1,553 matches
-
și curajul lor, de admirația lor neîntemeiată. M-am refugiat, așadar, Într-o enigmatică tăcere ce a risipit, În ceea ce le privea, ultimele Îndoieli. Trei femei, o grădină, o confuzie salvatoare, aș putea povesti la nesfârșit cele patruzeci de zile neverosimile ale acelei toride primăveri persane. N-aș fi putut fi mai străin decât atât și, pe deasupra, În universul femeilor din Orient, unde n-aveam defel loc. Binefăcătoarea mea nu nesocotea nimic din Încurcăturile În care intrase. Sunt sigur că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-a mutat în acest bloc, privește curios spre tavanul holului. Madame Agnès, care tocmai adaugă puțină sare în cușcuș, îl vede și are impresia că românul va trece pe lângă ea fără s-o salute. Pentru a evita această situație neverosimilă, îl interceptează: — Bună dimineața, domnule Lionel. Totul e-n ordine? Lionel, fără să-i arunce o privire, își continuă drumul spre ușă. Înainte să iasă, îi spune sever: — Sunt cam multe pânze de păianjen în acest hol. Iese. Agnès scapă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
spusese. Niciodată n-ar fi recurs la astfel de soluții! Preliminariile expoziției anuale de vinuri îl găseau totdeauna pregătit, stăpân pe toate amănuntele. Dar chiar și în acea ciudată seară, în urmă cu două săptămâni, când îl prezentase pe acel neverosimil „asociat“, mai curând un spion și un supraveghetor care îi fusese impus de cine știe cine, așa părea, chiar și în acea seară rău prevestitoare, Marcu Vancea încă arăta neschimbat: fruntea înaltă fără riduri, ținuta degajată și sobră, gesturile firești, moderate. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și un Tizian. Chestiunea n-are, bineînțeles, legătură directă cu evenimentele pe care le urmăresc.“ Ba are, cum să n-aibă, de vreme ce nu mai pălăvrăgești despre Sir Neville și Sir Harley și despre Jodl și Speer, ci despre meleagurile noastre neverosimile, râsul și plânsul lor supercodificate, absente de pe harta lumii. „Anul 1940 al preliminariilor, cum știi. Degradare, corupție, demagogie. Un playboy pe tron are ceva simpatic, din perspectiva tragediei ulterioare, nu-i așa? Sunt 41 de tablouri, conform catalogului Leo Bachelin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zile de-a rândul, spre urechiușa de jad a paparudei. Gina venea dintr-o comunitate veche, cu o lungă experiență a adaptării. De la ea se putea obține un sfat util, nu-i așa... Într-adevăr, colega nu părea mirată de neverosimila transformare a bufonului, nimic nu o mira. Acceptase, instantaneu, noul rol în care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și fotografii, între prosoape, cosmetice și pantofi. Cum își permitea politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta neverosimil și nelimitat? Nu, nu găsise recuzita de deghizare. Nici revolverul, nici uniforma, nici ordine și rapoarte. Inutilitatea investigației se afla în înseși premisele ei, știa, rezultatele nu însemnau nimic. Lipsa dovezilor nu semnifica mai mult decât abundența lor și probele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzit șoapta. Emilia zâmbea și era aproape, doar să întinzi mâna. Aproape, aproape, cum râvnise dintotdeauna. În sfârșit, alături, fără martori. Destul o scânteie și gata, așteptarea va fi răsplătită, în sfârșit. În sfârșit, se afla la un pas de neverosimila clipă. Să-i spună altceva, orice, altele sunt gândurile, dulcissima, ascultă-mi pulsul dement, bubuind, ca tam-tam-ul junglei, ropotul rapid și feroce al sângelui care duduie în cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Întrebările se înmulțesc, dintr-odată. O cam încurcase, până la urmă, sprințarul Tolea! Senzaționala eliminare din corpul didactic amintea nu doar ceea ce poate fusese codificat în multe dintre bizarele sale impertinențe publice, ci și ceea ce contrazicea aceste bizarerii. Atașamentul dus până la neverosimil față de mama sa, de pildă. O îngrijise ca un mucenic, fără a se plânge vreodată, fără a sufla măcar o vorbă. Nici despre meseriile bizare practicate pentru a o scuti pe maică-sa de umilințele unei văduvii apăsătoare, în sărăcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e neapărat minciună, nici iluzia nu e, nici rezistența, nici adevărul, nici, nici... Și-a strâns, într-un târziu, gulerul gros al hainei. Din nou, se afla departe, în iarnă. Un străin în iarnă, împotmolit într-o iarnă