5,414 matches
-
Îi dau cuvântul: — L-am găsit de îndată schimbat, imediat ce micuța se instalase în casă. A început să se plimbe prin parc ca un bondar mare și bolnav atras de miere. Făcea tururi și iar tururi, fie că ploua, că ningea sau că era vânt. De obicei, de abia dacă punea piciorul afară. Când se întorcea din V. se închidea în biroul lui sau în bibliotecă, îi aduceam un pahar de apă pe o tavă, niciodată altceva, iar apoi cina la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că a ajuns. Unde anume, asta nu se știa. Dar ajunsese. Iar acolo unde era el, nu mai folosea la nimic să te agiți. Totul se sfârșise. Și nu-i mai rămânea decât să aștepte următoarea întâlnire. În acea noapte, ninsese ore întregi. Auzeam ninsoarea căzând în vreme ce căutăm întins în pat să adorm. Sau, în orice caz, îi auzeam tăcerea, și ghiceam în spatele obloanelor prost închise albul ei invadator, care câștiga tot mai multă forță de la o oră la alta. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aproape de liceu, nu văd de ce n-ar merge bine. Bine, un scandal tot n-ar strica, dar blondu ăla și cu Contesa lui au dispărut din peisaj. Săraca Contesa mea, ce-i mai plăcea ei zăpada. Lasă, că încă nu ninge, ăștia ziceau că poate nu ninge deloc iarna asta, s-a stricat clima, tot, și stratul de ozon s-a subțiat, trăim vremuri interesante, zic ăștia la televizor, vremuri grele. Contesa s-ar fi bucurat de copilaș, se juca cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ar merge bine. Bine, un scandal tot n-ar strica, dar blondu ăla și cu Contesa lui au dispărut din peisaj. Săraca Contesa mea, ce-i mai plăcea ei zăpada. Lasă, că încă nu ninge, ăștia ziceau că poate nu ninge deloc iarna asta, s-a stricat clima, tot, și stratul de ozon s-a subțiat, trăim vremuri interesante, zic ăștia la televizor, vremuri grele. Contesa s-ar fi bucurat de copilaș, se juca cu el toată ziua, nici nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că erau cam șubrede; chiar, Adriene, ia mai înnoiește, neică, chestiile pe acolo, că n-o să mergem acușilea în dezordinea aia, conchide Johnny, iar vodca era parcă mai altfel, mai uleioasă, mai adevărată. Dormeam. Era după-amiază, eram singur, era cald, ningea afară, ce mai, era bine și eu dormeam dus. Sună undeva telefonul. Ați observat de câte ori sună telefonul când dormi dus? Mă ridic alene, pun receptorul la ureche, aveam un telefon gălbejit, ca un ou amărât de trecerea timpului, și aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau și mărunței Bobi de mei... (Ningea bine, cu temei.) În bordei, Foc vârtos mânca năprasnic Retevei. Pe colibă singur paznic M-au lăsat c-un vraf de pene... Rar, le culegeam alene: Moșul Iene Răzbătea de prin poiene Să-mi dea genele prin gene. Și trudit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
La balul liniștit, de mare gală, De vrei să placi frumosului tău Domn: Treaz, poleiește-ți masca facială Și dinții înverziți de duh de somn; Luminile odăilor le stinge! Să-nceapă marea pară de opal, Când înghețat, din iarna care ninge În creștet, ca-ntr-un parc, pe encefal. - Fii Domnului statură luminoasă, Cu gândul - sprinten fulger viitor! Să-ți fie brațul spadă bătăioasă Și ochiul: disc lunar lunecător. FALDURI pentru William Wilson Somn mult, din plușuri. Vid în stal. Vegherea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ție. Fruntea cerul ți-a-nchinat Amețit ca de beție; Cercuiții - ochii tăi - Gem ca pietre-n tăvăluge, Pe când guri de gol, în Văi Înstelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânăt cer Împăcat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge și se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice salt îndrăznit: Falsă minge Ori sec fulger De hanger Repezit; Prin Târziu și Înalt În plictisul și căscatul lung al râpelor de smalt, Hai în zbor de șoarec sur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dat mult timp să ude în roua ochilor. Și-n toamna, somptuoasă de purpură și nacru, În toamna unde seara încheagă tonuri vii, Prin surda picurare a orelor târzii Îți vei purta tristețea, încet, pe Drumul Sacru. Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor. Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngîndurată Iar sfânta ta durere va trece legănată În ritmuri largi și grave, de corul sferelor. Pe Calichor, în templul încins de roci calcare, Acolo te așteaptă, cucernic, dorul meu; Acolo
