1,384 matches
-
s-a conformat, ostatecii au reușit să evadeze, drept pentru care Capua a fost imediat supusă asediului. Odată ce Conrad a preluat acest principat, el l-a pus la dispoziția lui Guaimar în luna mai, iar Guaimar a solicitat un titlu nobiliar pentru noul său vasal normand. Acesta i-a fost acordat, iar Rainulf Drangut a devenit astfel în mod oficial conte de Aversa, ca vasal al principatului de Salerno. Guaimar a pornit imediat să preia în posesie noul său principat de
Guaimar al IV-lea de Salerno () [Corola-website/Science/324570_a_325899]
-
Vratislav (Vladislav) și Miclăuș, care în semn de prețuire vor fi ctitorit biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”. În plus, dintr-un document emis la Oradea, în anul 1527, rezultă că acești trei frați au stat la baza a trei mari familii nobiliare distincte; din Matia a derivat familia Ribiczey, din Vratislav familia Nemes, iar din Miclăuș, familia Brádi. Din pricina deteriorării pisaniei, stabilirea perioadei construcției acestui lăcaș ortodox de închinare este dificilă. Majoritatea istoricilor indică anul 1417. La mijlocul secolului al XIX-lea, Ödön
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Ribița () [Corola-website/Science/324645_a_325974]
-
o mare comoară. Cu toate acestea, potrivit cronicarului Thietmar de Merseburg, ea nu era tocmai "virgo desiderata", scontata prințesă imperială. În cadrul contractului nupțial, ea este identificată ca fiind doar "neptis" (nepoata) împăratului Ioan I Tzimiskes. Totuși, Theofano avea o distincție nobiliară. Cercetarea modernă a stabilit că era fiica Sofiei Focaina, verișoară a lui Tzimiskes și nepoată a lui Nicefor al II-lea Focas, și a cumnatului lui Tzimiskes din prima sa căsătorie, Constantin Skleros. Theofano și Otto au fost căsătoriți de către
Theophanu () [Corola-website/Science/324710_a_326039]
-
ducelui Odilo. Clauze suplimentare au fost adăugate ulterior, purtând o evidentă influență francă. Potrivit acestora, ducatul aparținea familiei Agilolfingilor, ducele fiind ales de popor, însă cu confirmarea regelui franc, față de care ducele datora credință. Totodată, au fost confirmate cinci familii nobiliare. Creștinismul a pătruns în Bavaria încă sub stăpânirea romană, însă o nouă eră a fost inaugurată de Rupert, episcop de Worms, când a sosit în ducat la invitația ducelui Theodo I, în anul 696. Rupert a întemeiat mai multe mănăstiri
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
unui parc cu arbori de esență rară. Nakó este numele maghiarizat al lui Nacu. Provine dintr-o familie de aromâni veniți din Grecia și stabiliți în Banat. Frații Nacu, Hristu și Chiril, care făceau parte din cea mai vestită familie nobiliară din nord-vestul județului Timiș-Torontal în secolele XVIII-XIX, cea a grofilor Nacu, au trecut la catolicism și s-au maghiarizat, luându-și numele de Nakó, Kristóf și Cziril. Aceștia au cumpărat domeniul de la Sânnicolau la o licitație, în anul 1781, pe
Castelul Nakó () [Corola-website/Science/326187_a_327516]
-
Moșia a fost proprietatea familiei de magnați belaruși Radziwiłł din 1533, când a fost dăruită lui Mikołaj Radziwiłł și fratelui său Jan Radziwiłł după stingerea liniei familiei Kiszka. Întrucât Radziwiłłii erau unul dintre cele mai importante și mai bogate familii nobiliare din Marele Ducat al Lituaniei, acolo au fost mutate Arhivele Lituaniene în 1551. În 1586, moșia a fost transformată în "ordynacja" (moșie ce nu putea fi înstrăinată). În 1582 Mikołaj Krzysztof „Sierotka” Radziwiłł, mareșal al Lituaniei, voievod de Trakai și
Castelul Niasviž () [Corola-website/Science/326325_a_327654]
-
Finta, ? - 1284 sau 1287) a fost un nobil maghiar, voievod al Transilvaniei între anii 1278-1280, palatin (nádor) al Ungariei între iulie 1280- iulie 1281 era fiul ișpanului de Ujvár, Dávid Aba (decedat în 1280), reprezentant al ramurii Széplak a familiei nobiliare Aba. El a avut o soră și doi frați - Amadé Aba, care a ocupat și el funcția de palatin al Regatului Ungariei, si Peter Aba, care a fost jude regal. Numele lui Finta Aba apare în izvoarele istorice maghiare în
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
pentru a deveni palatin al regatului Ungariei. De asemenea a primit dregătoriile de jude al cumanilor și ișpan al comitatelor Somogy și Șopron. Când cumanii, dezamăgiți de schimbarea politicii regelui, au încercat să fugă din regat, dar regele și ostile nobiliare, inclusiv de sub comanda lui Finta, i-au urmărit și i-au înfrânt pe câmpul de luptă. În cele din urmă, regele Ladislau a hotărât că a sosit momentul să-l pedepsească pe Finta Aba pentru umilințele la care l-a
