14,384 matches
-
în serviciul căruia, el, funcționarul, agentul public, are onoarea să servească. Numai prin aceea că statul știe să-și aleagă funcționarii și agenții care îl reprezintă și îi plătește pe măsură. Agentul public din Australia își cere scuze atunci când este nevoit să te amendeze fiindcă ai încălcat o anumită regulă, dar te asigură că până la urmă totul va fi în ordine. Sunt impresionată de felul în care se stă la coadă la autobuz, la bancă, la cumpărături. Oamenii nu numai că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pentru a impune standarde înalte și celor cu venituri mici și pentru a-i determina să-și modifice comportamentul social și aspirațiile. Este limpede că infracționalitatea este aproape eliminată în cartiere unde toată lumea se comportă civilizat și amabil. Derbedeii sunt nevoiți să se poarte civilizat sub presiunea vecinilor. Dar și serviciile publice și ajutoarele sociale sunt pe măsură. În Australia, acolo unde individul nu face față anumitor standarde intervine statul pentru a suplini lipsa de resurse. Când într-o locuință socială
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
primitor. Mihai a încercat să învețe la München medicina, dar nu s-a putut întreține și a plecat în Australia să facă bani. A făcut, s-a întors, de data aceasta în Austria, să-și termine studiile, dar a fost nevoit să plece din nou. Foștii legionari erau vânați. S-a însurat cu o basarabeancă și a plecat din nou în Australia. S-a angajat la construcția de drumuri, la construcția de căi ferate, apoi în mine, spre bătrânețe la o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un astfel de spate, poți fura și cloșca cu puii de aur din trezoreria de la Moscova. Cel mai rău lucru ce ți se poate întâmpla ar fi ca la un moment dat, trădat de un speculant din rețea, să fii nevoit să fugi din țară și să trăiești, o vreme, din scurgerile de valută în băncile străine. Dar câteodată e tocmai bună o astfel de vacanță, te mai aerisești și tu, până se așterne uitarea pe dosarul tău sau până ți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
teren mlăștinos. Trăia cu amintirea atingerilor lui cum trăiești cu nevoia de aer. Parcă toate frustrările vieții ei se răvășiseră în această dragoste fără perspectivă. Cu Alex putea avea cel mult două ore de dragoste. Ajunsă la Budapesta, a fost nevoită să umble după un hotel de i s-a făcut rău. Ce simplu ar fi fost pentru Alex să-i facă o rezervare, sau, și mai simplu, să o invite la el. Nu știe unde stă, poate și asta face
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mai era și celălalt, și i se frângea inima nu pentru faptul că se afla într-o șatră țigănească, ci pentru că acesta nu știa nimic despre mama lui adevărată. Era și el un biet copil, dus de vitregiile sorții și nevoit să trăiască departe de părinții lui de sânge. Dacă Jan ar vrea să încerce, măcar să încerce să-i contacteze pe cei din șatră, gândi ea. Dar Jan nu le dăduse nici o speranță în acest sens. Obosită de atâtea frământări ale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îi stopară curiozitatea cu o privire plină de înțelesuri. Salvarea colonelului care era pe cale să-și piardă sursa improvizațiilor, fu soneria unui telefon. Era anunțat că la poarta sediului se află peste treizeci de rromi, împreună cu familia convocată. Colonelul fu nevoit să ordone, fără drept de apel: - Să fie condusă la mine numai familia Carabăț! Ina și Alex rămaseră stupefiați, în timp ce vocea din telefon continua să înșire și alte amănunte. Colonelul tăie brusc firul conversației, vădit enervat : Și mai cine? El
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
casă. Înainte de a deschide portița, privi florile pe care tronau boabele mari de cristal. Atenția însă îi fu atrasă de faptul că numai florile din preajma porții erau îngreuiate de rouă. Cu ochii la flori își prinse rochia în portiță, fiind nevoită să mai zăbovească câteva clipe până să se elibereze. Privi în același timp corolele încărcate de multitudinea mărgelelor lichide. Pentru o clipă, doar pentru o clipă, în mintea ei se cristaliză o năstrușnicie: Dacă acestea nu sunt boabe de rouă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îl strigă pe băiat. Auzind un glas care i se părea a fi cunoscut, Vișinel întoarse capul și o recunoscu pe Ina. La început, avu intenția de a se preface că nu