2,234 matches
-
în schimb, nu eram în stare să iert jignirile, dar până la urmă le uitam întotdeauna. Cei ce se socoteau dușmăniți de mine nu-si mai veneau în fire când se pomeneau salutați cu surâsul pe buze. Unii îmi admirau atunci noblețea sufletească, alții îmi disprețuiau lașitatea, fără a se gândi că motivul purtării mele era mult mai simplu: uitasem până și cum îi cheamă. Aceeași infirmitate care mă făcea indiferent sau ingrat era, de data aceasta, pricina mărinimiei mele. Trăiam, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
fapt cu sabia în mână de strajă la porțile Europei împotriva turcilor. De asemenea, se știe că, în timp ce Ștefan își pierdea floarea oștirii, Apusul ridica palate și castele... Numai că acelea nu egalează - nici pe departe - modestele, dar pline de noblețe mănăstiri ridicate cu sufletul îndurerat de măritul domn... „Acum înțeleg de ce ai fi vrut să-l ai ca naș pe Ștefan voievod. De fapt, tot ce mi-ai spus parcă este luat din sufletul meu. Nu mi-ai citit însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
gândea defeL. Erau pentru ea lucruri izbăvite. - Ce frumos e aurul! zise încet lui Nory. - Ba bine că nu! Tocmai atunci, curmând isonul popesc, se auzi un zvon nou.. Lui Mini îi păru că vine din catapeteasmă, unde licărea cu noblețe conturul de aur al unor crini. Cutremurarea ușoară pornea, în adevăr, de la amvonul din fund. Ca și cum acolo, deasupra corului, se clătinau gonguri de aur și vestmintele de mătase vechi ale icoanelor foșneau. Corul intona un fragment de oratoriu. Pe scărița
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și viața creativă (realitatea artistică) - acel ,,Joc secund” cum definește metaforic orice proces creator poetul și matematicianul de excepție Ion Barbu. Cartea Domniei Sale deschide noi orizonturi dăruindu-ne noi lumini, dezvăluindu-ne un om superior, de o rară luciditate și noblețe sufletească. Cartea sa, bogată în sugestii, pășește pragul „tinereții fără bătrânețe”, căci tinerețea nu are vârstă. În loc de încheiere vă ofer o dedicație eminesciană și anume lapidara poezie ,,Se bate miezul nopții...” ,, Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Nu am scuze. NU AM. Rândurile, cuvintele d-voastră calde, sincere, m-au adus înapoi cu 50-60 de ani. Orașul Focșani: copilăria, adolescența, familia, școala, oamenii, liniștea, tihna, lipsa de griji, concerte, corul școlii, pianul; visare, minunații profesori, naturalețea și noblețea lor rară, dăruirea, înțelepciunea, nu te lăsau să te risipești, te adunai, te adunau, te chemau... Minuni dumnezeiești - aceștia au fost profesorii mei din Focșani. Nu-i pot uita, cu drag, cu respect mi-i amintesc. ... Am scris cele de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
-vă plenar ca om, ca familie, ce a dat societății încă trei copii bine educați și împliniți ca destin. În mod deosebit m-au impresionat rândurile prin care evocați cu înalte cuvinte de apreciere pe „minunații profesori, cu naturalețea și noblețea lor rară, dăruirea, înțelepciunea nu te lăsau să te risipești... Minuni dumnezeiești - aceștia au fost profesorii mei din Focșani. Nu-i pot uita, cu drag, cu respect, cu admirație mi-i amintesc!” Amintiți în scrisoare despre OMUL și DIRECTORUL Ilie
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Karin, după ce chelnerița plecă. Daniel rânji din colțul gurii. — E cu un deceniu mai tânără ca noi. Nu se poate! Așa crezi? Mâncară în tăcere. În cele din urmă, spuse: —Daniel, din cauza mea el e mai rău. Daniel obiectă cu noblețe; asta era treaba lui. Dar toate dovezile erau împotriva lui. — Serios. Cred că chinul de a mă vedea în fiecare zi, de a nu reuși să mă recunoască - asta-l face praf. N-am fost în stare să fac mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spune Cain. Rupp dă din umeri. E o cireadă pe dealul ăla. E America ta. Dă-te-n bărci. Duane propune să exerseze trasul la țintă, dar Rupp îl pocnește în moalele capului. Nu se trage în Cathartes aura. E noblețe pură. E tot ce avem mai bun. Nu te-apuci să tragi în președinte, nu? Numai dacă trage el primu’ în mine. Apropo, ai mai auzit ceva despre unitatea noastră? Ordin de mobilizare sau cum i-o zice? Rupp se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