Finta Aba () [Corola-website/Science/326373_a_327702]
-
Castelul Csernovics (sau Cernovici) este un monument istoric și arhitectonic, situat în localitatea Macea, județul Arad. Istoria castelului este legată de cea a familiei nobiliare de origine sârbă Csernovics care în anul 1720 primesc de la Imperiul Austriac titlu nobiliar. În anul 1724, Mihai și fiul său Ioan primesc mai multe domenii printre care și Macea. În același an sunt demarate lucrările la o reședința în
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
Castelul Csernovics (sau Cernovici) este un monument istoric și arhitectonic, situat în localitatea Macea, județul Arad. Istoria castelului este legată de cea a familiei nobiliare de origine sârbă Csernovics care în anul 1720 primesc de la Imperiul Austriac titlu nobiliar. În anul 1724, Mihai și fiul său Ioan primesc mai multe domenii printre care și Macea. În același an sunt demarate lucrările la o reședința în comuna. Lucrările se sfârșesc probabil în anul 1745, anul morții lui Mihai. În această
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
ei au auzit sunetul unui pian la care se presupune că ar cântă însuși groful Karolyi, acesta aflându-se în interiorul celei de-a o sută camere. Strâns legată de istoria castelului, este istoria Grădinii botanice în interiorul căreia se află reședința nobiliara. Începută de familia Csernovics, în principal Mihai, primul care dorea trasarea unui parc în jurul edificiului ce era în construcție. La cumpărarea de către Karolyi parcul avea o întindere de 10 hectare (20 holde). În timpul lui Tibor Karolyi moșia avea deja 100
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
cameristă contelui mărturisește că noul născut al contesei a fost o fată și în timpul bombardamenului, contesa l-a schimbat cu un băiat. În concluzie nici unul din generația de după război a familiei nu aveau nici un grad de rudenie cu strămoșii familiei nobiliare.
Adel Dich () [Corola-website/Science/322629_a_323958]
-
frecvent întâlnit în întreg spațiul locuit de români, mai cunoscute fiind cele din Caraș-Severin sau Gorj. Malul stâng al pârâului era locuit predominant de comunitatea săsească, iar pe malul drept, în zona mediană a satului se află cetatea, fostă reședință nobiliară, biserica evanghelică și casa parohială. Pe același mal drept, la sud și sud-vest de centru s-a dezvoltat cartierul românesc, românii fiind prezenți, se pare, încă din secolul al XVII-lea. În 1733 erau 220 de familii, ca la 1857
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
detalii constructive speciale. Parterul turnului, pivnița, este o amplă încăpere boltită. Bolta semicilindrică, din piatră înecată în mortar, păstrează pănă azi urmele cofrajului din lemn cu ajutorul căreia a fost construită. Destinația inițială a spațiului a fost de depozit pentru familiile nobiliare rezidente în donjon. Accesul se făcea exclusiv printr-o scară practicată în grosimea zidului, care cobora de la etajul întâi. Astăzi intrarea este directă, din exterior, printr-o poartă deschisă la inceputul secolului XX în peretele nordic. Poarta este protejată printr-
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
germane, obiecte metalice sau sculptură în lemn. Pivnița adăpostește o expoziție referitoare la creșterea viței de vie, fiind prezentate unelte și obiecte legate de viticultură, impresionante pentru vizitatori fiind butoaiele de stejar de mare capacitate (5000-6000 litri) din această pivniță nobiliară. Vinurile din Câlnic sunt cunoscute încă din evul mediu, mențiunile documentare fiind încă din secolul al XVI-lea. În 1659 sunt amintite via bisericii evanghelice câlnicene (Vineta ecclesiae Kelnicensis) sau via Parohiei (Vineta parochiae Kelnicensis). Elementele constitutive ale cetății din
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
fost constituită de sașii chemați aici de regele Ungariei, Geza I (1141-1161) pentru a apăra granițele voievodatului. Cetatea a fost construită în centrul localității de către greavul sas Herbord de Wrbow, în a doua parte a secolului al XIII-lea. Reședința nobiliară era fortificată cu un zid care delimita o incintă circulară și dispunea de un donjon romanic. În secolul al XV-lea cetatea este vândută, devenind proprietatea comunității. Donjonul romanic a fost transformat în turn-clopotniță, i s-a adăugat o nouă
Cetatea Greavilor din Gârbova () [Corola-website/Science/322730_a_324059]
-
este una din cele mai vechi familii nobiliare din Europa. În secolul al XII-lea descendenții acestei familii au devenit duci (în , în româna medievală "herțeg") ai Bavariei. În anul 1503 Albrecht al IV-lea a reunit cele trei linii bavareze. În anul 1623 Maximilian I de Bavaria