a auzit-o, dar glasul repetându-se, fu nevoit să se întoarcă din drum. În față îi apăru Ina. Vișinel se arătă oarecum nedumerit că fusese abordat, dar veni lângă ea și o întrebă politicos: - M-ați strigat, doamnă!? - Da, Vișinel. Nu vrei să mergi pentru câteva ore acasă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bulibașa, dar trebuie să ascultăm și glasul legii, nu numai pe cel al inimii. E și bine și rău. E bine că băiatul va fi școlit, se va bucura de ocrotire și dragoste, dar e și rău că va fi nevoit să părăsească cortul părinților lui. Nu te mâhni, fecioraș mo, i se adresă bulibașa lui Vișinel. Ca să răzbești prin viață, trebuie să rămâi mereu bengalo 1. Tu ești tot al nostru și noi suntem ai tăi cât vom trăi. Vom
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în casă și nu se opri decât în camera lui, obsedat de teama care nu-l părăsise de o bună bucată de timp, de a nu fi răpit de țigani. Spre a fi în siguranță, trase și zăvorul. * Alex fu nevoit să facă drumul de întoarcere din tabăra țiganilor dezamăgit, pustiit, năpădit de întrebări, împresurat de un noian de gânduri. Când îl văzu însă pe Vișinel, chipul i se lumină. Copilul părea un rătăcit, un nimeni la răscruce de drumuri și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fură timpul, cu implacabila și insesizabila lui trecere îcine, la vîrsta de aur, își face o problemă din curgerea ineluctabilă a timpului?), iar a doua oară i-l fură comunismul : ca orice copil din generația noastră, viitorul medic a fost nevoit să-și cîștige existența de la o vîrstă fragedă, să muncească din greu pentru o fărîmă de pîine, în timp ce părinții îi erau supravegheați, urmăriți, hărțuiți, terorizați, întemnițați de „organele securității statului”. Chiar și furată, otrăvită de îndoctrinări partizane și inutile, înveninată
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
absolventă proaspătă a „Școlii de arte și meserii pentru fete” din Rădăuți, care mai târziu a urmat cursurile Institutului Pedagogic din Suceava. Aș consemna o istorioară de la sfârșitul războiului din 1945, când nemții cazați în sat la noi au fost nevoiți să se retragă. Un căpitan neamț a pus ochii pe domnișoara Nuța Sasu, mama avea atunci 17 ani, și urma să fie luată de trupele lor în retragere spre Munții Rarău și Giumalău, unde au fost căsăpiți de trupele aliate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
satisfăcea toate mofturile, în timp ce mama, mutată cu Dorina la părinții ei, era prea ocupată cu cariera sa didactică. A fost singura perioadă a vieții mele frământate de adevărat om liber. „O tempora!” Am amintit de moara bunicii, care a fost nevoită, în anul 1961, s-o închidă, autoritățile interzicând orice activitate de morărit, rămânând părăsită de mușteriii ce stăteau la rând cu căruțele cu cai sau cu carele cu boi, pline cu saci îndesați de boabe de porumb. Totuși, copiii n-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sportiv: tricouri, chiloți, teniși, bascheți, mingi. Această afacere s-a dovedit a fi, după Revoluție, mult mai înfloritoare pentru șmecherii privatizărilor, care au „confundat” industria noastră cu un morman de fiare vechi, punând-o pe chituci. De mic am fost nevoit și obișnuit să-mi câștig bucata de pâine prin angajările sezoniere din vacanțele de vară, în clasele V-VIII, în cadrul CFR-ului la plivit buruieni de pe calea ferată. În perioada liceului, am lucrat la Fabrica de cherestea, la secția de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Într-o Însorită zi de primăvară. Șoferul (un domn cu mișcări repezi) Împreună cu Teofil m-au ridicat din spatele mașinii, de pe patul ca o targă, improvizat din două pături groase, și m-au cărat cu mare greutate până la mormântul Otiliei, fiind nevoiți să ocolească bălțile de apă formate pe alee după ploaia recent căzută. Mormântul era acoperit cu lalele roșii, neasemuite. M-au așezat chiar la căpătâiul ei, lângă criptă, cu capul aplecat spre crucea de piatră albă. Prietenul meu a cules
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
