și netezește până când, ca un prestidigitator, scutură dintr-o mișcare rufa, care pocnește, și la sfârșit o Împăturește. Mânecile cămășilor sunt aranjate la spate, ca un bărbat arestat. În timp ce o privesc, mi se umezesc ochii: mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
exasperate plimbându-se pe toată lungimea unei bluze sau băgându-și botul Într-o butonieră șmecheră. Mama e campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea. Netezește și netezește până când, ca un prestidigitator, scutură dintr-o mișcare rufa, care pocnește, și la sfârșit o Împăturește. Mânecile cămășilor sunt aranjate la spate, ca un bărbat arestat. În timp ce o privesc, mi se umezesc ochii: mă gândesc că după ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-se pe toată lungimea unei bluze sau băgându-și botul Într-o butonieră șmecheră. Mama e campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea. Netezește și netezește până când, ca un prestidigitator, scutură dintr-o mișcare rufa, care pocnește, și la sfârșit o Împăturește. Mânecile cămășilor sunt aranjate la spate, ca un bărbat arestat. În timp ce o privesc, mi se umezesc ochii: mă gândesc că după ce nu o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de dealurile ale căror coaste de culoarea cenușei se puteau vedea de la capătul străzii. — Mi-a spus Julie că au venit niște bărbați pe aici ca să-ți ceară o sumă de bani pe care le-o datora tata. Mama Își netezește coiful de cârlionți cărunți cu o mână: — Nu e nimic. Nu trebuia să-ți spună. Totul s-a rezolvat. Nu-ți face sânge rău. Trebuie că m-am schimbat la față, pentru că a adăugat: — Nu fi prea dură cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a trecut prin cap așa ceva. Nu, nu cred, cred că eu sunt alta. Cea cu care s-a măritat nu mai există. Mi-a spus că nu mai poate să vorbească cu mine, că nu Îl mai ascult. Julie Îmi netezește părul. —Ei, păi lucrezi prea mult ca să mai ai grijă și de el. E un arhitect foarte bun. Dar tot tu ții totul pe roate, plătești facturile și ce-o mai fi. — Cred că-i e greu așa, Jules. —Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
amor și rău Am veghiat sdrobit de plângeri, Scumpa mea, odorul meu! O, atunci mi-ai cere seama Ca să-ți spun cîte-am visat, M-ai fixa fără de teamă, Ai da-ncet neagra maramă De pe păru-ți blond, curat; {EminescuOpIV 52} Netezind cu mîna-ți albă Tâmpla ta - tu m-ai privi, Cu durere mi-ai zâmbi, Eu jucîndu-mă cu salba De pe sîni-ți, aș vorbi. Și ți-aș spune-a mea iubită Că de mult eu te-am cătat: În cărarea tăinuită, Prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îmbine, Fac nunți de patru zile și de patru nopți pline. Îmi pare-atunci că mândră Ileană Cosinzeană, Cu ochi albastre stele, blondă un spic de grâu, În mine se-ndrăgește și-ușoară-aeriană S-așază pe genunchi-mi, cunjură gâtul meu, Eu netezesc cu mâna arcata ei sprânceană, Ea ochii-ușor și-nchide, zâmbind în visul său - Ochii i-s plini de lacrimi ce nu le înțelege, Cu buze-abia deschise îmi spune blânde șege. {EminescuOpIV 83} Îmi pare că e vară, că noaptea-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ninsoare Și din păhare nalte bea auroră Cu spume de nori albi. Și îngeri dulci În haine de argint, frunți ca ninsoarea, Cu ochi albaștri cari lin lucesc Și-ntunecat în lumea cea solară, Cu sânuri dulci, ca marmura de netezi, Ii mîngîi-barba lungă - -și razim capul De umerii bătrâni cuprinși de plete. Și colțuroasa-i roșie coronă, De fulger împietrit, lucește-n aer Sălbatec. Iar un înger... cel mai blând, Îngenunchiat l-a lui picioare cântă Pe arfa sa și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în Libanon văzut-am rătăcite căprioare Și pe lanuri secerate am văzut mândre fecioare, Purtând pe-umerele albe auritul snop de grâu; Alte vrând să treacă apa cu picioarele lor goale Ridicară rușinoase și zâmbind albele poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în biserica măreață, Unde marmura în arcuri se ridică îndrăzneață Și columnele înnalte cătră cer pare c-arat; Văzui pe David în lacrimi rupând haina lui bogată, Sdrobind arfa-i sunătoare de o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor fire, De-a grădinilor de roze tăinuită oglindire, Și din curtea argintie zorile rîzînde ies; Haine verzi și transparente coprind membrele rozalbe Și în lac ele aruncă roze cu mânuțe albe, Netezind a lor sprâncene, dând din frunte părul des. Într-o dulce și umbroasă, viorie atmosferă, Se ridică dintre lunce, cu-a ei cupole de ceară Închegate ca din umbră verde și argint topit, Transparănd prin diamantoasă fină de paingăn pânză
