2,919 matches
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > NIMICUL VRĂJIT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Pe nervul calului orb nimicul colindă în cort se sparge pentru putere servind o cupă cu miere. Nimicul fără nimic ce zboară cu alămuri dintr-o fanfară, aerul ce curge șuvoi în liniștea ce zace în noi. Cât de neadevărat sunt privesc cu ochiul întors, gând, să naștem din monștrii doar săbii ce au dispărut pe corăbii. Se
NIMICUL VRĂJIT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375508_a_376837]
-
ochiul întors, gând, să naștem din monștrii doar săbii ce au dispărut pe corăbii. Se strâng porii și nervii din nările prin care sorb cerbii, iepurii pe câmp au fugit rumeniți și prăjiți. Dormeam trezit, trezit, și nu credeam cum nimicul e vrăjit. Referință Bibliografică: Nimicul vrăjit / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NIMICUL VRĂJIT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375508_a_376837]
-
din monștrii doar săbii ce au dispărut pe corăbii. Se strâng porii și nervii din nările prin care sorb cerbii, iepurii pe câmp au fugit rumeniți și prăjiți. Dormeam trezit, trezit, și nu credeam cum nimicul e vrăjit. Referință Bibliografică: Nimicul vrăjit / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
NIMICUL VRĂJIT de PETRU JIPA în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375508_a_376837]
-
și palmele mi le-am întors grăbită E sevă din rostul aștrilor palizi, din rostul întunericului și al adâncului, al umbrei pribeagului și pustiei, din rostul nopții și al toamnei, al înserării și al urii, dar mai ales din rostul nimicului.” ... Citește mai mult DascălulVisam că știu toate rosturile din lume ... Aflasem deja rostul de a fi și a nu fiși îl întregeam acum din rosturi mai mici,pe care - curios- le puteam desluși în palme,oricât de multe și prețioase
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
fi - și palmele mi le-am întors grăbităE sevă din rostul aștrilor palizi,din rostul întunericului și al adâncului,al umbrei pribeagului și pustiei,din rostul nopții și al toamnei,al înserării și al urii,dar mai ales din rostul nimicului.”... III. ATÂT DE TRECĂTOR..., de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 2067 din 28 august 2016. Atât de trecător... În ceasul umbrei, Și clipa de mărgean Mai tremură când pleacă, De parcă ar vrea să știe, Odată, să se întoarcă ... Desghiocat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
pe fața lui! Duci: Deosebit de cumsecade! N-a fost om care să nu-l aprecieze... Întotdeauna am dorit să fiu ca dânsul, dar nu am reușit. A ajutat familia, maică-mea a fost destul de supărată pentru chestia asta... Iudit: Din nimicul lui a dat! Duci: Foarte mult a lucrat maică-mea. La noi a trăit și bunica până în ’48, când a murit. ÎN ANII RĂZBOIULUI - BOMBARDAMENTE ȘI „ȘEPCI ROȘII” Iudit: Ne mutasem la Timișoara în ’39, când eu aveam trei ani
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
însoritele sâmbete, Cum râsetele ce din inima-ți valsează, Și-n culorile-ți vi chipul îți desenează. Dar zâmbetul tău îmi trezește regretul, Că n-am iubit cu patimă eu marafetul, Că-ntre nimicniciile judecaților strâmbe, Mi-am nimicit între nimicurile cutume, Izvorul vieții.. Grecii nu scriau necrologuri, ști, ei puneau o singură întrebare ca și cel care oficiază o căsătorie: “dacă cineva are ceva împotriva întemeieri acestei căsătorii să vorbească acum, sau să tacă pe vecie”. La moarte de ce nu
NECROLOGUL PERSONAL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371989_a_373318]
-
lume, undeva. Speranță am avea de-asemeni Și pentru mari și pentru mici. De-o pui în curte și de-o semeni, Va crește cum o vezi aici. Avem și dragoste la plicuri, Pentru acei morocănoși Ce se-ntristează din nimicuri, Dar vor să fie mai frumoși. Nu-ți pun și-un vârf de bucurie, În colțul gurii să îl porți, Mai vesel lumea să te știe Și să îmbuni nefaste sorți? Iar dacă-ți prisosește poate Din ură, frică, disperare
BAZAR SENTIMENTAL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372369_a_373698]
-
Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Scriu ..., scriu ... și iarăși scriu! Nu prea știu ce scriu și nici pentru cine scriu. Simt că am mare nevoie de prietenie, căreia să-i încredințez nimicurile ce mi se întâmplă în această viață efemeră. Scriu pentru a mă justifica în fața cuiva sau poate chiar înaintea copilului care am fost și pe care am încercat să-l mențin în viață cu hrana Cuvântului. Așadar, scriu pentru copilul