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
să desemneze un politician ostil oricărei idei de slăbire sau de dezmembrare a statului. Istoria Clubului Iacobinilor poate fi împărțită în trei perioade, pe care Michelet le-a caracterizat după figurile cele mai reprezentative: „A existat iacobinismul primitiv, parlamentar și nobiliar, al lui Duport, Barnave și Lameth, cel care avea l-a ucis pe Mirabeau. A existat iacobinismul ziariștilor republicani, orleaniști, Brissot, Laclos etc., în care dominant a fost Robespierre. În cele din urmă... iacobinismul de la 1793, cel al lui Couthon
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Boris Martinovici Șelkovnikov (în ) (n. 1837 - d. 10 februarie 1878) a fost un general rus din armata imperială. Descendent al unei vechi case nobiliare armene, Șelkonikov s-a născut în Nukha (în prezent Shaki în Azerbaidjan). A participat la Războiul Crimeii. În 1865, în Caucazul de Nord, iar în 1876 a fost numit comandant al regiunii Mării Negre. În timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878 Șelkovnikov a
Boris Șelkovnikov () [Corola-website/Science/329597_a_330926]
-
Edith Jeanette Soterius von Sachsenheim (26 decembrie 1887 - 4 ianuarie 1970) a fost o pictoriță săsoaică. S-a născut pe 26 decembrie 1887, în Marienburg (astăzi Feldioara), fiica lui Dr. med. Arthur Soterius von Sachsenheim (din familia nobiliară săsească Soterius von Sachsenheim) și a Wilhelminei, născută Gust. De la o vârstă mică, a arătat talent artistic și părinții săi au susținut-o să urmeze o carieră în acest domeniu. După ce a terminat un curs de doi ani la Colegiul
Edith Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329595_a_330924]
-
este o familie nobiliară săsească originară din satul Stein (astăzi Dacia), din fosta diviziune administrativă săsească a Scaunului Rupea ("Repser Stuhl"). Printre membrii ei s-au numărat politicieni și funcționari din administrația de stat a Transilvaniei, precum și ofițeri de armată, cărturari, pastori și artiști
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
și de către Johann Michael, aceștia deplasându-se în ianuarie 1792 la Viena pentru a-l întâlni pe împăratul Leopold al II-lea. La scurt timp după întâlnire, împăratul i-a acordat statut de nobil lui Johann Michael, conferindu-i titlul nobiliar “von Sachsenheim” ("Casa Sașilor"), lui și urmașilor lui. Documentele originale și stema se află la membrii familiei. Johann Michael a fost cunoscut ca un talent muzical, care cânta la pian și compunea arii și menuete. După ce Samuel von Brukenthal s-
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
1500, fiind înrudită cu alte familii din aristocrația tradițională, atât moldo-vlahe cât și străine, precum: Balasinowicz, Beldiman, Bogdan, Cantemir, Carp, Cuciuc, Drăgușescu, Flondor, Goian, Movilă, Orăș, Paladi, Petriceico, Prăjescu, Stroiescu, Stroici, , Stârcea, Tăbuci, Tăutu, Wassilko von Serecki, Zotta ș.a. Atestările nobiliare ale acestei familii au fost conferite pe rând de administrațiile istorice moldovenești și habsburgice, respectiv confirmate de Regele Carol I al României, Regele Ferdinand I al României, Regele Carol al II-lea al României și Regele Mihai al României. Cărți
Familia Volcinschi () [Corola-website/Science/329859_a_331188]
-
o instituție de învățământ superior dar va ajunge să elibereze diplome de doctor în filosofie și drept. Era recunoscută pentru nivelul înalt de educație umanistă pe care îl furniza, dar care totuși nu era prea mult extins dincolo de idealurile “libertăților nobiliare” nici în perioada Iluminismului. Au studiat aici personalități importante ale culturii poloneze ca Szymon Szymonowic, Adam Burski (Bursius), Tomasz Drezner, Jan Niedźwiecki-Ursinus, Szymon (Simon) Birkowsk și Stanisław Staszic, dar și studenți străini printre care ca și juristul englez William Bruce
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
și în politica Uniunii polono-lituaniene. După întoarcerea în Polonia a fost numit secretar al regelui Sigismund al II-lea August. În 1567 a fost numit la comanda unei forțe expediționare care din inițiativa regelui a fost trimisă să înlăture familia nobiliară Starzechowscy de pe moșiile pe care le ocupase ilegal. După stingerea dinastiei iagellonice (1572), în timpul alegerilor din 1573, pentru care s-a întrunit pentru prima oară seimul electiv, și-a folosit influența pentru a impune principiul potrivit căruia toți nobilii au
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]