însă, se instalase la șapte metri de mașina ei parcată, incapabilă s-o ia într-o direcție sau alta. Daniel sări de pe bicicletă, crezând că era rănită. Dar când ajunse la trei metri de ea înțelese totul. Era neabătut în noblețea sa, chiar și atunci când era părăsit. Toate întrebările pe care nu le punea - De ce faci asta? Ești sigură că asta îți dorești? Cum rămâne cu Mark? Cum rămâne cu mine? - o mistuiau în timp ce stătea acolo, paralizată. Nu încercă nici s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
culcat cu ea? —Nu-i asta. Nici măcar nu cred că am atins-o. —Ah. Atunci chiar că am încurcat-o, nu? Meritase palma asta, chiar și-o dorise. Dar dădu înapoi și nu mai spuse nimic. —Te cunosc eu, Bărbate. Noblețea Weber. Cunosc eu mintea aia a ta de idealist. — Nu e ceva ce... îmi doresc. De-aia m-am întors așa de repede. —Ai fugit? izbucni ea. Apoi se înmuie iar, rușinată. Nu știai, atunci când am vorbit despre întoarcerea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că ne-a ieșit În cale. Căci, deși cele trei morți pe care le-am văzut În oraș au survenit În chip cumplit și violent, aceasta Îmi stăruie În minte ca o Împrejurare plină de groază, de măreție și de noblețe, trăsături ce le lipseau celorlalte. Prima dintre aceste morți a avut loc acum trei ani, În aprilie, În primul an petrecut În oraș. S-a Întîmplat la colțul unei străduțe mizere, aglomerate, de la capătul malului de răsărit și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încă pe fața mare și butucănoasă, iar mîinile și le ținea Încleștate pe lîngă trup. Pălăria veche Îi căzuse lăsîndu-i capul descoperit. Capul acesta chel, Încadrat de ambele părți de cîteva fire de păr, adăuga parcă o ultimă nuanță de noblețe și forță trăsăturilor puternice și brutale ale bărbatului, ceea ce era oarecum Înspăimîntător. Avea ceva din expresia plină de siguranță și demnitate severă ce se citește pe fețele acelor bărbați puternici care execută partea cea mai dificilă a unui număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
morții, luminat de doi ochi strălucitori și lacomi și colorat pe laturi de două flamuri roșii arzătoare. Și totuși, În ciuda urîțeniei datorate bolii devastatoare, era un chip ce-ți rămînea În amintire și te impresiona, un chip de o tragică noblețe, purtînd pecetea morții. Dar venise momentul despărțirii. Controlorii avertizau În gura mare pasagerii, pe toată lungimea peronului grupurile de prieteni făceau gesturi de despărțire grăbite, asemănătoare. Oamenii se Îmbrățișau, se sărutau, Își strîngeau mîinile, plîngeau, rîdeau, strigau, se Întorceau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca agatul, iar gura cu buze subțiri, asimetrică, semăna cu o cicatrice. Celălalt, un bărbat trecut de cincizeci de ani, avea trupul vînjos și deșirat și fața ridată a vagabondului de profesie. Atît trupul, cît și chipul emanau o ciudată noblețe brutală; fața aspră și ciupită era cioplită ca un bloc de granit și Întreaga sa Înfățișare istorisea povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
față de politicoșii indiferenți și bogați de pe autobahn-ul vestic și asta e șansa noastră. Muncim mai mult, cu salarii de rahat, stăm pe dinaintea vitrinelor de sărbători împodobite tutto a colori și suntem disperați, chinuiți de formula implacabilă a unui cartezianism fără noblețe: am deci exist. Sau vai nouă! nu am și de aceea nu sunt. Toate astea îmi par a fi motoarele dezvoltării, șansa capitalismului românesc, ieșirea din amorțirea generațiilor care au supraviețuit, care au stat la bloc, în chirie, care au
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la fel cu cei din dreapta lor. Bolnava lume a banului Directocrația bugetivoră din structurile statului înfulecă purcoaie de bani prin brutala încălcare a legii și a bunului simț. Pofta de arginți depășește orice imaginație, nimeni nu pare să mai aprecieze noblețea gesturilor gratuite, frumusețea liberă de profit a unui act social, civic sau cultural, ori bunăstarea spirituală pe care ți-o poate da ieșirea din nebunia unei curse infernale după avere. Nu mă bântuie convingeri comuniste, nici măcar poveștile social-democratice despre corectitudini
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