ŞTEFAN POPA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372359_a_373688]
-
teamă altcineva afirmă că am înnebunit ba chiar mi-a construit dosar la psihiatrie după ce a murdărit o grămadă de cârpe și le-a spălat în covata publică e caraghioasă lumea și eu odată cu ea mă cern prin toate aceste nimicuri când știu că moartea nu iartă nimic oricât rânjește în luciul perfect al coasei atacă frământă cosește iarba amară a omenirii nu știu dacă are un program precis și mai ales dacă ea este cea care l-a construit înainte
CARAGHIOASĂ LUME de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372373_a_373702]
-
iubire cu mize mistice, dincolo de care stă poate, palidul optimism sau cromatica cenușiu- rozulie a stării de bine. Dar, de la aparență la esență, multă cânepă investigativă este. Dragostea sub diferitele ei forme poate fi înțeleasă ca un pretext necesar priceperii nimicului în care băltim grav. Formele, straturile, sau vălurile lui amor sunt înrudite între ele și coexistente spiritual, metafizic, rațional , devenind în cele mai multe cazuri niște puncte coplanare, totodată putând fi și divizibile. Astfel, din iubirea profană va rezulta: libertatea, elanul, fidelitatea
DRAGOSTEA, O PISICĂ FĂRĂ PIJAMALE de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372385_a_373714]
-
Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului CANTĂ PRIVIGHETOAREA LA FEREASTRA Marin Voican-Ghioroiu Cântă privighetoarea la fereastră, Ce rost mai are să-mi mai scrii? Când gelozia ne-a fost năpastă În greșeli, nimicuri și copilării. R E F R E N : Cântă privighetoarea la fereastră, Pomii afară-s înfloriți; Mi-e dor de casa noastră, Mi-e dor de anii fericiți! Tu, Primăvară, mi-aduceai Atâtea flori și codrul înverzit; La pieptul tău
CANTĂ PRIVIGHETOAREA LA FEREASTRA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372490_a_373819]
-
-l face pe primul! • Ce e scris cu litere mici nu e niciodată în interesul tău. • Matematicianul și când e singur se simte în plus (Vlad Nicolau). • Jucătorul de table și jucătorul de șah folosesc, de fapt, aceasi cutie. • Și nimicul are un preț. • Toate vacile pot face vitei, dar nu toți boii le pot da o educație bună. Dacă bați pasul pe loc, de fapt mergi înapoi. • „Țara cu un singur gras" (carte despre Korea de Nord de Adelin Petrișor
SUSPECT & CU LITERE MICI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372813_a_374142]
-
ultima după amiază din Cairo am fost la bazar, trebuia să cumpărăm cadouri pentru rude. Ne-am completat colecțiile, eu mi-am luat un șah, cu piesele sub formă de zeități antice, o halbă, iar Leni câteva lingurițe. În plus nimicuri - tricouri, papirusuri, bibelouri din granit negru cu zei și faraoni, chiar și niște desfăcătoare de bere cu zei pe mâner, niște tutun de narghilea (comandă specială). În bazar, arta negocierii a ajuns la desăvârșire. În general nu se coboară la
VIAŢĂ PE NIL de DAN NOREA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372859_a_374188]
-
de dorință dar destinul ți-e greu și parcă nu mai ai voință să te vindeci de gânduri, de sumbrele temeri, crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri, te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri, faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare, te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare. Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuție fără să-ți fi fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
prea plin de dorințădar destinul ți-e greu și parcă nu mai ai voințăsă te vindeci de gânduri, de sumbrele temeri,crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri,te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri,faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare,te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare.Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuțiefără să-ți fi fost dat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
prefă-te într-un gândac! Așteptă ca vraja să se împlinească, dar se îngrozi când voinicul, deși legat, sta drept și zâmbea cu dispreț. Începu să dea agitată din mâini, urlând: - Prefă-te în gândac! Prefă-te în gândac! Dar... nimic. Puterea ei de vrajă nu acționa asupra lui Mărțișor, care-i spuse: - Nemernico, nu te mai chinui! Că nici cu vraja, nici cu biciul sau cu otrava ta nu mă vei lovi! Îngrozită, furioasă, disperată, umilită, nu știa ce să
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