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
uită, vastele păduri Stau veștede sub greaua turmă Pe nori haotici și obscuri. Te uită, soli ai crustei albe Ce-o să se-așeze, de pe-acum În dantelări de fine salbe, Pe tufă umedă, pe drum. Un cinic puf au nins scaieții... Și totuși, iată-mă venit În fața toamnei și-a tristeții Cu gândul iarăși ispitit, 76 De-avîntul surd care destinde Tot mai departe largu-i zbor Deasupra zărilor murinde, A sumbrei văi, a tuturor. II De-a lungul tristelor răzoare Pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit rapsod al stelei ninsă-n umbra străvezie. Răsunând ca din legendă, ca din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie, Drept la racla ta de ape cu atolii căpătâi. * "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PE STRADA CU SALCÂMI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 947 din 04 august 2013 Toate Articolele Autorului pe strada cu salcâmi pe strada cu salcâmi viorile mai cântă și albe flori tot ning în părul tău și-n mine cresc părerile de rău și singur stau sub bolta nopții sfântă. De peste stradă, la un magazin de vechituri tot hârâie-o flașnetă și noaptea mea devine violetă ca un peisaj lunatec de marin, Iar
PE STRADA CU SALCÂMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364273_a_365602]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > ULTIMA ÎMBRĂȚIȘARE... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Singura și ultima îmbrățișare adevărată! Era un moment sfâșietor, de nesuportat, acel moment... A nins două săptămâni fără întrerupere. Zăpada s-a așternut într-un strat gros, pe alocuri atingând peste un metru. Timp de 6-7 zile, temperaturile au fost foarte scăzute, în jur de - 20 - 25de grade. Uneori , mergând pe stradă, simțeai că ți
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
și l-am lăsat să-și facă bagajele. De ce nu s-a despicat pământul, să ne înghită pe amândoi, nelăsându-ne timp să conștientizăm ruptura definitivă... De ce? Nu știu dacă universul a rămas surd și orb la zbuciumul meu sfâșietor... Ningea bezmetic, ningea trist și înduioșător peste întregul „decor” al risipirii fără de rost. A doua zi, în jurul orei 11.00, m-a sunat să mă anunțe că pot veni pentru a-mi lua în primire cheile de la casă.Am alergat cât
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
am lăsat să-și facă bagajele. De ce nu s-a despicat pământul, să ne înghită pe amândoi, nelăsându-ne timp să conștientizăm ruptura definitivă... De ce? Nu știu dacă universul a rămas surd și orb la zbuciumul meu sfâșietor... Ningea bezmetic, ningea trist și înduioșător peste întregul „decor” al risipirii fără de rost. A doua zi, în jurul orei 11.00, m-a sunat să mă anunțe că pot veni pentru a-mi lua în primire cheile de la casă.Am alergat cât am putut
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
se ascunde de propria lașitate. Existența este o căutare continuă care cere un preț mult prea mare. Oare drumul către fericire trebuie să-ți transforme sufletul într-o rană fără de leac? Nu pot să înțeleg! Viscolul s-a oprit și ningea liniștit peste toate ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Și totuși... de ce se auzeau lupii atât de aproape de locul unei prăbușiri!? Mult prea aproape... Februarie, 2013 Referință Bibliografică: Ultima îmbrățișare... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 939
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
prietene (vedeți Invitația pe care o reproducem), nu puteam să-l lăsăm pe Eminescu al nostru singur printre străini, să-l uităm în această zi măreață. Am decis să ne adunăm în Piață României din Montreal, indiferent dacă plouă sau ninge ... și să ne sărbătorim limba așa cum se cuvine. Afișul alăturat ne este mărturie. Trăind printre francofoni, nu puteam concepe să organizăm serbarea numai între români. Așa se face că lângă Eminul nostru din Piață României, vor fi prezente și personalități
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364352_a_365681]
-