lungă și neverosimilă. Nu răspundea nimeni. Verificase adresa, numele, numărul de telefon. Toate erau corecte dar nu răspundea nimeni. Funcționează, dar nu răspunde. Atunci, mergem acolo, la sursă, la domiciliu. Dacă tot nu e nimeni, poate deschide nimeni ușa, cine știe. Săptămâna devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ți-au Înscenat toate mizeriile acestea? Ștefan Giroveanu se clătină puțin, Își Întoarse gândurile către trecutul apropiat și spuse: Mi-aș fi dorit să răspund atunci când Sorina nu ar fi fost aici, dar pentru că s-a implicat În această poveste neverosimilă și pentru că este mare, că nu este numai fiica mea ci și prietena mea cea mai bună, voi vorbi sperând și În iertarea sa. Am greșit un pic, nu am fost atent, am fost orbit și am fost Înșelat de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Antoniu și Plăcințica, sunt de ceva timp, nedespărțiți. S-au cunoscut la gura metroului, pe o arșiță cumplită, În iulie, când pământul fierbea și orașul părea o suspendat În aerul Înăbușitor. Chipul ei inocent și luminos i s-a părut neverosimil În colcăiala umană, fierbinte. I s-a părut de asemenea straniu că cerșea. Stătea lipită de vitrina librăriei și cerșea. El nu se mai uita la oameni de foarte mult timp. Foarte rar vedea altceva decât mâna care-i arunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-Nu-i un interogatoriu.Am lipsit timp de 4 ani și nu s-a schimbat nimic.Orașul e în regres. Au rămas doar amintirile studenției. -Pentru mine e un oraș ca toate celelalte. Un loc pentru proscriși. De ce? -E o poveste neverosimilă.In câteva cuvinte totul s-ar rezuma doar la faptul că sunt din nou la start.Făcu o pauză.Scoase o țigară din tabacherea originală.Alinta i-o aprinse. După primul fum,reluă. -Imi place fizica.Am intrat la facultate
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de holeră, ea nu putea decât să contrarieze eforturile de prevenire a infecției: tocmai prin renunțarea la teamă, deci prin nesocotirea precauțiilor stânjenitoare pe care încearcă să le impună epidemiologii, te poți chipurile feri de primejdia molipsirii... O mărturie aproape neverosimilă despre iresponsabilitatea manifestată în materie de respectare a normelor igienico-sanitare elementare ne este oferită tot de C. Argetoianu, care povestește o întîmplare petrecută la Orhania: "Iată că se ivește pe șoseaua vecină un lung șir de care, și din ele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de pești săgetând labirintic și-n gurile mute ecoul adânc ascunzând? ce gușă de pasăre vă leagănă expert, înainte de-a vă vărsa ca pe un foc ce topește zăpezi și geruri învârtoșate? peste toate, soare sunând înfundat, în căderi neverosimile de cascadă, neclintire de albastru, cum luciul de apă virgină, și liniștea, explodând, ca un munte biciuit în afund. în legea lor în ultima vreme curg cu prea multă ușurință, mă descopăr în lucruri, în muzici, în cărți, în culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ani, arăta tot ca un adolescent - dar un adolescent Îmbătrânit, cu o dantură execrabilă și o halenă neplăcută. Mi-l aminteam cu o hălăciugă de păr negru și creț. Acum albise de tot, părul Îi era lins, de un alb neverosimil... Poate era perucă! De ce nu? Ca să acopere... Glumești! Dacă i-ai fi văzut hainele modeste, ținuta aproape neglijentă, nu ți-ar fi trecut prin minte așa ceva! Era părul lui de altădată, Îmbătrânit ca și el. A insistat să Îi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trunchiurile contorsionate ale măslinilor vechi de sute de ani, pinii rotunzi, cactușii, palmierii, casele În culori pastelate, semănate În marginea șoselei, Împreună cu tractorul, camionul și mașina din curte. Tot acest decor familiar care face să i se pară și mai neverosimil ceea ce povestește. —De ce complici inutil? Neatenție! Se Întâmplă... Sau poate camera ta se afla În apropierea uneia mai solicitate. Firește că mi se oferise camera cea mai bună, așadar cea mai departe de baie, dacă la așa ceva te-ai gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nerv, uneori au chiar și umor. Dragostea și fascinația pentru propriii copii, descoperirile pe care ei le-au făcut posibile, tandrețea, transformările de adâncime care au mers pas la pas cu scrisul (sau cu gândul la scrisă și modul aproape neverosimil de complicat în care toate acestea s-au amestecat sunt pur și simplu fascicule de viață, pe care aceste optsprezece scriitoare au avut generozitatea și puterea de a le împărtăși, de a le conecta la literatură și de a le