COPIL... ALTEORI MAI ADULT Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Când în noi odihnesc... liniștit, nepăsări... Vine-o vreme când tot se preschimbă-n nimic, Frunți tăcute-ncrețim, generând întrebări Spre nimicul din noi, ce din mic... e mai mic. Neputința a pus, peste noi, resemnări, Și plimbăm așteptări... răstignite de cer. Printre umbre de gând, rătăcim pe cărări, Șerpuind fără rost prin destine ce pier. Desnădejdi care stau, prin speranțe, pripon
UNEORI MAI COPIL... ALTEORI MAI ADULT de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371064_a_372393]
-
La tine aș urca treptele însutit, M-ai întâmpină și tu contestând, Că-mi pierd viața în dor mărunt! Mărunt mă simt...de nu pot urca Treptele, să-ți văd și eu fața ta, Prin poștă divină având reclamație, Ca nimicuri viețuind cu ostentație! S uficient mereu cu ochii tăi mi-ar fi, Dacă în norul apropiat ai să mai vi, Dar tu ai chemări divine de îndeplinit, Ca talanții mei să-i mai pun la înmulțit! Că n-am făcut
IN-GERUL MEU.. PRIVAT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344740_a_346069]
-
devreme” ; “ascult cum râde luna la picioare / când tu mi-o dăruiești”; “mă agăț de fiecare deget de lumină” ș.a. Mihaela Aionesei este poeta care face din simplu amănunt, un fapt important de viață și această putere de transfigurare a nimicului în extraordinar este atu-ul ei, asul din mânecă. O vizită la liceu reînsuflețește amintiri, chipuri, nostalgii, dureri, pierderi, lucruri, gânduri și sentimente: “cu buza plină de cuvinte tac / în uniforma prea strâmtă / să cuprindă atâția ani câți au trecut
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
aceeași putere a minții despre care se spune, că și ea e imensă și nefolosită, am respirat adevărul și îndoiala. Mă cutremură îndrăzneala cum urcă cu pași în salturi chiar îndrăzneți până unde nu mai înțeleg nimic și în acest nimic îl caut pe Dumnezeu, îl găsesc neschimbat. Referință Bibliografică: Neschimbat / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1762, Anul V, 28 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NESCHIMBAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344823_a_346152]
-
Nu degeaba teologul de marcă al secolului Iustin Popovici, spune că societatea de azi e ariană, ce se pretează în a fi propria-i mântuire, tăgăduind mâna providenței în istorie, chiar pe Iisus Hristos. Despre o asemenea filosofie a umanului nimic nou, este idealul sofistic, care a existat și în antichitatea creștină, mai exact în gnosticism, care se preta în a fi o religie intelectualistă, a elitelor culturii. Era greu de respins pentru că se dădea drept religia însăși, o falsă religie
DESPRE RAPORTUL INTELECTUALILOR CU BISERICA, ASTAZI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344936_a_346265]
-
este programat pentru a elibera oamenii către nimic. Iată cum cenzura tehnologică ne ține legați pe sârmă de “lampa lui Lenin” de o sută de ani, iar acum ne simțim “eliberați” de povara muncii și puși față în față cu nimicul: ajunge un laptop și o rețea de socializare precum Facebook-ul pentru a rămâne captivi în brațele descărnate ale nimicului care se întinde peste întreaga lume și înhațe câteva miliarde de oameni în doar zece ani. Cu alte cuvinte, comunismul și
TITANICUL CRIZEI VINE DIN SUA ŞI BĂRCUŢA DE SALVARE DIN ISLANDA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345779_a_347108]
-
lui Lenin” de o sută de ani, iar acum ne simțim “eliberați” de povara muncii și puși față în față cu nimicul: ajunge un laptop și o rețea de socializare precum Facebook-ul pentru a rămâne captivi în brațele descărnate ale nimicului care se întinde peste întreaga lume și înhațe câteva miliarde de oameni în doar zece ani. Cu alte cuvinte, comunismul și capitalismul, atunci când operează cu cenzura tehnologică și de idei, adică prin genocid economic și cultural, devin două utopii care
TITANICUL CRIZEI VINE DIN SUA ŞI BĂRCUŢA DE SALVARE DIN ISLANDA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345779_a_347108]
-
singură la mal, de parcă era condusă de o forță supranaturală în locul cârmaciului dispărut în larg. Ana încercă să citească, dar nu a fost posibil. Când a ieșit Cristina de sub duș, a și început să turuie din gură tot felul de nimicuri, întâmplări de pe plajă sau văzute prin bazar. Apoi, fără să vrea, s-a deconspirat, precum că l-a vizitat pe George în cameră. Îi povestea ce a văzut ea de la etajul cinci în largul mării, când Emilian plecase până la Mangalia
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]