aiurea Am croit cărare prin boabe de roua și m-au copleșit aducerile-aminte razele de soare au spart pădurea în două și mi-am spus atunci:totu-i ca-nainte! Am trecut tăcută pe sub merii-n floare ce mi-au nins cărarea semn de bun venit ziua-ntreagă, parcă, era o-ntrebare: ai venit acasă suflet rătăcit? Țîțîna Nica Țene. Publicat per Ana Muela Sopeña a 18.08 Cap comentări: Etiquetes de comentaris: Țîțîna Nica Țene dimarts 26 de juliol de
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]
-
dea drgouri și să ascundă în zid lucruri furate dar ea l-a alungat Prefera să moară decât să mai facă păcate și să o chinuiască din nou pietrele. Seara a a dormit și s-a trezit înfrigurată. Venise iarna. Ningea pestea tot dar ea nu s-a mișcat. Fulgii mari o acopereau iar ea simțea cum somnul o cuprindea lin, lin. A închis ochii și a așteptat să moară. Deodată a simțit cu este ridicată și dusă în zbor. Nu
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
făcându-ne să revenim asupra lecturii. Așa se face că unele mesaje le receptăm în soto-voce, printre rânduri, creându-ne acea senzație de dej"-vu, deși am fi putut să le fi observat și singuri înaintea „Umbrei...” Singur - pe faleză ninge doar pentru mine * Întâi ne-am privit - și apoi șopârla trece-ncet cărarea * străduță-n Constanța - vrăbiuța are cuib în cireșul japonez Unui visător îi place să se plimbe singur prin ploaie sau pe ninsoare, plimbare care poate să prilejuiască
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
plastic bucovineano-francez Florinel-Constantin Andrișan, o recenzie de carte - Ligia Seman, un eseu despre Piatra Neamț, altul despre o lansăre de carte la Constanța! Desigur, le-am publicat pe toate! Aveau substanță și valoare! Am cunoscut-o la „Rețeaua Literară”: http://reteaualiterara.ning.com ! Ne-am împrietenit conversând despre „marele” muzician olandez André Rieu! Mi-a plăcut poza ei de-acolo! Poza cu ochi de căprioară! Citindu-i scrierile am invitat-o să publice la „Revista Agero” unde eram redactor în aceea vreme
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
lung și-n lat! Eu am luat-o mai apoi agale spre Australia... 30 de ore de zbor! București-Budapesta-Franckfurt-Seul-Sydney... Două’ș’demii de kilometri pe cărările cerului pe care mă purta „spre casă” avionul companiei Korean Airlines. Acum la Constanța ninge! Iar eu, la computer, în pantaloni scurți, scriu despre ea... Și termometrul arată la noi la Sydney 35 de grade Celsius. Vara australiană = iarna românească! Bată-le norocul de fuse orare, emisfere și de antipozi! Noroc cu internetul! Traiască comunicarea
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
grade Celsius. Vara australiană = iarna românească! Bată-le norocul de fuse orare, emisfere și de antipozi! Noroc cu internetul! Traiască comunicarea... Și pentru ca să mă bucur și eu de puțină atmosferă hibernală mi-a trimis câteva versuri cu suflet pentru suflet: NINGE! Privesc pe fereastră, afară-i pustiu Iar noaptea se lasă așa cum o știu ...rece, sticloasă, iluzie mută, umbre pierdute în iarna cea slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul spulberă alb pe cărare ...rece, năvalnic, pătrunde-n ființă
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
și eu de puțină atmosferă hibernală mi-a trimis câteva versuri cu suflet pentru suflet: NINGE! Privesc pe fereastră, afară-i pustiu Iar noaptea se lasă așa cum o știu ...rece, sticloasă, iluzie mută, umbre pierdute în iarna cea slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul spulberă alb pe cărare ...rece, năvalnic, pătrunde-n ființă crivățul aspru al iernii căință Și ninge Stele-nghețate sub frunte înfloresc Iar degete albe pe geam amorțesc ...rece, tăioasă, își trage cojocul iarna revarsă
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
Iar noaptea se lasă așa cum o știu ...rece, sticloasă, iluzie mută, umbre pierdute în iarna cea slută Și ninge Tânguie codrul, departe în zare Viscolul spulberă alb pe cărare ...rece, năvalnic, pătrunde-n ființă crivățul aspru al iernii căință Și ninge Stele-nghețate sub frunte înfloresc Iar degete albe pe geam amorțesc ...rece, tăioasă, își trage cojocul iarna revarsă-n capricii tot jocul Și ninge Se-aude cum arde focu-n odaie Aruncă duios și molcom văpaie ...rece, tenace, e iarnă afară
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]