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor; Iar în fruntea-acelei bolte pe un tron cu spata mare, Odin adâncit în gânduri vede-a luptei lungi grandoare Și coroana-i de-aur luce pe-a lui frunte arzător. Pletele-albe cad c-argintul pe-umere-n fir îmbrăcate. Lin își netezește barba și priviri întunecate Ochii lui cei mari albaștri spre luptași au îndreptat; Freia albă ca zăpada, sveltă, în albastră haină, Capul ei muiat în aurul pletelor, c-o dulce taină Razimă de-umerii aspri l-al Valhalei Împărat. Cântăreț
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aripa lui și-o ridică și sboară, Te duce cu dânsul în lumea de vis". Și Junele bea și adoarme. De-odată Pe ochi buze calde și moi a simțit. El brațul și-ntinde și-nlănțue-ndată A umbrei dulci umeri și netezi... Umflată El simte aripa că-n sus a pornit. Pe umerii umbrei el fruntea și-o lasă Și-aude suflarea-i cea caldă bătând Și dus el se simte în lumi luminoase, În corure sfinte, prin stele-auroase Aude cum sună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n contra orgiei, Care bătrânul rege-o făcea: -n beția lui oarbă, El mîn-oștiri de nori contra mării... ș-armia-i neagră, Ruptă pe-ici pe colea de-a soarelui roșă lumină, Șiruri lungi fug repede grei pe cerul cel verde. Și netezindu-și barba trece prin ei uraganul Dus de fulgerătorii cai în bătrâna căruță, Care scârție hodorogind de-ai crede, că lumea Sta să-și iasă din vechile-i vecinice încheeture. - Groaznic s-a îmbătat bătrânul, soarele zice; Nu-i minune
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De horăitul bătrânului crai. Iară afară Vezi un ger bătrân și avar cu fața mâhnită, Cărăbănind al zorilor aur în saci de-ntuneric Ca să-l usuce-n rubine. Cu-ncetul cu-ncetu-nserează... Soarele, ca să împace marea, la ea se apleacă, Lin netezește-a ei față albastră și-adînc se uită În luminoasele valuri a ei și sînu-i desmiardă, {EminescuOpIV 199} Cu tot aurul razelor lui. La pământ se mai uită... Florile toate ridică la el cochetele capuri Copilăroase și ochii lor plini de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mă uit în ochii tăi Mi-aduc aminte ceasul, când te-am văzut întăi. "Ca marmura de albă, cu mâni subțiri și reci "Strîngeai o mantă neagră pe sânul tău... În veci Nu voiu uita, cum tâmpla c-o mână netezind "Și fața ta spre umăr în laturi întorcînd, " Știind că nimeni nu e în lume să te vadă, "Ai fost lăsat în valuri frumosul păr să cadă. În orbitele-adînce frumoșii ochi ce-ncîntă, Pierduți în visuri mândre, priveam fără de țintă. "Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
casei vechi, copil frumos. Nu vezi cum ochii toți țintesc la tine? Tu scoți timidă cu mîna-ți parale Din sacul tău - pui bani mărunți, grămadă Pe masă - prețul săptămînei tale. Și roșă ești ca mărul, de mândrie. Că mama-ți netezește fruntea albă. Ești dragă tatei și numiri o mie Îți dă Ciulei în cisme fără talpă. Fii binecuvîntată-n vecinicie, Tu, înger blond în arătare albă, Dar colo sus în colț de stradă, Aduc doi oameni parc-o ladă. O ladă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
asigura că nu vine căruța „de la târg”, lua capacul de pe un olăreț cu lapte pus la prins, și cu coada unei linguri de lemn (opera meșterilor de la Pușcași) lua smântână și-i administra două porții nestematului său și numai după ce „netezea” nivelul nou și ștergea cu strecurătoarea pe cel vechi Îl ducea pe Va la o masă sărăcăcioasă: Hai să mâncăm, avem lapte, mămăligă și ...ceapă verde! Copilul se sătura repede și mergea să miroase florile roșu-siclam ale oleandrului său, până când