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
afla „cum este acolo“ și „de ce am plecat“ se stingea de îndată ce experiențele cotidiene, greutățile prin care am trecut, relatate cu resemnare și cu un patos abia reținut depășeau forța comună de imaginație a unui locuitor al „lumii libere“, devenind stânjenitoare, neverosimile: alimente raționalizate, întreruperi de curent electric, lipsă de medicamente, cozi la ulei, la zahăr, făină și lapte, la picioare de pui congelați, doar câteva ore de program TV și atunci doar întru proslăvirea perechii dictatoriale, imposibilitatea de a călători în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
aruncat-o. E ca un obiect bizar, de artizanat, dintr-o epocă dispărută, un fel de epocă de piatră (pe vremea aia i se spunea oficial „de aur“). Multă vreme am ținut haine din epoca de aur. Mi se pare neverosimil că le-am purtat. M-am luat și eu după fete și m-am trezit în fustă de sac. Mi-am luat chiar și un paltonaș de sac. Imediat după ’90 a fost mâncat de molii, în debara. Haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
dat nici o explicație. Am văzut și eu scrisoarea. Nu avea decât maximum zece rânduri. — Bine, dar asta-i extraordinar! A trebuit să traversăm strada și circulația ne-a împiedicat să mai vorbim. Ceea ce-mi spusese colonelul MacAndrew părea prea neverosimil și am bănuit că, din motive știute numai de ea, dna Strickland îi ascunsese o parte din adevăr. Era limpede că după șaptesprezece ani de căsnicie un bărbat nu-și părăsește nevasta fără ca anumite circumstanțe să fi stârnit în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de o brunetă înaltă, subțire, îmbrăcată într-o rochie de mătase neagră. Ceea ce atrăgea în primul rând atenția erau ochii ei mari și luminoși, atât de luminoși cum nu mai văzusem alții și nici n-aveam să mai văd. Păreau neverosimil de strălucitori, ca doi mici luceferi așezați sub bolta frunții. În clipa aceea orchestra începu un vals. M-am dus întins la ea și, înclinîndu-mă ceremonios, am poftit-o la dans. ― A, L'invitation à la valse, a șoptit ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fără suflare. Avu, ce-i drept, și de rândul acesta o clipă de amețeală și se sprijini de balustradă. Dar își veni repede în fire. Se făcuse palidă, ca o moartă. Numai în ochi i-am surprins o licărire ciudată, neverosimilă, dar nici ochii nu mai erau parcă ai ei. Stelele își pierduseră strălucirea. Abia atunci mă năpădi teama de a nu ne surprinde cineva. Am fugit pe scări în jos ca un hoț, lăsînd-o acolo, buimăcită încă de neașteptata întîmplare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dată o întîlnire. De astă dată m-a copleșit o imensă bucurie. Am avut grijă să n-o dau pe față, păstrînd-o doar pentru mine. Zei îndurători, mâine are să vină Mihaela! Nu-mi spusese te vreau, era prea bruscă și neverosimilă această parcurgere de la o extremitate la alta. Dar îmi făgăduise tot pe atâta, cu alte cuvinte. Mâine va veni! Era acceptarea, întoarcerea, reînceputul dragostei noastre. Va să zică îi biruisem îndîrjirea, mi-o apropiasem din nou cu ajutorul lacrimilor tocmai când era cât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dimpotrivă, îmi gâdila orgoliul avid de satisfacții: ― Măcar de și-ar da ea seama ce-a pierdut înșelîndu-mă! IV Eram așa de calm și de împăcat cu situația încît mi se părea că mă aflu într-o zonă din stăpânirea neverosimilului. Cum? Mă despărțeam de femeia căreia îi dădusem numele și îmi legasem viața de a ei, nu numai fără nici o zguduire sufletească ci, dimpotrivă cu un sentiment de ușurare? Atunci, era limpede: n-o iubeam și nici n-o iubisem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
primul ministru. (Socrul meu avea relații foarte înalte.) Bineînțeles veniră și părinții mei, tata într-o dispoziție excelentă ― mama puțin cam tristă, nu știu ce avea. Cecilia, în rochia albă de mireasă, cu trenă fără sfârșit, ea însăși înaltă și suplă, părea neverosimil de frumoasă. (Fotografia ei apăru în ziare și pe coperta unei reviste ilustrate.) Am poftit și pe Alexa la nuntă. (Să nu pară cuiva ciudat faptul, dar nu concepeam această nuntă fără prezența Alexei.) I-am trimis invitația prin curier
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]