genunchi, ghemuită și cu fața ascunsă În palme. Nu au stat prea mult cu mine. Șoferul insista mereu că este presat de timp, că făcuse drumul acesta lung fără Încuviințarea șefului său, că putea fi prins și concediat. Au fost nevoiți să plece până la urmă mult mai repede decât crezuseră. E o dimineață frumoasă, cu un aer curat, limpezit de ploaia din zori. Soarele răspândește pretutindeni lumina-i ocrotitoare, iar păsări din Înaltul cerului se opresc din când În când pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aceeași direcție cu a sa. Norocul a făcut să locuim aproape unul de celălalt, la trei străzi depărtare, dincolo de Piața Veche. De la accident (petrecut cu aproape trei ani În urmă), viața mea s-a schimbat radical (În rău). Am fost nevoit să mă adaptez unui alt mod de a fi, să lupt cu tristețea, cu lipsurile. Cu Durerea. S-a Întâmplat Într-o dimineață cețoasă de martie, când... a cântat cucuveaua la geamul meu. A fost o cumpănă? A fost mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doi ani haltere și are un fizic impresionant. Nici Relu (”Pompelul”), karatistul, nici Țuțu, fratele Lisavetei, o matahală de om, care se laudă că „trage toată ziua la fiare”. Ușile nu au cedat sub nici un chip, iar oamenii au fost nevoiți, În cele din urmă, să le taie cu faiul balamalele și să le scoată. În ciuda faptului că a fost un om neprietenos, rece, distant, aproape Întreaga suflare din bloc l-a Însoțit pe ultimul drum pe administrator, Într-un cortegiu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
i-ar fi zis lui Țiți Mițura, partenera ei de măcel limbuțial, am bănuit eu că nu e om serios... Aș fi putut să jur, Mițuro...). Sigur, la hotel ar fi fost cel mai potrivit. Nu mai simțeam nici un moment nevoia să-i vorbesc. La naiba, nu doream decât să o... Lola privi galeș, cu un soi de duioșie maternă, după care Își ridică triumfător capul, mă Înlătură delicat făcându-mi semn să rămân locului și ieși balansându-se unduios pe sub
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai multe zile din luna lui Gustar și dorința firească a verii de a-și menține autoritatea statuată pentru acest anotimp de Mama Natură. În asemenea zile, nici oamenii nu par a fi în apele lor, mai ales dacă sunt nevoiți să-și încheie sejurul, niciodată îndestul, și să înceapă zi de zi o muncă de rutină, care nu întotdeauna e plină de satisfacțiile așteptate. Nu era cazul celor două fete; ele abia pășeau în prima lor zi de activitate, după
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
suporte scenele de tandrețe ale mirilor care, cu siguranță, vor fi încărcați cu lumini solare. În cele din urmă, la îndemnul mamei sale, Olga acceptă să facă acest pas, asemuindu-l cu un pahar plin de amărăciuni, pe care era nevoită să-l bea; era sigură însă că asta-i va răscoli întreaga făptură. Apariția întârziată a Olgăi produse o oarecare rumoare. Mirii făcură abstracție de cele știute și îi ieșiră totuși în cale, onorând prezența ei ca pe a unei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că le are de primit de la asociație pentru serviciile prestate, iar asociația le contestă sub aspectul cuantumului. Oricum, sumele reale rămân în obligația asociației de a le achita, însă, de multe ori, pentru a rezolva acest conflict, părțile contractante sunt nevoite să apeleze la serviciile unui mediator autorizat, fiind convinse că alte categorii profesionale cu unele competențe în mediere, conferite prin Legea nr.214/2013, cu excepția judecătorilor sau procurorilor, nu le vor soluționa fără a pretinde unele onorarii în vederea promovării unei
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
ocazia grevei șoferilor de troleibuze. Astăzi nu mi puteam permite acest lux. Mă gândisem să plec mai devreme și să trec pe la Magazinul Universal ca să-mi cumpăr o cârjă. Nu-mi închipuiam că există atâtea sortimente, din care am fost nevoit să aleg una metalică cu susținător din plastic pentru braț. Până am învățat să merg mă deplasam foarte caraghios pentru că puneam cârja prea în față, iar eu nu eram în stare să fac pașii atât de mari cu piciorul rămas
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vadă aproape deloc ridurile din jurul ochilor. Mi-am privit gleznele umflate când le am vârât în sandale și am încercat să închid baretele, dar umflăturile s-au bifurcat în sus și în jos, apăsând asupra labei piciorului, și am fost nevoită să las baretele desfăcute. Primul a ieșit Ovi, apoi Andreea și Mircea. Maria încuie poarta. Plouase de aseară, iar noi pășeam în grup pe trotuarele ude și stricate și pline de bălți. Mă străduiam să merg pe unde era uscat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]