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Înveți tu! Mă-nveți mata cum s-Învaț?! Victor preocupat să nu strice chiupul mare, tocmai acum când era spre final zise, așa ca să scape de copil: Pe tine te cheamă Va, și dând cu latul palmei la o parte flecii netezi o suprafață micuță de laiță, din dreapta sa și cu fichejul (scula plată și rotunjită cu care se finisează oalele din lut) desenă cu linii simple un V și un A zicând: Ăsta-i numele tău! Băiatul a tăcut, dar ceva
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și A-ul, aste-s litere, va trebui să Înveți Încă trei, ia arată trei! Copilul, Înțelegând destul de repede ce-s literele și cam la ce folosesc, arătă trei degețele ridicate și spuse: Hai, scrii?! Fără prea mare speranță, Victor netezi o suprafață mai mare de laiță și scrise MAMICA. Copilul se Împotmoli la M pentru că avea mai multe linii și la C pentru că apăruse linia curbă, neexersată Încă, ba chiar i-a dat serios de furcă, dar „căpățânosul și Încăpățânatul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mămică! Repede, repede, ați auzit, mămică? Marinița a răspuns imediat: Venim acu’ mămică! Au plecat de mână (asta le era permis și chiar indicat de către ambii părinți, din considerente de securitate), fata privindu-l Într-un mod necunoscut de Va, netezindu-și rochițica roz cu flori vișinii, iar el copleșit de Încă o neîmplinire greu de suportat! Soarele, care În fiecare zi străbate de la răsărit la apus un arc de cerc, rotindu-se implacabil pe firmament În jurul Pământului, așa cum mai toți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dincolo de granița plictiselii, fără trecut, fără viitor și cu un prezent care se tot Împuțina. Oare așa ar arăta un viitor axat pe odihnă? Nimic nu s-ar putea Întîmpla vreodată pe acest tărîm lipsit de afecte, unde mișcarea entropică netezește suprafețele a o mie de bazine de Înot. M-am Întors la mașină, calmat de zgomotele Îndepărtate ale șoselei de coastă. Urmînd instrucțiunile franțuzoaicei, am găsit drumul Înapoi spre indicatorul către Malaga și am reintrat pe autostrada de mare viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Instructorul lor corpolent, un adevărat Vulcan(##notă: Zeul focului și al metalurgiei În mitologia romană.##) la forja lui, cu părul strîns În coadă de cal, se mișca printre ei, Îndreptînd cîte un buric de lut cu arătătorul lui noduros sau netezind vreo sprînceană Încrețită. În Estrella de Mar, am descoperit la scurt timp după aceea, exista o comunitate artistică Înfloritoare. Pe străzile Înguste ce coborau spre port, un alai de galerii comerciale prezenta cele mai recente lucrări ale pictorilor și designerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
liniștitor de simpatie profesională cu care sînt tratați cei Îndoliați la capelele funerare. Părea să nu-și dea seama că degetele lui, În loc să Împăturească mai departe șervețele de hîrtie Într-o flotă miniaturală, Începuseră să le desfacă și să le netezească. Pe cînd mă Îndepărtam, el s-a aplecat peste mica lui flotă, ca un copil de ciclop, și m-a strigat cu o voce plină de speranță: — Domnule Prentice... o fi fost vorba de combustie spontană? Curcubee călăreau stropitorile rotitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Camerista făcuse curat În dormitor și aranjase așternuturile ca pentru sosirea lui Frank. Purtată de gîndul la Frank, se odihnise În patul lui, lăsîndu-și capul pe pernă și proiectîndu-și amintirile pe tavanul alb. Mi-am lăsat jos valizele și am netezit perna, apoi m-am dus În baie. Căutînd Întrerupătorul pe perete, am deschis din greșeală dulăpiorul de medicamente. Am văzut În oglindă pe cineva care pătrundea din balcon În dormitor, oprindu-se În drum spre camera de zi. — Hennessy...? Sătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
e a mea. — Păstreaz-o. Frank n-o să se supere. Nu știam că voi doi sînteți... Nu sîntem. Nu te mai excita cu gîndul la asta. Acum sîntem buni prieteni. Mă ajută să aranjez patul, Înfoie pernele și Îndesă marginile așternutului, netezindu-i colțurile ca la spital. Îmi era ușor să mi-o imaginez Întinsă În Întuneric, Înainte de venirea mea, cu cartea poștală În mînă, gîndindu-se la vacanța ei cu Frank. După cum spusese Bobby Crawford - poate suspectînd că rolul de medic eficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]