plîngăcioasă zise: — Marcellus animadvertit, Marcellus a remarcat acest lucru, și dintr-odată în rînduri de luptă se grupară forțele, și nu șovăielnic, ăă, șovăielnic se folosi prilejul spre a le reaminti cît de des în trecut se purtaseră, ăă, cu noblețe...“ Un profesor tînăr și deșirat îi conduse în clasă. Fetele se așezară în băncile din dreapta lui, băieții la stînga lui, iar el îi privi cu mîinile în șold, aplecîndu-se din talie. — Numele meu e Maxwell. Sînt dirigintele clasei voastre. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu mi se mărturisească“, zicea adesea, intimidându-și victima de la primul gest. Era un bărbat înalt și masiv, cu o voce groasă, dar cu mâinile fine și îngrijite, de farmacist. Dar nici trăsăturile lui nu erau lipsite de o anumită noblețe, fiindcă avea pielea albă și o barbă de culoarea argilei, iar în centrul feței nu îi trona un nas gros, în formă de goarnă, ca al semiților, ci un nas acvilin, cu nări suple, pentru care femeile se supuneau unor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
geniul lui John Wayne. Westernul din Pif duce mai departe intenția iconoclastă din seriile germano-iugoslave. Loup Noir sau Capitaine Apache anticipează cruciada ecologist-umanistă a lui Doc Justice. Indienii sunt ultima respirație a lumii ce refuză logica procustiană a civilizației occidentale. Noblețea seculară a vânătorilor de bizoni devine instantaneul de bandă desenată. Aventura este, în cazul lui Pif, ambiția de a cuceri spațiile clasice ale imaginației culturii populare. Avantajul unei reviste este exploatat până la ultimele consecințe și fiecărui etaj cronologic îi va
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cărui secrete este inițiat Morgan însuși. Pe de o parte, Evelyn Cunningham, ofițerul auxiliar ce își expune curajul atacând pozițiile inamice cu un balon static. O Evelyn Cunningham spre care Morgan se îndreaptă atras de admirația pentru etica curajului și nobleții, ca atribute ale dimen siunii solare pe care războiul o revelă în această ființă fragilă. Pe de altă parte, Valeria Bastico, femeia fatală pe care Morgan o salvează de pe un vas italian în derivă, ca efigie a feminității carnivore și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care se ascunde prințul unei țări europene ce seamănă cu Ruritania lui Hope) sunt prinși în această țesătură de evenimente pe care numai Africa tuturor viselor le poate găzdui. Diferențele sociale se estompează în acest colț de lume în care noblețea nu mai este apanajul aristocrației. Ca și Prințul Bonaparte ce moare în războiul cu zulușii, Daniel Doria vine din vechea lume cu ambiția de a trăi ceea ce îi este refuzat în patria sa. O identitate nouă se construiește, iar Doria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acesta din urmă este restaurat în poziția de castelan al căminului părintesc. Pentru Balfour, conacul Shaw este casa ce îl adăpostește. Pentru Alan Breck, casa Stuart este iluzia căreia îi rămâne fidel. Întâlnirea dintre Pratt și Stevenson acordă benzii desenate noblețea visătoare a romanelor de aventuri. Sinteză hipnotică, proza lui Hugo Pratt oferă literaturii o a doua viață, fecundă. Seria de aventuri ale sergentului Kirk este legată, în biografia creatoare a lui Pratt, de întâlnirea cu mediul argentinian și de colaborarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cel din urmă suspin al Agarthei. Aventuri și penumbră (Omul din Noua Anglie, Legionarul) O aventură americană Prin Omul din Noua Anglie, Dino Battaglia își reconfirmă apartenența la familia de artiști ai prozei grafice ce acordă genului, în Italia postbelică, noblețea visătoare a imaginii și cuvântului. Alături de Hugo Pratt sau de Alberto Ongaro, Battaglia este marcat de această amprentă a tradiției și intertextualității. Banda desenată se naște din întâlnirea cu reperele literaturii, forțând, simultan, limitele realismului pictural. Omul din Noua Anglie
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pot fi descifrate cu adevărat de europeni. Pe acest fundal se desenează și efigia enigmatică a unui războinic german ce duce până la capăt, până la capitularea patriei sale, o luptă ce sfidează rațiunea și păstrează, în nebunia ei, o doză de noblețe suicidară - Paul von Lettow-Vorbeck. Nici odată învins, niciodată supus de trupele imperiale britanice, trecând din Tanganyka spre Mozambic și rătăcind cu corpul său de askari, Lettow este una dintre imaginile cele mai puternice și memorabile ale războiului ce aduce Africa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nelipsita înțepătură finală. "Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi treceau pe listă și îi urmăreau până în pânzele albe. De aceea mi s-a făcut teamă să hrănesc prea mult purecii acolo. Fiindcă deștept poți să pari fără să fii, dar dacă nu ești un prost autentic te dai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]